Introducere în teoria şi metodologia

instruirii (T.&M.I.)
Contribuţia lui J.A.Comenius J.F.Herbart în
domeniul didacticii
Didactica generală şi didactica specială
Didactica tradiţională, modernă şi postmodernă
Instruirea ca expresie a relaţiei predare-învăţare-
evaluare
Procesul de învăţământ şi componentele sale
Structura de organizare
a procesului de învăţământ

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

Teoria şi metodologia instruirii studiază:

instruirea ca expresie a relaţiei predare-învăţare-

evaluare (procesul de învăţământ, obiectivele,
modele de instruire)
stilurile de interacţiune didactică
metodologia instruirii (metode şi tehnici de
instruire)
proiectarea didactică
principiile didactice

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Introducere în teoria şi metodologia instruirii
(T.&M.I.)
De-a lungul evoluţiei pedagogiei, în interiorul ei se
constituie o ramură distinctă, întitulată didactica.
Termenul provine din cuvantul grecesc „didaktikos”,
care înseamnă învăţare, instrucţie.
O contribuţie remarcabilă în didactică a adus-o marele
pedagog ceh J.A.Comenius (1592-1670) . El a scris
lucrarea „Didactica Magna”, în care a abordat didactica
drept „arta de a învăţa pe toţi toate”.
Pedagogul german J.F.Herbart (1776-1841) a
restrâns înţelegerea termenului de didactică,
delimitându-l ca o parte componentă a pedagogiei.
Herbart s-a ocupat în mod deosebit de procesul de
asimilare a cunoştinţelor, insistând asupra aspectelor
sale didactice de predare şi celor psihologice de
învâţare.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Contribuţia lui Herbart în domeniul didacticii poate
fi rezumată în următoarele idei:
Una din preocupările fundamentale ale didacticii este
activitatea de predare a cunoştinţelor în conformitate
cu anumite legităţi psihologice de asimilare a lor.
În acest fel obiectul didacticii este procesul de
învăţământ.

Cele două componente ale procesului de învăţământ,

predarea şi asimilarea se află într-o strânsă
interdependenţă, realizarea obiectivelor predării
depinzând de substratul psihologic al învăţării.

Herbart pune bazele didacticii, considerând-o teorie cu

un domeniu bine delimitat.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
În prezent didactica studiază
esenţa procesului de învăţământ
(predării-învăţării)
conţinutul procesului de învăţământ
principiile (legităţile) didactice
mijloacele de învăţământ
metodele didactice
formele de activitate didactică
(organizarea procesului de învăţământ)
evaluarea cunoştinţelor şi randamentului
şcolar
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Pentru a eficientiza învăţarea, didactica analizează şi
transpune într-un ansamblu coerent componentele
procesului de învăţământ, şi anume:
predarea
învăţarea
instruirea
evaluarea
obiectivele
metodele
conţinuturile
mijloacele
modurile de interacţiune dintre profesor şi elev
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Didactica generală (sau Teoria şi
metodologia instruirii) studiază conceperea,
organizarea şi desfăşurarea procesului de
învăţământ.

Didactica specială studiază aplicarea

didacticii la predarea unei anumite discipline.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

Din punct de vedere istoric putem separa
trei etape de dezvoltare
a teoriei generale a instruirii

Didactica tradiţională (secolele XVII-XIX)

Didactica modernă (sfârşitul secolului XIX -

prima jumătate a secolului XX)

Didactica postmodernă (a doua jumătate a

secolului XX)
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Didactica tradiţională

concepe procesul de învăţământ, mai ales, ca

activitate de predare
rolul prioritar revine cadrului didactic, care
este centrat aproape exclusiv asupra
transmiterii cunoştinţelor în vederea memorării
şi a reproducerii acestora de către elevi şi
studenţi

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Didactica modernă
concepe procesul de învăţământ, în mod
special, ca activitate de predare-învăţare
rolul prioritar revine cadrului didactic care este
centrat asupra corelaţiei dintre acţiunea iniţială
de predare şi acţiunea, simultană sau
ulterioară, de învăţare
acţiune declanşată, organizată, orientată, în
direcţia transformării personalităţii
(pre)şcolarului/studentului

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Didactica postmodernă
concepe procesul de învăţământ ca activitate
de predare-învăţare-evaluare
este proiectată în sens curricular prin
centrarea pe obiective şi realizarea
corespondenţei pedagogice dintre obiective-
conţinuturi-metodologie-evaluare
plasează elevul în centrul procesului de
instruire, iar accentul în procesul de
învăţământ se pune pe obiective

