STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE

I. NOŢIUNEA DE METODĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile
folosite în şcoala de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea,
lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile,
deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii
transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi
personalitatea.

Prin "metodă de învăţământ" se înţelege, aşadar, o modalitate comună de acţiune a

cadrului didactic şi a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte,
metoda reprezintă „un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de
învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată”.Sub raportul structurării, metoda este un ansamblu
organizat de operaţii, de procedee.

În anumite situaţii, o metodă poate deveni procedeu în cadrul altei metode (ex.
problematizarea poate fi inclusă într-o demonstraţie).
Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de
învăţământ precum şi teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare: natura,
funcţiile, clasificarea metodelor de învăţământ, precum şi caracterizarea, descrierea lor, cu
precizarea cerinţelor de utilizare.
Metodele de învăţământ sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strânsă relaţie cu
mijloacele de învăţământ şi cu modalităţile de grupare a elevilor. De aceea, opţiunea pentru o
anumită strategie didactică condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice.
Totodată, metodele de învăţământ fac parte din condiţiile externe ale învăţării, care determină
eficienţa acesteia. De aici decurge importanţa alegerii judicioase a metodelor corespunzătoare
fiecărei activităţi didactice.
Sistemul metodelor de învăţământ conţine:
- metode tradiţionale, cu un lung istoric în instituţia şcolară şi care pot fi păstrate cu condiţia
reconsiderării şi adaptării lor la exigenţele învăţământului modern;
- metode moderne, determinate de progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică, unele dintre
acestea de exemplu, se apropie de metodele de cercetare ştiinţifică, punându-l pe elev în
situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-un efort propriu de investigaţie experimentală; altele
valorifică tehnica de vârf (simulatoarele, calculatorul).
În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie de care sunt considerate metodele de
învăţământ este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanşeze
angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivaţia, capacităţile
cognitive şi creatoare.
Un criteriu de apreciere a eficienţei metodelor îl reprezintă valenţele formative ale acestora,
impactul lor asupra dezvoltării personalităţii elevilor.
Clasificarea metodelor de învăţământ se poate realiza în funcţie de diferite criterii.
I. după criteriul istoric: metode clasice (tradiţionale): expunerea, conversaţia, exerciţiul etc.;
metode moderne: studiul de caz, metoda proiectelor, metode de simulare, modelarea etc.;
II. după funcţia didactică prioritară pe care o îndeplinesc:
1) metode de predare-învăţare propriu-zise, dintre care se disting: a) metodele de transmitere
şi dobândire a cunoştinţelor: expunerea, problematizarea, lectura etc.; b) metodele care au
drept scop formarea priceperilor şi deprinderilor: exerciţiul, lucrările practice etc.; 2) metode
de evaluare*;
III. după modul de organizare a activităţii elevilor: metode frontale (expunerea,
demonstraţia); metode de activitate individuală (lectura); metode de activitate în grup (studiul
de caz, jocul cu roluri); metode combinate, care se pretează mai multor modalităţi de
organizare a activităţii (experimentul);
IV. după tipul de strategie didactică în care sunt integrate: algoritmice (exerciţiul,
demonstraţia); euristice (problematizarea);
V. după sursa cunoaşterii (care poate fi experienţa social-istorică a omenirii, explorarea
directă sau indirectă a realităţii sau activitatea personală), la care se adaugă un subcriteriu:
suportul informaţiei (cuvânt, imagine, acţiune etc), prof. Cerghit propune o altă clasificare [1,
2] şi anume:
1) metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate);
discuţiile şi dezbaterile; problematizarea;
2. metode de comunicare bazate pe limbajul intern (reflecţia personală);
3. metode de comunicare scrisă (tehnica lecturii);
4. metode de explorare a realităţii: a) metode de explorare nemijlocită (directă) a realităţii:
observarea sistematică şi independentă; experimentul; învăţarea prin cercetarea documentelor
şi vestigiilor istorice; b) metode de explorare mijlocită (indirectă) a realităţii: metode
demonstrative; metode de modelare;
5. metode bazate pe acţiune (operaţionale sau practice): a) metode bazate pe acţiune reală /
autentică): exerciţul; studiul de caz; proiectul sau tema de cercetare; lucrările practice; b)
metode de simulare (bazate pe acţiune fictivă): metoda jocurilor: metoda dramatizărilor;
învăţarea pe simulatoare.
Acestor categorii li se adaugă un alt tip de metode şi anume metodele de raţionalizare a
învăţării şi predării: metoda activităţii cu fişele; algoritmizarea; instruirea programată;
instruirea asistată de calculator (I.A.C.).

II. METODELE INTERACTIVE

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării

personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare
de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa
de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul
microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa
de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
UNEORI CONSIDERĂM EDUCAŢIA CA O ACTIVITATE ÎN CARE CONTINUITATEA
E MAI IMPORTANTĂ DECÂT SCHIMBAREA. DEVINE ÎNSĂ EVIDENT CĂ TRĂIM
ÎNTR-UN MEDIU A CĂRUI MIŞCARE ESTE NU NUMAI RAPIDĂ CI ŞI
IMPREVIZIBILĂ, CHIAR AMBIGUĂ. NU MAI ŞTIM DACĂ CEEA CE NI SE

