COMISIA METODICĂ A EDUCATOARELOR

Abordarea integrată la vârste mici, formă de liberă exprimare

şi acţiune din perspectiva impactului în susţinerea cognitivă,
aptitudinală şi comportamentală

prof. înv. preșc.: Todireanu Daniela

Școala Gimnazială ,,Antonie Mureșianu,, Bîra
Grădinița Rediu Nr. 2

"Niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării creativităţii;

activitatea creatoare nu ar trebui să fie îngrădită de nici un fel de restricţii,
limitări, critici".
Lowenfeld

DEFINIŢIA INTEGRĂRII ÎN CONTEXT EDUCAŢIONAL:

 Educaţia organizată astfel încât să traverseze barierele obiectelor de studiu, aducând

împreună diferitele aspecte ale curriculumului în asociaţii semnificative care să se
centreze pe ariile mai largi de studiu. (Shoemaker, 1991)

Prin abordarea integrată a activităţilor, educatoarea organizează învăţarea ca un regizor, un

moderator, ajutându-i pe copii să înţeleagă, să accepte şi să stimuleze opinii personale, emoţii,
sentimente, să fie parteneri în învăţare. Desfăşurând activităţi integrate, copilul are posibilitatea de
a-şi exprima păreri personale, de a coopera cu ceilalţi în elaborarea de idei noi, în rezolvarea
sarcinilor, în argumentare, devenind mai activ şi câştigând mai multă încredere în sine.
Activitatea integrată reprezintă un demers didactic global, în care granițele dintre
categoriile de activități dispar, activitatea desfășurându-se după un scenariu unitar, în scopul
investigării unei teme ce se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe, evident,
conținuturile au un subiect comun, care urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora și
atingerii obiectivelor comportamentale avute în vedere.

Integrarea este:

 Acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse elemente pentru a constitui un tot

armonios, de nivel superior, a aduce părţi separate într-un întreg unitar, funcţional,
armonios.
 Sinonime pentru integrare: fuziune, armonizare, încorporare, unificare şi coeziune
Activitățile integrate lasă mai multă libertate de exprimare și acțiune atât pentru copil
cât și pentru educatoare.
 În activităţile integrate accentul va cădea pe acţiunile de grup şi nu pe cele cu întreaga
clasă, în care o idee transcede graniţele diferitelor discipline şi organizează cunoaşterea în
funcţie de noua perspectivă, respectând tema de interes. Scenariul educatoarei îi orientează pe
copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învațare și
a materialelor. Varietatea acestora încurajează copiii să manifeste, să observe, să gândească,
să-și exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicții. Copiii își asumă responsabilități și
roluri în macrogrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, inițiate la
sugestia celor din jur sau create chiar de ei.
Copilului i se oferă o gamă largă de oportunități pentru a-și exersa o învățare activă.
Prin aceste activități se aduce un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului didactic,
punându-se accent pe joc ca metodă de bază a acestui proces.
Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari
tendinţe de schimbare în interiorul sistemului preşcolar, în acord cu prevederile programului
educaţional care porneşte de la ideea necesităţii îmbunătăţirii calităţii educaţiei la vârstele
timpurii, pentru a putea răspunde exigenţelor copilului preşcolar de astăzi. Tendinţele vizează
crearea unui mediu educaţional adecvat, în vederea stimulării continue a învăţării spontane a
copilului şi pentru introducerea acestuia în ambianţa culturală a spaţiului căruia îi aparţine.
Noul plan de învăţământ prezintă o abordare sistematică permite parcurgerea modulară
şi interdisciplinară a conţinuturilor categoriile de activităţi şi asigură adaptarea schemei orare
la nivelul unităţii preşcolare, pe durata unei zile, în funcţie de regimul grădiniţei.

PARTICULARITĂŢI ALE ÎNVĂŢĂRII INTEGRATE:

 interacţiunea obiectelor de studiu;

 centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor;
 relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii diferite;
 corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană;
 unităţile tematice, conceptele sau problemele ca principii organizatoare ale
curriculumului;
 flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor;
 rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forţă motrice a integrării, datorită
relevanţei sale practice.

CARACTERISTICI DEFINITORII ALE ACTIVITĂŢII INTEGRATE:

 Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective-cadru şi de

 referinţă ale domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set
unitar şi restrâns de patru-cinci obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare
vizate.

 Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de

integrare curriculară (tema săptămânii, tema anuală de studiu...)

 Fiecare din situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate

contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii.

Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de abilităţi disciplinare şi/sau transferabile,

oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, utilizare a unor surse variate de informaţii,
investigaţie, experimentare, identificare de soluţii, testare de ipoteze etc.

CONCLUZII:
Preșcolarii trebuie să învețe într-o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare fiind
strâns legată de cealaltă. Activitățile integrate sunt oportune în acest sens, prin ele aducându-
se un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului de predare-învațare, punând accent
deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces.
Activitatea integrată se dovedește a fi o soluție pentru o mai bună corelare a
activităților de învațare cu viața societății, cultura și tehnologia didactică.

BIBLIOGRAFIE:

Bocoş, M., (2005), Teoria şi practica cercetării pedagogice, Ediţia a III-a, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
Bocoş, M., Jucan, D., (2007), Teoria şi metodologia instruirii şi Teoria şi metodologia
evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
Chiş, V., (2005), Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competenţe, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj -
Napoca,
Stan, C., (2001), Teoria educaţiei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Voiculescu, (2003), Ed., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis,
Zlate, M., (2000), Introducere în psihologie, Editura Polirom,
***Curriculum pentru învățământul preșcolar – prezentare și explicitări, 2009, Editura
Didactică și pedagogică, București