Ora de literatură din perspectiva modernizării metodelor didactice

Prof. Buia Daniela

Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

Rolul decisiv în succesul unei activităţi didactice se atribuie în mod necondiţionat profesorului,
iar cea dintâi obligaţie a sa este legată de „alfabetizarea metodologica” a elevilor. Profesorul trebuie să
deprindă măiestria de a le selecta dintr-un inventar cât mai bogat, de a le combina, pentru a evita
monotonia şi a asigura succesul învăţării, demonstrându-le astfel eficienţa şi aplicabilitatea.
Graniţa dintre tradiţional şi modern nu e întotdeauna uşor de trasat. Rolul metodelor didactice
moderne este acela de a crea un context situaţional, astfel încât cel care învaţă să participe în mod activ
la realizarea obiectivelor predării, să asigure transformarea lui în subiect al propriei formări, ceea ce
transformă lecţia, cel puţin teoretic, într-o aventură a cunoaşterii în care elevul se angajează voluntar,
după propriile puteri. Aceasta însă nu presupun renunţarea irevocabilă şi definitivă la metodele
tradiţionale. Modelul modern nu va putea supravieţui fără fundamentul celui tradiţional.
Deoarece metodele clasice, expozitive ori frontale lasă impresia că nu ar mai fi în conformitate
cu noile principii ale participării active şi conştiente a elevului, se impune o schimbare de atitudine în
ceea ce priveşte “tradiţionalul”: formula „transportării informaţiei” de la profesor la elev nu poate fi
singura metodă de învăţare, pentru că ar înseamnă să contribuim foarte puţin la dezvoltarea
personalităţii copilului.
Alternativele la situaţia menţionată sunt numeroase, iar posibilităţile de combinare, nelimitate.
Observarea sistemică, portofoliul, proiectul sunt câteva modalităţi de evaluare care cer mai mult
timp, care surprind o înţelegere amplă, cuprinzătoare a comportamentului elevului. Diversitatea
situaţiilor educative, precum şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de
evaluare (nu doar cele prezentate mai sus).
Cvintetul este o tehnică ce constă în crearea unei poezii de cinci versuri după reguli precise în
scopul de a sintetiza conţinutul unei teme abordate în exprimări concise. Cubul e o tehnică folosită în
condiţiile în care se urmăreşte să se afle cât mai multe informaţii în legătură cu un subiect. Scheletul de
recenzie este o metodă care se aplică pentru fixarea cunoştinţelor asigurând astfel feed-back-ul textului
citit.
 Metoda pălăriilor gânditoare, metoda Frisco şi jurnalul cameleon presupun interpretarea din
partea participanţilor a unui rol specific, care să acopere o anumită dimensiune a personalităţii,
abordând o problemă din mai multe perspective.
Metoda ştiu – vreau să ştiu – am învăţat este o strategie de conştientizare de către elevi a
stadiilor de achiziţie în care se află anumite informaţii deţinute de ei.
Organizatorul grafic, harta conceptuală, metode de învăţare activă, sunt grile de sistematizare a
noţiunilor, imagini ale gândirii vizualizate prin reprezentare grafică a unui material, care facilitează
esenţializarea informaţiilor ce urmează să fie exprimate sau scrise, schematizând ideea/ideile.
Literatura de specialitate expune numeroase modalităţi de reprezentare ale acestor metode
grafice: hărţi de tip „păianjen”, ierarhice, liniare, cauzale, sistemice, hexagonul, tabelul T, diagrama
schelet de peşte, diagrama Venn, ciorchinele, floarea de nufăr, cadranele etc.
Linia valorii este o metodă de reprezentare în spaţiu de-a lungul unei linii a pozițiilor sau
atitudinilor diferite ale elevilor faţă de o anumită problemă (preferabil o anumită problemă morală care
permite atitudini graduale).
Brainstorming-ul, explozia stelară sunt metode de lucru interactive care se bazează pe asaltul
de idei pe care îl provoacă o anumită temă, sarcină, stimulând creativitatea prin anunţarea spontană a
mai multor informaţii în legătură cu tema dată, solicitând elevul să descopere, noi soluţii pentru
rezolvarea de probleme.
Privite uneori ca metode interactive moderne, mozaicul, cafeneaua, piramida sau bulgarele de
zăpadă, învăţarea reciprocă, „schimbă perechea” sunt mai degrabă forme de organizare a elevilor, care
facilitează, încurajarea muncii în echipă, oferă elevilor posibilitatea de a-şi exprima originalitatea, de a
fi creativi, intuitivi, de a avea curajul să îşi susţină punctul de vedere, în mod competitiv şi responsabil.
Din aceeași categorie, ar mai putea fi amintite scaunul autorului, metoda RAI (Răspunde – Aruncă –
Interoghează), interviul în trei trepte etc.
Organizarea învăţării sub forma unor activităţi cu caracter de joc aduce animaţie şi destindere,
plăcere şi bucurie, fiind un tip specific de activitate, care asigură participarea activă a elevului la lecţii, sporind
interesul pentru cunoaştere, ajută învăţătorul să consolideze, să verifice cunoştiinţele elevilor, dinamizând
acţiunea didactică. Pentru a exemplifica aceasta metoda mai puțin convenționala, iată câteva jocuri didactice
literare ce pot fi folosite cu ușurința in orice situație: „drumul pe hartă”, „ lanțul povestirii”, „descurcarea ițelor”,
„găseşte... momentul potrivit!”, „ interviu (cu eroul operei)”, „zodiacul”, “panseluţa”, “critică-l, laudă-l!”, , “să
inventăm o poveste”, „galeria de arta”, jocul măştilor, jocurile Fortunei, fişa psihologică a personajului.
 Indiferent de strategia didactica aleasa, aceasta necesita eforturi din partea ambilor parteneri ai
actului educațional. Pentru atingerea obiectivului propus, se impune o îmbinare şi o alternanţă
sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului cu activităţile ce solicită efortul
colectiv, folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii
(sau cu modelele lor).