*
ÎNTÂMPLĂ ESTE “BINE” SAU “RĂU”. CU CÂT MEDIUL ESTE MAI INSTABIL ŞI
MAI COMPLEX, CU ATÂT CREŞTE GRADUL DE INCERTITUDINE.
DATORITĂ PROGRESULUI TEHNOLOGIC ŞI ACCESULUI SPORIT LA
CUNOAŞTERE ŞI LA RESURSE NE PUTEM PROPUNE ŞI REALIZA SCHIMBĂRI LA
CARE, CU CÂTVA TIMP ÎN URMĂ NICI NU NE PUTEAM GÂNDI.
TREBUIE, DECI, SĂ NE MODIFICĂM MODUL ÎN CARE GÂNDIM PREZENTUL ŞI
VIITORUL EDUCAŢIEI PE CARE ÎL DĂM GENERAŢIEI URMĂTOARE AVÂND ÎN
VEDERE ACESTE ASPECTE. NU NE MAI PUTEM PERMITE O UNITATE ŞCOLARĂ
“MUZEU”, ORIENTATĂ SPRE TRECUT, CARE PUNE ACCENT PE CUNOŞTINŢE, CI
AVEM NEVOIE DE O ŞCOALĂ CE-I PREGĂTEŞTE PE COPII PENTRU VIITOR,
PUNÂND ACCENT PE COMPETENŢELE SOCIALE ŞI DE COMUNICARE.
E bine ca profesorul să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii,
personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de
comunicare şi cooperare, abilităţi de relaţionare şi lucru în echipă, atitudini pozitive şi
adaptabilitate, responsabilitate şi implicare.
Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea
copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind
optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.
În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de
elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ
şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost proiectat şi creat după
modelul de funcţionare al creierului. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie
să apăsăm butonul de pornire. În cazul în care învăţătoarea este „pasivă”, butonul „pornire” al
creierului nostru este activat. Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare
de un soft adecvat pentru a interpreta datele introduse şi creierul nostru are nevoie să facă
unele conexiuni cu ideile ancoră deja cunoscute. Când învăţarea este „pasivă”, creierul nu
face aceste legături. Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă acţionăm butonul
„salvare”. Creierul nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o
stoca.
Profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi bine organizate. Profesorii
recurg prea des la explicaţii şi demonstraţii de genul „hai-sa-ţi-arăt-cum”. Desigur că,
prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar în absenţa unei memorii
excepţionale, elevii nu pot reţine prea mult pentru perioada următoare. Un profesor, oricât de
strălucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea
care se desfăşoară individual în mintea fiecăruia.
Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de
semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual
a predării, învăţarea nu are loc.

III. DESCRIEREA STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE

1. METODA CUBULUI este folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui

subiect/ a unei situaţii din mai multe perspective – oferă posibilitatea de a dezvolta
competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare.

ETAPELE METODEI:
 Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează cuvintele: DESCRIE,
COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ ( altele, în
funcţie de resurse, nu neapărat pe toate feţele cubului).
 Se anunţă tema / subiectul pus în discuţie.
 Se împarte grupul în şase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre
cerinţele înscrise pe feţele cubului.
 Se comunică întregului grup, forma finală a scrierii.
 Lucrarea în forma finală poate fi desfăşurată pe tablă sau pe pe foi albe
A3.

AVANTAJE:

 Determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă a

acestora în rezolvarea sarcinilor.
 Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare.
 Formează deprinderi de muncă intelectuală.
 Stimulează gândirea logică a elevilor.
 Creşte responsabilitatea elevului faţă de propria învăţare, dar şi faţă de grup
 Sporeşte eficienţa învăţării – elevii învaţă unii de la alţii
 Dezvoltă abilităţi de comunicare şi cooperare.

DEZAVANTAJE:

 Rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp

 Se creează un zgomot oarecare
 Facilitează erori în învăţare
 Nu există un control precis asupra cantităţii / calităţii cunoştinţelor
dobândite de fiecare elev.

2. Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE ( „Thinking hats”)

Aceată metodă stimularea creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea

de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o
culoare: alb, roşu, galben, verdealbastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi
vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa,
participanţii sunt liberi să spună ce gândesc , dar să fie în acord cu rolul pe care îl
joacă.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.

Pălăria albă:

 Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor.

 Este neutră.
 Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare.
 Stă sub semnul gândirii obiective.
Pălărie roşie:

 Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor.

 Oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor.
 Roşu poate însemna şi supărarea sau furia.
 Descătuşează stările afective.

Pălăria neagră:

 Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata.

 Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie.
 Este perspectiva gândirii negative, pesimiste.

Pălăria galbenă:

 Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei.

 Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul.
 Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.

Pălăria verde:

 Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă.

 Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei.
 Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare.

Pălăria albastră:

 Exprimă controlul procesului de gândire .

 Albastru e rece – este culoarea cerului care este deasupra tuturor,
atotvăzător şi atotcunoscător.
 Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii.
 Este preocuparea de a controla şi de a organiza.

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi

reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci
ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.

Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:

Pălăria albă – pălăria roşie

Pălăria neagră – pălăria galbenă
Pălăria verde – pălăria albastră.

CUM SE FOLOSEŞTE ACEASTĂ METODĂ?

Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca
fiecare să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul
respectiv îi îndeplineşte rolul- sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie.În
acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi
culoare, fiind conştienţi de faptul că:

pălăria albastră – CLARIFICĂ

pălăria albă - INFORMEAZĂ
pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI
pălăria galbenă - ADUCE BENEFICII
pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE
pălăria roşie – SPUNE CE SIMTE DESPRE ...
3. METODA R.A.I.

Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin
întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele
cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii
sau a unei secvenţe de lecţie, institutorul împreună cu elevii săi, printr-un joc de aruncare a
unei mingi mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o
întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi
apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să
cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar
răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca
încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează
este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea
celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care
nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi.
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii,
când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul
descoperirii, de către institutorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor
şi a reactualizării ideilor – ancoră.

Pot fi sugerate următoarele întrebări:

- Ce ştii despre ....................................?
- Care sunt ideile principale ale lecţiei .................?
- Despre ce ai învăţat în lecţia ........................?
- Care este importanţa faptului că ...................?
- Cum justifici faptul că .................................. ?
- Care crezi că sunt consecinţele faptului ..................?
- Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată...................?
- Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus .........................?
- Cum consideri că ar fi mai avantajos să....... sau să...................?
- Ce ţi s-a părut mai interesant...............................?
De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?

