Integrare și dezvoltare curriculară în învățământul preșcolar și

primar. Exemplificări din domeniul ,, Om și Societate”

Note de curs
 Ce sunt competenţele?
 …un proces de selecţie, combinare şi utilizare
adecvată, în forma unui ansamblu integrat şi
dinamic, a cunoştinţelor, abilităţilor (ex:
capacităţi/abilităţi cognitive, acţionale,
relaţionale, etice) şi a altor achiziţii (ex: valori
şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a
unei anumite categorii de situaţii-problemă în
condiţii de eficienţă şi eficacitate (După
ACPART: Agenţia Naţională pentru Calificările
din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu
Mediul Economic şi Social )
 Legea educaţiei Naţionale nr.1/2011
(anexa-lista termenilor şi a expresiilor)

 Competența reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina și utiliza

adecvat cunoștințe, abilități și alte achiziții constând în valori și atitudini,
pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situații de muncă sau de
învățare, precum și pentru dezvoltarea profesională ori personală în condiții de
eficacitate și eficiență.

 Competențele profesionale sunt un ansamblu unitar și dinamic de cunoștințe

și abilități. Cunoștințele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaștere,
înțelegere și utilizare a limbajului specific, explicare și interpretare. Abilitățile se
exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer și rezolvare de probleme,
reflecție critică și constructivă, creativitate și inovare.

 Competențele transversale reprezintă achiziții valorice și atitudinale care

depășesc un anumit domeniu/program de studiu și se exprimă prin următorii
descriptori: autonomie și responsabilitate, interacțiune socială, dezvoltare
personală și profesională.
Conceptul de competenţă

 Abilitate
 Aptitudine
 Capacitate
 Eficienţă
 Categorii de competenţe
 competenţe cognitive generale
 competenţe cognitive specializate
 competenţe centrate pe performanţă
 competenţa ca acţiune-motivată
 competenţe – cheie
 metacompetenţe
 Competenţele cheie
 competenţe de bază: calculul aritmetic,
alfabetizarea, educaţia generală;
 competenţe metodologice: rezolvarea de
probleme, folosirea cu competenţă a mass-mediei,
utilizarea calculatorului;
 competenţe de comunicare: facilitate de
relaţionare şi socializare, abilităţi de folosire a limbilor
străine, retorica, abilităţi de prezentare în scris şi oral;
 competenţe intelectuale: gândire critică, judecăţile
multidimensionale şi multireferenţiale cu privire la
propriile performanţe şi la performanţele altora
 Competenţele generale

 se definesc pe disciplină de studiu şi

se formează pe o durată mai
îndelungată;
 au un grad ridicat de generalitate şi
complexitate;
 au rolul de a orienta demersul didactic
către achiziţiile finale dobândite de către
educabil prin învăţare.
Competenţele generale
Programa școlară pentru Educa ție civică ,
clasele III-IV, 2014

 1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa

cotidiană
 2. Manifestarea unor deprinderi de
comportament moral-civic în contexte de
viaţă din mediul cunoscut
 3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea
unor sarcini simple de lucru, manifestând
disponibilitate
 Competenţele specifice

 se definesc pe disciplină de studiu şi se

formează pe parcursul unui an şcolar.
 sunt derivate din competenţele
generale, fiind etape în dobândirea
acestora;
 li se asociază prin programa şcolară
anumite unităţi de conţinut.
 Valorile şi atitudinile

 Orientează dimensiunile axiologică

şi afectiv-atitudinală aferente
formării personalităţii din perspectiva
fiecărei discipline.
 Paradigma învăţării prin
cunoaşterea-proces
 presupune centrarea pe activităţile mentale
personale în procesul de educaţie;
 învăţarea este predominant activă, reflexivă şi
critică;
 scopul este evoluţia cognitivă, afectivă şi
acţională a elevului;
 sunt promovate metode activ-participative şi
metodele interactive de învăţare.
 Exemplu

 Ştiinţele sociale, din care sunt decupate

disciplinele şcolare ale ariei curriculare Om şi
societate, au ca obiect de studiu probleme
cu grad ridicat de complexitate:
 De ce pământul se învârte în jurul Soarelui?
 Care este relaţia dintre societatea civilă şi
stat?
 Viziunea curriculară
 produce o mutaţie importantă de pe demersul
didactic centrat pe conţinuturi pe demersul
didactic centrat pe competenţe, atitudini,
comportamente.
 Această nouă abordare curriculară propune
conţinuturile învăţării drept vehicule de
formare a unor noi comportamente.
Abordarea integrată a curriculumului

 Epistemologic, constructivismul (Jean

Piaget, 1967), se raportează permanent
la construcția de noi înțelesuri pe baza
cunoștințelor actuale.
 Cunoștințele sunt descoperite ca un
întreg integrat (McMahon 1997; Di
Vesta 1987).
 Faze ale curriculumului integrat
1. Integrare internă-realizată la nivelul proceselor
cognitive ale fiecărui individ ca activitate independentă.

