Sunteți pe pagina 1din 3

STRATEGIILE DIDACTICE INTERACTIVE – O MODALITATE DE OPTIMIZARE A

DEMERSULUI DIDACTIC DIN GRĂDINIŢĂ

Conceptul de strategie didactică nu este nou în ştiinţa pedagogică. El este prezent în lucrările
de specialitate sub denumirea de „strategie didactică”, referindu-se la linia de orientare pe termen
lung privind organizarea educaţiei, rezolvării unei probleme didactice concrete, ea semnifică un
anumit mod de a concepe organizarea învăţării, un anumit fel de a pune copilul în contact cu
materialul nou studiat, de a conduce comportamentul de învăţare al acestuia în condiţii de maximă
eficienţă. Această „arie problematică“ este foarte frecvent abordată de pedagogie pentru că ea
reflectă o realitate dintre cele mai dinamice (şi dinamizatoare) ale procesului instructiv-educativ.
Strategia didactică desemnează un anumit mod de a concepe activitatea de predare şi
învăţare, combinând metodele, mijloacele de învăţământ şi formele de organizare a activităţii
copiilor în vederea atingerii obiectivelor urmărite.
În eforturile de modernizare a învăţământului românesc s-au iniţiat proiecte de promovare a
unor strategii moderne la nivel naţional, în acord cu tendinţele sociale pe plan european, care să
răspundă necesităţilor societăţii românesti. Conform didacticii moderne, educatoarea stabileşte
activităţii de predare-învăţare, conţinutul informaţional este centrat pe activitatea de învăţare a
copiilor, în acest scop, educatoarea îşi alege modalităţi de lucru bazate pe activitatea personală a
copiilor (mânuirea materialului, recunoaşterea, comparaţia), punându-se accent pe strategiile
interactive.
Strategiile didactice interactive stimulează implicarea mai profundă a copilului în învăţare şi
colaborarea dintre copil şi educator şi colegii săi. Specificul strategiilor interactive de grup şi
implicit al metodelor şi tehnicilor este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalităţile lor ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
Acest tip de interactivitate determină identificarea copilului cu situaţia de învăţarea în care acesta
este antrenat, ceea ce duce la transformarea acestora în stăpânii propriilor transformări şi formări,
mai târziu.
După funcţia didactică principală propunem următoarea clasificare a metodelor şi t ehnicilor
interactive de grup:
Metode şi Metode şi Metode şi tehnici Metode de
tehnici de predare- tehnici de fixare şi de rezolvare de cercetare în grup
învăţare interactive sistematizare a probleme prin
cunoştinţelor şi de stimularea creativităţii
verificare, evaluare
alternativă

1.Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2001;


interactivă

 Metoda  Tenica Florii  Brainstormingul  Proiectul


Jigsaw (mozaicului); de Nufăr;  Explozie Stelară; tematic;
 Metoda  Metoda R.A.I;  Metoda Pălăriilor  Portofoliul.
Piramidei;  Metoda gânditoare;
 Jocul didactic Cubului;
etc.  Portofoliul
individual sau şi de
grup etc

Prin metodele interactive, de grup preşcolarii şi copiii îşi exersează capacitatea de a selecta,
combina, lucrurile de care au nevoie în viaţa şcolară şi de adult. Însă conexiunile pe care le fac
aceştia uimesc mintea unui adult.
Strategia didactică este pusă în valoare prin modul în care educatoarea alege, combină şi
organizează ansamblul de metode, materiale didactice şi mijloace de învăţământ în vederea atingerii
unor obiective sau performanţe. Ea trebuie să fie simplă, dinamică şi reglabilă în funcţie de situaţiile
concrete care se ivesc în timpul lecţiei, să lase loc spontaneităţii, intervenţiei creatoare a educatoarei
şi copilului.
Rolul nostru, al dascălilor este de a crea un climat care să antreneze gândirea divergentă şi
să dezvolte atitudinea creativă la copii, condiţie esenţială pentru desfăşurarea unui program
complex de instruire, care să-i pregătească pentru viaţa socială, tot mai solicitantă, în care se vor
integra. În continuare vom exemplifica cu câteva descrieri a unui scenariu didactic derulat cu
preşcolarii.
STRATEGIE INTERACTIVĂ INDUCTIVĂ ŞI DIALECTICĂ
DOMENIUL EXPERIENŢIAL: Domeniul Ştiinţe
TEMA ACTIVITĂŢII: „Micul chimist”
TIPUL ACTIVITĂŢII: mixtă
SCOPUL ACTIVITĂŢII: stimularea curiozităţii de cunoaştere şi înţelegere a unor aspecte legate
de mediul înconjurător prin efectuarea unor ‘’mici experimente’’.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
 Să realizeze mici experimente cu substanţele puse la dispoziţie (vopsele, apă, oţet etc);
 Să combine culorile oservând rezultatele;
 Să comunice colegilor cele observate în timpul experimentelor ;
 Să observe stările de agregare a materiilor folosite (substanţelor) ;
Să denumească corect materialele utilizate.
NIVELUL II
METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE: metoda
Mozaicului, conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
demonstraţia, observaţia, problematizarea;
MATERIALE DIDACTICE ŞI MIJLOACE DE
ÎNVĂŢĂMÂNT: vopsele, apă, gheaţă, ulei, sare, zahăr,
oţet, pensule, coli de hârtie, eprubete.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
Copiii sunt împărţiţi în 5 echipe.
După intuirea materialelor li se comunică sarcina de lucru;
G1: Să combine culori calde şi reci cu ALB;
G2: Să combine culori reci cu NEGRU;
G3: Să pună în apă ulei;
G4: Să observe ce se-ntâmplă cu gheaţa (topirea);
G5: Să adauge în apă sare, oţet, zahăr observând transformările (dizolvarea).
La fiecare masă de lucru se trag concluziile. Apoi se comunică colegilor cele observate pe
parcursul experimentelor.
Din experienţa acumulată până acum, putem afirma cu certitudine că ancorarea
învăţământul românesc în secolul XXI, presupune în mod obligatoriu utilizarea strategiilor didactice
interactive. Pentru optimizarea demersului didactic din grădiniţă este nevoie de utilizarea
strategiilor didactice interactive. Nu trebuie să absolutizăm utilizarea acestor strategii în detrimentul
celor clasice. Un bun educator care se pretinde eficient, nu poate să se bazeze, în activitatea lui
didactică pe câteva strategii, dimpotrivă el trebuie să stăpânească moduri variate de aboradare a
învăţării, o gamă largă de strategii didactice. Propriu-zis, nu există strategii strict algoritmice,
analogice, inductive etc. ci strategii mixte. Desigur în cadrul unei secvenţe didactice există o linie
directoare de acţiune instructiv-educativă, o strategie didactică predominantă. Cercetările recente
arată că cele mai solicitate strategii sunt astăzi cele care stimulează tipuri active de învăţare,
strategii interactive.
BIBLIOGRAFIE
 Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
 Oprea Crenguţa-Lăcrimioara, Strategii didactice interactive: repere teoretice si practice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2008;
 Silvia Breben, Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Ed. Arves,Craiova,
2006.

Pop Monica, prof. înv. preşcolar, G.P.P. „GULIVER” Satu Mare