Această metodă alternativă de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât şi cu liceeni,
solicitând în funcţie de vârstă, întrebări cât mai divers formulate şi răspunsuri complete.
Întrebările pot să devină pe parcursul desfăşurării metodei, din ce în ce mai grele. Metoda
R.A.I. este adaptabilă oricărui tip de conţinut, putând fi folosită la istorie, biologie, geografie,
matematică, literatură, limbi străine etc.
Elevii sunt încântaţi de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatelor obţinute,
modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce îmbină cooperarea
cu competiţia. Este o metodă de a realiza un feedback rapid, într-un mod plăcut, energizant şi
mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare. Se desfăşoară în scopuri constatativ –
ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau calificativ.
Permite reactualizarea şi fixarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, pe o temă dată. Exersează
abilităţile de comunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi cel mai
potrivit răspuns. Îndeplinirea sarcinii de investigator într-un domeniu, s-a dovedit în practică
mult mai dificilă decât cea de a răspunde la o întrebare, deoarece presupunea o mai profundă
cunoaştere şi înţelegere a materialului de studiat.
Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi, comunică cu
uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învăţarea cât şi evaluarea.
Există un oarecare suspans care întreţine interesul pentru metoda R.A.I. Tensiunea este dată
de faptul că nu ştii la ce întrebări să te aştepţi din partea colegilor tăi şi din faptul că nu ştii
dacă mingea îţi va fi sau nu adresată. Această metodă este şi un exerciţiu de promptitudine,
atenţia participanţilor trebuind să rămână permanent trează şi distributivă.
Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici, fiecare deţinând câte o
minge. Membrii grupurilor se autoelimină treptat, rămânând cel mai bun din grup. Acesta
intră apoi în finala câştigătorilor de la celelalte grupe, jocul desfăşurându-se până la
rămânerea în cursă a celui mai bine pregătit. Dezavantajul ar fi acela că mai multe mingi ar
crea dezordine, mingea unui grup care ar cădea ar distrage atenţia celorlalte grupuri.
Institutorul supraveghează desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu s-
au găsit soluţii.
4. CERCUL “ COMPLIMENTELOR”

Reprezintă o metodă care urmăreşte dezvoltarea stimei de sine . Pentru a pune în

practică metoda, formatorul aşază scaunele într-un cerc, iar “ receptorul”
complimentelor se află în mijlocul acestui cerc. Fiecare dintre persoanele participante
trebuie să identifice un compliment sincer şi onest despre cel aflat în centrul
cercului. Apoi, pe rând, fiecare va înainta şi îi va spune acestuia complimentul,
receptorul complimentelor trebuind să aibă doar una dintre următoarele reacţii: să
zâmbească ori să le adreseze un “mulţumesc”. Această metodă are avantajul
consolidării unei imagini pozitive faţă de propria persoană a celui care primeşte
complimentele, dar şi o dezvoltare a ariei pozitive faţă de propria persoană a celui
care primeşte complimentele, dar şi o dezvoltare a ariei pozitive de gândire la celelalte
persoane ( prin aceea că identifică o latură bună a colegului lor). Cercul
“complimentelor” trebuie practicat până ce toţi cursanţii au trecut prin ipostaza de
receptor.

IV. STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE VALORIFICATE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

IV.1. METODA CUBULUI

IV.1.1. ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

CLASA: a IV-a
DISCIPLINA: PE ARIPILE CUVINTELOR ( opţional)
ARIA CURRICULARĂ: LIMBĂ ŞI COMUNICARE
TEMA : “ AMINTIRI DIN COPILĂRIE”, de Ion Creangă

DESCRIE COMPARĂ
Imaginaţi-vă că vă aflaţi în grădina mătuşii Compară comportamentul tău cu cel al lui
Mărioara. Nică. Ce ai fi făcut într-o asemenea situaţie?
- Ce personaje vedeţi?
- Ce culori vedeţi?
- Ce sunete auziţi?

ASOCIAZĂ ANALIZEAZĂ
Găsiţi însuşiri următoarelor cuvinte: Analizaţi pericolele situaţiilor în care este
cireşe…………… pus Nică. Ce ar fi putut păţi băiatul?
vară……………..
creangă………….
cânepă…………..
nuia……………..
mătuşă………….
ARGUMENTEAZĂ APLICĂ
Este sau nu vinovat Nică pentru stricarea Dramatizaţi textul „Amintiri din copilărie”.
plantaţiei de cânepă? De ce?

IV.1.3. MEDIUL NONFORMAL

CLASA: a IV-a
DISCIPLINA : GEOGRAFIA ROMÂNIEI
EXCURSIE LA IAŞI

DESCRIE COMPARĂ
Compară Casa Memoriala „ Vasile
- traseul parcurs de la Bacău la Iaşi Alecsandri” cu Bojdeuca Ion Creangă.

ASOCIAZĂ ANALIZEAZĂ

Analizează traseul parcurs din punct de

Găseşte utilitate pentru următoarele vedere geografic şi istoric.

obiective turistice:

Casa Memorială „ Vasile Alecsandri” ….

Bojdeuca Ion Creangă ………………….
Palatul Culturii …………………………..
Biserica „ Sf. Trei Ierarhi” ……………..
Grădina Botanică ………………………..
Universitatea Alexandru Ioan Cuza ……
Parcul Copou ……………………………

ARGUMENTEAZĂ APLICĂ

Ce ţi-a plăcut cel mai mult în excursie? Alcătuieşte o compunere cu titlul „ La

De ce? Iaşi”.
IV. 2. Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE ( „Thinking hats”)

CLASA: a II-a
DISCIPLINA: PE ARIPILE CUVINTELOR ( OPŢIONAL)
ARIA CURRICULARĂ: LIMBĂ ŞI COMUNICARE
TEMA : “ Căţeluşul şchiop”, de Elena Farago

Pe catedră am şase pălării de culori diferite. Pentru fiecare pălărie voi numi câte
un copil care va răspunde cerinţei de sub pălărie.