2. Integrare externă- are în vedere situațiile în care

cunoștințele cu care educabilii vin în contact sunt deja
organizate într-o manieră integrată prin efortul
educatorilor.

3. Integrarea curriculară- este un proces de stabilire a

unor relații de convergență la nivelul conținuturilor, al
obiectivelor sau al metodelor, dar și la nivelul
conceptelor, valorilor apaținând diferitelor discipline
școlare.
 Modelul integrat
 Alegerea modelului de integrare depinde mai
întâi de forma de integrare care
predomină, de exemplu:
 integrarea experiențelor;
 integrarea activităților elevilor;
 integrare socială;
 integrarea cunoștințelor;
 integrarea ca proiectare curriculară etc.
 Predare integrată
 stabilirea și clasificarea cunoștințelor împărtășite de
științe;
 revelarea afinității conceptelor cheie (ale științei
generale);
 reducerea fluxului de informații secundare
 integrarea modalităților de utilizare a surselor de
informare (internet, enciclopedii, cărți de referință,
dicționare, materiale audio-video etc.);
 transformarea predării-învățării într-o experiență
interesantă, atractivă, conformă cu realitatea.
 Teorii constructiviste
(Richardson, 2003, Brooks & Brooks, 2001)
Obiective

 atenție față de educabil și respect

pentru pregătirea sa inițială/anticipată,
 încurajarea și facilitarea dialogului de
grup;
 planificarea și chiar introducerea
neplanificată a unor cunoștințe
referitoare la domeniu dezbătut
 Teorii constructiviste
(Richardson, 2003, Brooks & Brooks, 2001)
Obiective

 furnizarea de oportunități pentru ca

educabilii să fie provoacați să schimbe
înțelesurile existente prin angajarea în
sarcini noi de lucru;
 dezvoltarea metaconștiinței educabililor
referitoare la propriile înțelegeri și
procesele de învățare.
 Teorii constructiviste
 O premisă de bază a constructivismului
este aceea conform căreia cunoștințele
nu sunt în mod pasiv primite, ci sunt
dezvoltate pe măsură ce elevii își
construiesc propriile înțelesuri
(Treagust, 1996).
 Teorii constructiviste
(Richardson, 2003, Brooks & Brooks, 2001)
Obiective

 utilizarea terminologiei cognitive:

 a clasifica
 a analiza
 a prezice
 a crea
 evaluarea educabililor în cadrul procesului și
prioritatea participării acestora la actul
evaluativ.
 de planificare tip „planning wheel” în toate
ghidurile curriculare
 Model de educaţie integrată
(Pigdon, Woolley, 1993)

Informaţii Natura activităţii Subiecte

implicate

Fapte Cunoștințe prealabile Învățarea prin

 efectuarea unei  educație socială

predicții  știință

 adresarea de  educație de mediu

întrebări  dezvoltare personală
Experiență împărtășită  studii tehnologice
 observare

 colectarea de

informații /date
 Model de educaţie integrată
(Pigdon, Woolley, 1993)

Informaţii Natura activităţii Subiecte

implicate

Concepte Procesarea Învăţare prin

informaţiilor  limbă

 Listare  artă

 Grupare  dramă

 Categorisire  mişcare

 Clasificare  matematică

 Etichetare  muzică

 Organizarea ideilor
 Model de educaţie integrată
(Pigdon, Woolley, 1993)

Informaţii Natura activităţii Subiecte

implicate

Generalizări Sintetizare prin Învățarea despre

 Declaraţii  Educaţie socială

 Generalizări  Ştiinţă

 Relaţii multiple  Educaţie de mediu

 Dezvoltare

personală
 Studii tehnologice
 Model de educaţie integrată
(Pigdon, Woolley, 1993)