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 În a doua jumătate a secolului XX este
promovată didactica generală bazată pe
“instruirea programată”, care vizează
următoarea problematică pedagogică:

scopurile instrucţiei
conţinutul învăţământului
procesul de învăţământ (de la
obiective la conţinuturi şi evaluare)
principiile didactice
metodele de învăţământ
organizarea activităţii şcolare

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

Procesul de învăţământ şi componentele sale
Procesul de învăţământ este un ansamblu de
acţiuni exercitate în mod conştient şi sistematic de
către educatori asupra educaţilor într-un cadru
instituţional organizat, în vederea formării
personalităţii acestora în concordanţă cu cerinţele
idealului educaţional.
Structura de bază a procesului de învăţământ este

obiective conţinuturi metode evaluare

Procesul de învăţământ se realizează la nivelul

corelaţiei profesor elev
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Contextul
influenţează organizarea procesului de învăţământ
include un ansamblu de variabile:
spaţiul timpul stilul pedagogic

Factori interni: mediul clasei şi al grupei de elevi/studenţi.

Factori externi: mediul şcolar, extraşcolar, comunitar, social.

Învăţământul este considerat un sistem instituţional în

sistemul global al societăţii.
El este supus unor presiuni sociale exterioare.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Componentele principale
ale procesului de învăţământ
sunt plasate pe circuitul interdependenţelor dintre
societate – sistem – proces de învăţământ

Procesul de învăţământ, gândit în perspectiva

teoriei şi metodologiei curriculumului are
punct de plecare punct final

stabilirea şi urmărirea rezultatele elevilor

consecventă a obiectivelor
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Predarea este latura procesului de învăţământ
intenţionată, programată, organizată şi conştientizată
de comunicare (transmitere) de către profesor a
cunoştinţelor teoretice şi practice, care stau la baza
învăţării.
Predarea include toate activităţile instructiv-educative
conduse de profesor, inclusiv cele care privesc
formarea calităţilor psihice afective, volitive,
caracteriale etc.
Invăţarea este latura procesului de învăţământ
intenţionată, programată, organizată şi conştientizată
de asimilare şi dobândire a cunoştinţelor teoretice şi
practice de către elev (student) pe baza predării şi a
studiului independent.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Evaluarea
este acţiunea iniţiată de profesor special
pentru verificarea gradului de îndeplinire a
sarcinilor de predare-învăţare.

Procesul de învăţământ ca activitate

predare ↔ învăţare
↕ ↕
evaluare
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Obiectivele reflectează cerinţele de instruire şi
educaţie puse de societate. Sunt proiectări
anticipate care corespund unor opţiuni şi priorităţi
sociale de valoare şi comportament.

Agenţi ai acţiunii – profesorii şi elevii la care se

adaugă şi aportul părinţilor, reuniţi în vederea
atingerii unor scopuri comune.

Conţinutul invatamantului (curriculum) reprezintă

ansamblu de valori, cunoştinţe, atitudini,
competenţe selectat din tezaurul cunoaşterii şi
practicii umane, care se transmit şi se dobândesc
pentru dezvoltarea personalităţii in vederea
integrării socio-profesionale.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Mijloacele de învăţământ şi materialul didactic
reprezintă ansamblul de obiecte, produse,
documente, aparate şi sisteme tehnice care
mijlocesc relaţia de predare-învăţare pentru
eficientizarea acesteia.
Formele de organizare sunt modalităţile de
organizare a procesului instructiv-educativ
(lecţii, activităţi practice, cercuri, excursii etc.)
Câmpul relaţional se formează la nivelul diferitor
tipuri de relaţii: profesori – elevi; elevi – elevi; gup,
microgrup – clasă.
Timpul disponibil impune o anumită
“segmentare” a conţinuturilor pentru atingerea
obiectivelor.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Structura de organizare
a procesului de învăţământ
La nivel macrostructural
este organizarea pe niveluri, trepte, cicluri, ani de
studii, arii curriculare, discipline şcolare etc.

La nivel microstructural
a) – învăţământ frontal
– învăţământ pe grupe
– învăţământ individual
b) - activităţi didactice (lecţia, activitate în: cabinet,
laborator, atelier şcolar; excursii didactice …)
- activităţi educative (ora de dirigenţie, activitate de
consiliere, cerc de dezbatere …)
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©