1. Pălăria albă - INFORMEAZĂ

Ce informaţii avem despre “căţeluşul şchiop”? Dar despre copii?

Ce informaţii lipsesc sau nu le cunoaştem?
Nu ştim care a fost motivul pentru care copilul l-a lovit pe căţeluş.
- Cum putem obţine aceste informaţii?
- Povestind întâmplări văzute sau transmise despre comportamentul copiilor şi
al câinilor.

2. Pălăria roşie - SPUNE CE SIMŢI!

- Uite cum privesc eu această situaţie!
Copilul nu a ştiut cum să se joace cu căţelul, poate l-a tras de coadă sau l-a fugărit,
iar el s-a apărat şi şi l-a muşcat.
Eu sunt foarte supărată pe copil şi-mi pare rău că acest căţel a fost lovit cu răutate
în picior. Vă imaginaţi cât a suferit căţelul? Este cel mai rău copil cel ce repetă fapta
lui.
Voi ce credeţi sau ce-aţi face?
Copiii răspund la întrebări.
Chiar la noi pe stradă sunt câini fără stăpâni şi nimeni nu le găseşte un adăpost. Voi
sunteţi de acord să rămână pe stradă? Când plouă nu au unde să se adăpostească!

3. Pălăria verde - GENEREAZĂ IDEILE NOI

Oferă soluţii, idei.

Putem amenaja un adăpost în curtea şcolii, pe scara blocului sau să instalăm cuşti
pentru ei, unii pot fi duşi la ţară la bunici. Putem ruga părinţii să ne ajute să scriem o
scrisoare primarului.
- Ce credeţi, putem găsi şi alt mod de rezolvare?

3. Pălăria galbenă - ADUCE BENEFICII

- Ce se va spune despre noi dacă vom face ce-ai spus? Eu cred că părinţii vor fi de
partea noastră şi vor construi chiar ei cuşti pentru câini. Vom fi apreciaţi pentru
ideile noastre.

4. Pălăria neagră - ASPECTE NEGATIVE

Sunt prea mulţi câini. Câinii ar face mizerie şi zgomot.

Nu toţi oamenii iubesc animalele. Ei vor fi tot liberi şi copiii vor fi în pericol. Nu se
respectă regulile de igienă.

5. Pălăria albastră - CLARIFICĂ

Pune o întrebare colegilor tăi să verifici dacă au înţeles conţinutul poeziei.

Pălăria abă

Putem să tragem o concluzie?

Câinii trebuie protejaţi de primărie şi de oameni. Să li se facă adăposturi.
- Ce trebuie să facem noi?
- Să scriem o scrisoare primarului sau să-l sunăm la telefon.
- Ce putem reţine din tot ce s-a spus?
- Să scriem scrisoare primarului?
- Să hotărâm cine o va duce la primărie.
- Iar noi vom continua să-I hrănim şi nu vom uita – “ Nu loviţi câinii!”, “
Faceţi numai fapte bune!”.

IV. 3. METODA R.A.I.

CLASA : a III-a
DISCIPLINA: Educaţie  civică
ARIA  CURRICULARĂ: Om  şi  societate
UNITATEA  DE  ÎNVĂŢARE: Raporturile  noastre  cu  ceilalţi  oameni
TEMA  LECTIEI: Familia

 Ce  înseamnă adopţie?

 Ce este  familia?
 Din  cine  este  formată  familia?
 Ce fel  de  relaţii  există între  membrii  familiei?
 Enumeră  3  reguli respectate de  toti membrii  familiei  tale.
 Din  cine este  formata familia  nucleară? Dar  familia extinsă?
 Ce este  familia  monoparentală?
 Ce sarcini  are  fiecare  membru  din  familia  ta?
 Ce funcţii  îndeplineşte familia?
 Membrii  unei  familii  sunt  legaţi  prin  relaţii  de ..........................
 Pe ce  se  bazeaza relaţiile  din  cadrul  familiei?
 Fiul  mătuşii este ................................
 Sora  tatălui  meu este ..............................
 Mama  mamei  este .............................
 Fratele  mamei  este ............................

CLASA: a II-a
DISCIPLINA: Limba  şi  literatura  română
ARIA  CURRICULARĂ: Limbă  şi  comunicare
CONŢINUTUL  ÎNVĂŢĂRII: Pastelul
TEMA  LECŢIEI: Toamna, de Octavian Goga
 Cum  este  scris  textul?
 Ce anotimp este  descris în  aceasta  poezie?
 Care  este  titlul  textului?
 Care  este  numele  autorului?
 Ce  este  toamna?
 Ce mijloace  a  folosit  poetul pentru a  prezenta  acest  anotimp?
 Ce este  bruma?
 De  ce  este  asemănată  cu  un  văl?
 Cum sunt  norii?
 Cine  se  află  sub  greutatea  lor?
 Ce sens  are  cuvântul  "podoabă"?
 De ce poetul spune: "podoaba-i zdrenţuită", "tremura ... porumbul"?
 Cum  este  înfaţişat  vântul? De ce?
 Câte  rânduri  are  textul?
 Cum  a  fost  scrisă  prima  literă  din  fiecare  rând?