Informaţii Natura activităţii

Informaţii Rafinarea și extinderea

cunoștințelor
suplimentare  Elaborare

 Justificare

 reflectare
 Aria curriculară
 oun set de discipline şcolare care au în
comun anumite obiective şi metodologii şi
care oferă o viziune multi- şi/sau
interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu.
 Curriculumul naţional este structurat în 7 arii
curriculare, desemnate pe baza unor
principii şi criterii de tip epistemologic şi
psihopedagogic.
 Avantaje
 posibilitatea integrării demersului
monodisciplinar actual într-un cadru
interdisciplinar;
 echilibrarea ponderilor acordate diferitelor
domenii şi obiecte de studiu;
 concordanţa cu teoriile actuale privind
procesul, stilul şi ritmurile învăţării;
 continuitatea şi integralitatea demersului
didactic pe întreg parcursul şcolar al fiecărui
elev.
 Ciclurile curriculare

 periodizări ale şcolarităţii care au în

comun obiective specifice şi grupează
mai mulţi ani de studiu, aparţinând
uneori de niveluri şcolare diferite.
 Ciclurile curriculare

1. Achiziţii fundamentale (grupa

pregătitoare-cls.a II-a)
2. Dezvoltare (III-VI)
3. Observare şi orientare (VII-IX)
4. Aprofundare (X-XI)
5. Specializare (XII-XIII)
 CE şi CINE sunt noile educaţii
specifice domeniului /ariei curriculare?

 Educaţia caută astăzi să răspundă

exigenţelor valorice contemporane prin
noile educaţii, corespunzătoare unei
schimbări paradigmatice a actului
educativ în favoarea unei învăţări
inovatoare.
Modalităţi de integrare a noilor educaţii
în şcoală
 Introducerea unor module specifice cu
caracter inter-/transdisciplinar în cadrul
disciplinelor şcolare;
 Introducerea unor module infuzionale în
cadrul disciplinelor tradiţionale;
 Introducerea unor discipline distincte care
abordează problematica lumii contemporane
(ex.discipline opţionale).
 Exemplu Noile educaţii din aria
Om şi Societate

 Educaţia pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului

 Educația pentru societate
 Educația pentru cetățenie democratică
 Educaţia pentru pace şi nonviolenţă
 Educaţia pentru participare şi democraţie
 Educaţia economică şi casnică modernă
 Educaţie ecologică/Educaţia relativă la mediu/Educaţia pentru mediul
înconjurător sau dimensiunea geoecologică a geografiei
 Educaţia demografică
 Educaţia pentru schimbare şi dezvoltare
 Educaţia antreprenorială
 Educaţia interculturală
 Educaţia pentru comunicare
 Educaţia pentru mass – media
 Educaţia europeană
 Pespectiva europeană asupra
didacticii specialităţii

 Raportul J.Delors
(Capacitatea de a învăţa: Comoara din
noi. Raport UNESCO pentru educaţia în
secolul XXI)
8 domenii de competenţă
1. comunicare în limba maternă
 2. comunicare în limbi moderne

 3. matematică -ştiinţe -tehnologii

 4. competenţe civice şi interpersonale

 5. tehnologia informaţiei şi a comunicării

 6. educaţia antreprenorială

 7. educaţia pe parcursul întregii vieţi

 8. sensibilizarea şi exprimarea culturală.

4 piloni de dezvoltare a educaţiei

1. A învăţa să ştii, îmbinând cunoştinţe

generale suficient de cuprinzătoare cu
posibilitatea de a aprofunda un număr
restrâns de discipline. Aceasta înseamnă şi a
învăţa cum să acumulezi cunoştinţe, pentru a
profita de oportunităţile pe care educaţia ţi le
pune la dispoziţie de-a lungul întregii vieţi.
 4 piloni de dezvoltare a educaţiei
 2. A învăţa să faci, nu doar pentru a dobândi o
anumită calificare profesională ci, într-un sens mai
larg, competenţa de a face faţă unei varietăţi de
situaţii şi de a fi capabil de a lucra în echipă
 A învăţa să faci înseamnă şi adaptarea la diferite
contexte sociale cu care se confruntă tinerii şi la
experienţa pe care o acumulează fie ca rezultat al
unui context local sau naţional, fie într-o instituţie de
învăţământ.
 4 piloni de dezvoltare a educaţiei

3. A învăţa să trăieşti împreună cu

ceilalţi, prin cultivarea empatiei faţă de
ceilalţi, angajarea în proiecte comune,
capacitatea de a rezolva conflicte, în spiritul
respectării valorilor pluralismului, al înţelegerii
reciproce şi al păcii.
4 piloni de dezvoltare a educaţiei

4. A învăţa să fii, pentru a-ţi dezvolta

personalitatea şi a fi capabil să acţionezi
cu o autonomie crescută, judecând prin
prisma propriilor concepţii şi asumându-
ţi răsponsabilitatea.