IV. 4. TEHNICA „ COMPLIMENTELOR”

CLASA: a III-a
DISCIPLINA: CONSILIERE ŞI ORIENTARE
TEMA  LECŢIEI: STIMA DE SINE

Cadrul didactic aşază scaunele într-un cerc, iar “ receptorul” complimentelor se află
în mijlocul acestui cerc. Fiecare dintre persoanele participante trebuie să identifice
un compliment sincer şi onest despre cel aflat în centrul cercului. Apoi, pe rând,
fiecare va înainta şi îi va spune acestuia complimentul, receptorul complimentelor
trebuind să aibă doar una dintre următoarele reacţii: să zâmbească ori să le adreseze
un “mulţumesc”. Cercul “complimentelor” trebuie practicat până ce toţi cursanţii au
trecut prin ipostaza de receptor.
Exemple de complimente:
Eşti un coleg foarte bun! Mă ajuţi ori de câte ori am nevoie.
Eşti foarte inteligent!
Îmi face plăcere să lucrez cu tine!

Metode moderne de învăţare activă

Motto:”Este imposibil ca elevii sa invete ceva cat timp

gandurile lor sunt robite si tulburate de vreo patima.
Intretineti-i deci intr-o stare de spirit placuta ,
daca vreti sa va primeasca invataturile.Este tot atat
de imposibil sa imprimi un caracter frumos si armonios
intr-un suflet care tremura,pe cat este de greu sa tragi linii
frumoase si drepte pe o hartie care se misca.”
(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)
Societatea prezentului,dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al al informatiei,al
complexitatii.De aceea ,investitia in inteligenta,creativitatea si capacitatea de inovare a
indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabila in viitor.
Copilul este un proiect “aruncat” in lume ,aflat intr-o stare de “facere” ,pentru ca apoi,devenit
adult,sa se formeze continuu de-a lungul vietii .
Fenelon compara creierul copilului cu o lumanare aprinsa expusa in bataia vantului car e
determina tremurul acestei mici flacari.Spiritul contemporan trebuie sa faca fata unor mari
sfidari:explozia informationala,stresul,accelerarea ritmului vietii,cresterea gradului de
incertitudine.Aceste argumente duc la o noua ecologie educativa,care presupune dezvoltarea
unei gandiri de tip holistic,a unor competente de procesare informationala ,dezvoltarea
memoriei vii.
Rolul invatatorului in procesul de modelare a omului este poate cel mai important.Punand-si
elevii in situatii variate de instruire,el transforma scoala “intr-un templu si un laborator”(M.
Eliade ).
Invatarea activa inseamna,conform dictionarului,procesul de invatare calibrat pe interesele
/nivelul de intelegere /nivelul de dezvoltare al participantilor la proces.In cadrul invatarii
active,se pun bazele unor comportamente,de altfel observabile:
*comportamente ce denota participarea (elevul e activ,raspunde la
intrebari,ia parte la activitati);
*gandirea creativa(elevul are propriile sale sugestii ,propune noi
interpretari);
*invatarea aplicata (elevul devine capabil sa aplice o strategie de
invatare intr-o anumita instanta de invatare);
*construirea cunostintelor (in loc sa fie pasiv,elevul indeplineste sarcini
care il vor conduce la intelegere).
Printre metodele care activizeaza predarea-invatarea sunt si cele prin care elevii lucreaza
productiv unii cu altii ,isi dezvolta abilitati de colaborare si ajutor reciproc.Ele pot avea un
impact extraordinar asupra elevilor datorita denumirilor foarte usor de retinut,caracterului
ludic si oferind alternative de invatare cu “priza” la copii.
Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifica,dupa functia principala didactica in :
a)Metode de predare –invatare interactiva in grup :
#metoda predarii / invatarii reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar)
#metoda “mozaicului”( Jigsaw)
#citirea cuprinzatoare
#metoda “Cascadei”(Cascade)
#metoda invatarii pe grupe mici(“STAD-Student Teams Achievement Division”)
#metoda “turnirului intre echipe”(“TGT-Teams/Games/Tournaments”)
#metoda schimbarii perechii(“Share-Pair Circles”)
#metoda “Piramidei”
#invatarea dramatizata
b)Metode de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare :
#harta cognitiva / conceptuala
#matricile
#”Lanturile cognitive”
#”Scheletul de peste”
#diagrama cauzelor si a efectului
#”Panza de paianjen”
#”Tehnica florii de nufar”
#”Cartonase luminoase”
c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii :
#”Brainstorming”
#”Explozia stelara”
#”Metoda palariilor ganditoare”
#”Caruselul”
#”Multi-voting”
#”Masa rotunda”
#interviul de grup
#studiul de caz
#”Incidentul critic”
#”Phillips 6/6”
#”Tehnica 6/3/5”
#”Controversa creativa”
#”Tehnica acvariului”
#”Tehnica focus-grup”
#”Patru colturi”
#”Metoda Frisco”
#Sinectica
#”Buzz-groups”
#”Metoda Delphi”
d)Metode de cercetare in grup :
#tema / proiectul de cercetare in grup
#experimentul pe echipe
#portofoliul de grup.

SINELG( Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii si a Gandirii )

Pasul 1~~Citirea textului cu atentie;
~~In timpul lecturii elevii trebuie sa isi noteze intr-un tabel:
a)pasajele care confirma ceea ce stiau cu v ;
b)pasajele care infirma ceea ce stiau cu -- ;
c)informatiile noi cu + ;
d)pasajele pentru care au intrebari ,neclaritati ,confuzii cu ? ;
Pasul 2~~Sustinerea elevilor in monitorizarea propriei intelegeri;
Pasul 3~~Reflectie in perechi;
Pasul 4~~Reflectie cu intreaga clasa.
Avantaje:
*schimb de idei;
*stimularea gandirii critice;
*dezvoltarea vocabularului / capacitatii de exprimare;
*elevii cauta cai de acces spre propriile cunostinte / convingeri.
CADRANELE
Pasul 1~~Impartirea tablei in 4 parti egale;
Pasul 2~~Se propune cate un criteriu pentru fiecare cadran obtinut;
Pasul 3~~Se citeste textul;
Pasul 4~~Se formuleaza raspunsuri scurte pentru fiecare cadran;
Pasul 5~~Se evalueaza rezultatele.
Avantaje:
*stimuleaza atentia si gandirea:
*scoate in evidenta modul propriu de intelegere;
*conduce la sintetizare/esentializare.
“STIU/VREAU SA STIU/AM INVATAT”
Pasul 1~~Se formeaza 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale tabelului:
a)ceea ce stim/credem ca stim;
b)ceea ce vrem sa stim;
c)ceea ce am invatat.
Pasul 2~~Elevii fac o lista cu :
a)ce stiu deja despre o anumita tema;
b)intrebari care evidentiaza nevoile de invatare legate de tema;
Pasul 3~~Se citeste textul;
Pasul 4~~Se revine asupra intrebarilor (coloana aII-a) si elevii fac o lista cu:
c)raspunsurile la intrebarile din coloana I ,scriindu-le in coloana
a III-a;
Pasul 5~~Compararea a ceea ce stiau inainte de lectura cu ceea ce au dorit sa afle
si au aflat ;
Pasul 6~~Discutia finala va contine mesajul central.
MOZAICUL
Pasul 1~~Se imparte clasa in grupe de cate 4 elevi ;
Pasul 2~~Se numara pana la 4,astfel incat fiecare membru al celor 4 echipe sa
aiba un numar de la 1 la 4;
Pasul 3~~Se imparte tema in 4 sub-teme ;
Pasul 4~~Fiecare membru al grupelor va primi o fisa de invatare (elevii cu nr.1 –fisa
nr.1,cei cu nr. 2 –fisa nr. 2…)
Pasul 5~~Se da sarcina:fiecare elev va trebui sa studieze intreaga lectie,care va fi
insa predata de colegii de grup pe fragmente;
Pasul 6~~Toti elevii cu nr. 1 se aduna intr-un grup,cei cu nr. 2 in alt grup…si se vor
numi “experti”;
Pasul 7~~”Expertii” citesc fragmentul care le revine ,discuta intre ei,hotarasc modul in
care vor preda;
Pasul 8~~Se refac grupele initiale si “expertii” predau celorlalti colegi de grupa ceea
ce au studiat;
Pasul 9~~Invatatorul ve raspunde intrebarilor la care “expertii” nu au stiut sa dea
raspuns si corecteaza eventualele informatii eronate.
Avantaje:
*anihilarea “efectului Ringelmann”(lenea sociala,cand individul isi imagineaza
ca propria contributie la sarcina de grup nu poate fi stabilita cu precizie);
*dezvolta interdependenta dintre membrii grupului;
*amelioreaza comunicarea.

CUBUL
Pasul 1~~Se anunta tema pusa in discutie;
Pasul 2~~Se imparte clasa in 6 grupuri;
Pasul 3~~Prezentarea unui cub din carton cu fetele divers colorate;
Pasul 4~~Pe fetele cubului sunt notate cuvintele:
a)”descrie”;
b)”compara”;
c)”asociaza”;
d)”analizeaza”;
e)”aplica”;
f)”argumenteaza”.
Pasul 5~~Se atribuie rolurile membrilor fiecarui grup
#“cititorul”-rostogoleste cubul si anunta grupului cerinta inscrisa
pe fata de deasupra;
#”ascultatorul activ”/”cercetasul” repeta sarcina,o reformuleaza
pentru a fi inteleasa de fiecare membru,adreseaza intrebari
invatatorului;
#”interogatorul”solicita idei legate de modul de rezolvare a
sarcinii de la membrii grupului;
#”rezumatorul”va fi “raportorul”grupului,va trage concluziile,le va
nota si le va comunica intregii clase;
Pasul 6~~Elevii vor lucra pe grupe(unii la tabla,altii pe caiete,altii pe foi);
Pasul 7~~” Raportorul” grupului va prezenta intregii clase modul in care grupul sau a
rezolvat cerinta;
Pasul 8~~Se aduc lamuriri,completari de catre invatatorul “consultant”/”participant”/
“observator”.
Avantaje:
*permite diferentierea sarcinilor de invatare;
*stimuleaza gandirea logica;
*sporeste eficienta invatarii(elevii invata unii de la altii).

INTELIGENTELE MULTIPLE
Conform teoriei lui Haward Gardner,exista si se manifesta 8 tipuri de inteligente:
a)verbala/lingvistica;
b)vizuala/spatiala;
c)corporala/kinestezica;
d)logica/matematica;
e)intrapersonala;
f)interpersonala;
g)muzicala/ritmica;
h)naturalista.
Gardner a observat ca suntem tentati sa-i numim “inteligenti” doar pe acei copii care sunt buni
la literatura sau matematica,iar pe ceilalti ii numim “talentati”.Gardner considera aceste
concepte “inteligente” si sugereaza abordari care sa fructifice fiecare tip de inteligenta.
Pasul 1~~Constituirea echipelor(se pot numi in diverse feluri ,iar nr. lor poate fi mai
mic decat cel dat):
*”actori”;
*”cantareti”;
*”pictori”;
*”matematicieni”;
*”scriitori”:
*”avocati”/”acuzatori”/”jurati”;
*”dansatori”;
Pasul 2~~Se da tema;
Pasul 3~~Echipele gandesc si propun abordari ale aceleiasi teme,dar in moduri
diferite(“actorii”scriu roluri si le interpreteaza ,”cantaretii”pun versuri date
pe o melodie,”pictorii”reprezinta printr-un desen tema,”matematicienii”
compun probleme despre tema respectiva,”scriitorii”compun un text/articol
de ziar/poezie,”avocatii”construiesc pledoaria pro/contra unui personaj al
temei/fapt sugerat de tema,”dansatorii”propun un dans tematic sau concep
un joc pentru pauza mare legat de tema data);
Pasul 4~~Fiecare echipa va prezenta intregii clase produsul muncii in echipa.
Avantaje:
*atmosfera ludica;
*solicitarea abilitatilor fiecarui copil;
*valorizarea copiilor in cadrul colectivului.

CIORCHINELE
Pasul 1~~Se scrie un cuvant/tema in mijlocul tablei;
Pasul 2~~Se cere elevilor sa noteze toate ideile /sintagmele care le vi in minte legate
de cuvant/tema si se traseaza linii intre acestea si cuvantul/tema initiala;
Avantaje:
*nu se critica ideile propuse;
*poate fi utilizata ca metoda libera sau cu indicare prealabila a categoriilor de
informatii asteptate de la elevi.

TURUL GALERIEI
Pasul 1~~Se comunica sarcina de lucru;
Pasul 2~~Se formeaza grupurile;
Pasul 3~~Elevii lucreaza in grup,pe o foaie de format mare(afis)-produsul poate fi
un desen/o caricatura/o schema/scurte propozitii;
Pasul 4~~Elevii prezinta in fata clasei afisul,explicand semnificatia si raspund
intrebarilor puse de colegi;
Pasul 5~~Se expun afisele pe pereti,acolo unde doreste fiecare echipa;
Pasul 6~~Langa fiecare afis se lipeste cate o foaie goala;
Pasul 7~~Se cere grupurilor sa faca un tur ,cu oprire in fata fiecarui afis si sa noteze
pe foaia alba anexata comentariile ,sugestiile,intrebarile lor;
Pasul 8~~Fiecare grup va citi comentariile facute de celelalte grupe si va raspunde
la intrebarile scrise de acestea pe foile albe.
Avantaje:
*elevii ofera si primesc feed-back referitor la munca lor;
*sansa de a compara produsul muncii cu al altor echipe si de a lucra in mod
organizat si productiv.

TEHNICA LOTUS-FLOAREA DE NUFAR

Pasul 1~~Se da problema sau tema centrala care se va scrie in mijlocul tablei/
plansei;
Pasul 2~~Se cere copiilor sa se gandeasca la ideile sau aplicatiile legate de tema
centrala;
Pasul 3~~Ideile copiilor se trec in cele 8 “petale”,de la A la H,in sensul acelor de
ceasornic;
Pasul 4~~Cele 8 idei deduse vor deveni noi teme centrale pentru alte cate 8”petale”;
Avantaje:
*este o metoda ce poate fi desfasurata cu succes in grup;
*se poate aplica excelent ca un exercitiu de stimulare a creativitatii si pentru
autoevaluare.

EXPLOZIA STELARA
Pasul 1~~Se scrie problema in centrul unei stelute cu 5 colturi ;
Pasul 2~~In varful fiecarui colt al stelutei se scriu intrebari de tipul:
*ce?
*cine?
*unde?
*de ce?
*cand?
Pasul 3~~Se imparte clasa in grupuri;
Pasul 4~~Se lucreaza la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu intrebari
multe si diverse;
Pasul 5~~Se comunica intregii clase rezultatele muncii de grup.
Lista de intrebari initiale poate genera altele,neasteptate;
Optional,se poate proceda si la elaborarea de raspunsuri.
Avantaje:
*usor de aplicat oricarei varste si unei palete largi de domenii;
*este in acelasi timp o modalitate de relaxare si o sursa de noi descoperiri;
*obtinerea a cat mai multe intrebari duce la cat mai multe conexiuni intre
concepte.

METODA FRISCO
Pasul 1~~Propunerea spre analiza a unei situatii-problema:
Pasul 2~~Stabilirea rolurilor:
*conservatorul;
*exuberantul;
*pesimistul;
*optimistul;
Pasul 3~~Dezbaterea colectiva:
#conservatorul apreciaza meritele solutiilor vechi,fara a exclude
posibilitatea unor imbunatatiri;
#exuberantul emite idei aparent imposibil de aplicat in practica;
#pesimistul va releva aspectele nefaste ale oricaror imbunatatiri;
#optimistul va gasi posibilitati de realizare a solutiilor propuse de
exuberant.
Pasul 4~~Se trag concluzii si se sistematizeaza ideile emise.
Avantaje:
*rolurile se pot inversa,participantii sunt liberi sa spuna ce gandesc,dar
sa fie in acord cu rolurile pe care le joaca;
*dezvolta competentele inteligentei lingvistice ,logice,interpersonale.
Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre
mintile participantilor,dintre personalitatile lor,ducand la o invatare mai activa si cu rezultate
evidente.
Acest tip de interactivitate determina “identificarea subiectului cu situatia de invatare in care
acesta este antrenat”,ceea ce duce la transformarea elevului in stapanul propriei formari.
Interactivitatea presupune atat cooperarea,cat si competitia ,ambele implicand un anumit grad
de interactiune.
Ioan Cerghit afirma:”pedagogia moderna considera ca rutina excesiva,
conservatorismul(…)aduc mari prejudicii invatamantului.In fond creatia ,in materie de
metodologie,inseamna o necontenita cautare,reinnoire si imbunatatire a conditiilor de munca
in institutiile scolare.”

"Turul galeriei"- metodă interactivă de recapitulare şi consolidare a cunoştinţelor

Învăţarea este definită, adeseori, drept o modificare de comportamente şi în comportamente,
obţinută pe baza unei experienţe trăite personal. Când vorbim despre învăţare ne gândim,
deci, la schimbările pe care le prevedem că se vor produce la cel care învaţă, schimbări ce pot
avea loc în planul activităţii intelectuale, al vieţii afective ori al acţiunii practice.

Asemenea schimbări nu pot avea loc dacă subiectul (cel care învaţă) nu face nimic. Ele nu se
produc "atâta vreme cât elevul rămâne doar în postura unui simplu spectator la lecţie,
rezumându-se doar să urmărească cele predate, să asculte, să noteze, să repete, să reproducă
pe de rost, să execute mecanic sarcini impuse" (I. Cerghit). Învăţarea se produce ca urmare a
unui efort personal depus în acest sens, numai pe baza unei participări proprii.
Metodele activ-participative sunt cele mai în măsură să solicite plenar, dar şi să valorifice
maximal şi pe multiple planuri potenţialul uman de cunoaştere, de simţire şi de acţiune cu
care un elev sau altul vine la şcoală.
Specific acestor metode este faptul că pot stimula şi dezvolta învăţarea prin cooperare, lucrul
în perechi sau în grupe mici de elevi, facilitând astfel comunicarea, relaţionarea, colaborarea
şi sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea unor teme noi,
care duc la cunoaşterea dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă.
Lecţiile bazate pe învăţarea prin cooperare prezintă câteva caracteristici importante:

 răspunderea individuală - se evaluează frecvent performanţa fiecărui elev care trebuie

să ofere un răspuns în nume personal sau în numele grupului, iar rezultatul se comunică atât
elevului cât şi grupului din care face parte;
 interacţiunea directă - elevii se ajută unii pe alţii încurajându-se şi împărtăşindu-şi
ideile, explică celorlalţi, discută ceea ce ştiu, se învaţă unii pe alţii;
 interdependenţa pozitivă - elevii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce la
bun sfârşit sarcina grupului. Învăţătorii pot structura această interdependenţă pozitivă stabilind
scopuri, recompense, resurse comune, roluri distribuite în grup;
 deprinderi interpersonale şi de grup mic - grupurile nu pot exista şi nici nu pot
funcţiona eficient dacă elevii nu au şi nu folosesc anumite deprinderi sociale (conducerea,
luarea deciziei, încrederea reciprocă, comunicarea, managementul conflictelor);
 procesarea în grup - elevii au nevoie de momente pentru a vedea cât de bine şi-au atins
scopurile şi cât de eficienţi au fost în grup. Învăţătorul monitorizează în permanenţă
activitatea de învăţare a grupurilor, le oferă feed-back (lor şi întregii clase), intervine şi
corectează eventualele confuzii sau răspunsuri incomplete.

Momentele principale ale unei lecţii care include metode specifice dezvoltării gândirii critice
corespund, după M. Stanciu, unor etape bine definite:

 faza pregătitoare (evocarea) - interpretarea cunoştinţelor noi prin prisma cunoştinţelor

anterioare;
 realizarea sensului - participarea activă din partea elevului;
 reflecţia - consolidarea noilor cunoştinţe, schimb de idei.

Una dintre aceste metode, folosite cu succes la orice clasă din ciclul primar, în recapitularea şi
consolidarea cunoştinţelor, este "TURUL GALERIEI". Aceasta presupune parcurgerea unor
anumiţi paşi:

1. brainstorming individual;
2. interviu de grup;
3. producerea planşelor,
4. susţinerea produselor de către un raportor;
5. afişarea produselor;
6. efectuarea turului galeriei;
7. dezbaterea.

Elevii lucrează în grupe de câte 3-4. Se propune un subiect pentru care elevii generează cât
mai multe idei. De exemplu, la clasa a IV-a, subiectele pot fi:
Limba română: Părţi de propoziţie; Părţi de vorbire; Semnele de punctuaţie; Drumul cărţii de
la autor la cititor;
Matematică: Unităţi de măsură; Forme geometrice;
Geografie: Munţii Carpaţi (sau alte forme de relief învăţate); Ape curgătoare; Ape stătătoare;
Bogăţii ale solului/ subsolului;
Istorie: Figuri de domnitori români din secolul al XIII-lea;
Ştiinţe: Medii de viaţă.
Expunerea subiectului trebuie să cuprindă toate datele necesare şi toate criteriile implicate.
Fiecare grup îşi alege sau primeşte o anumită temă din subiectul propus, dar şi toate grupurile
pot avea aceeaşi temă.
Un secretar, ales de elevii grupei, notează rezultatele brainstormingului pe o coală de hârtie
(de preferat cât mai mare), folosind markere de diferite culori. Şeful grupei susţine produsul
realizat în faţa celorlalte grupe. Posterele sunt apoi expuse în diferite locuri din clasă,
accesibile elevilor şi la anumite distanţe.
După expunerea produselor obţinute, fiecare grup examinează cu atenţie produsele celorlalte
grupe, grupele se rotesc de la un produs la altul, se discută şi, eventual, se notează
comentariile, neclarităţile, întrebările care vor fi adresate celorlalte grupe.
După turul galeriei, fiecare grup răspunde la întrebările celorlalţi şi clarifică unele aspecte
solicitate de colegi, apoi îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte. În
acest mod, prin feed-back-ul oferit de colegi, are loc învăţarea şi consolidarea unor cunoştinţe,
se valorizează produsul activităţii în grup şi se descoperă soluţii alternative la aceeaşi
problemă sau la acelaşi tip de sarcină.
Atmosfera din clasă trebuie să le permită elevilor să gândească critic. Astfel, ajung să
înţeleagă că atunci când investesc suficientă energie în învăţare şi se implică în mod activ,
procesul devine agreabil şi dă naştere unui sentiment de împlinire. Elevii trebuie să creadă că
opiniile lor au valoare. Comunitatea învăţării îi îmbogăţeşte pe toţi membrii ei.
"A învăţa pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire,
să-l ajutăm să înţeleagă cu gândirea lui lumea." (I. Cerghit)