Metodele activ-participative moderne

în grădinița de copii – o provocare pentru strategiile tradiționale

Astăzi, când învăţământul trebuie să răspundă exigenţelor contemporaneităţii, la nivelul

segmentului preşcolar se conturează dezvoltarea unei noi abordări educaţionale. Este vorba de o
abordare care determină organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama de
cerinţele viitorului şi de necesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul
copilului de astăzi, o abordare care încearcă o îmbinare suplă a ideilor pedagogiilor alternative
moderne, cu ideile pedagogiei tradiţionale autohtone.

„Nu toţi educatorii pot să ajungă la calitatea de cercetător în sensul ştiinţific al termenului, dar
o activitate de căutare a noi soluţii pentru activitatea curentă realizează orice dascăl care se
respectă.” -Rodica Mariana Niculescu

Modernizarea procesului de învăţământ din grădiniţă implică mai multe componente:

proiectarea didactică, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi evaluare a copiilor, parteneriate
educaţionale, activităţi extracurriculare, o metodologie didactică activă. Noul curriculum pentru
învăţământul preşcolar aduce noi accente care pun în valoare dezvoltarea globală a personalităţii
copilului.

Un accent deosebit este acela al diversificării strategiilor de predare – învăţare – evaluare,

caracterizat prin folosirea de metode activ-participative, prin asigurarea de valenţe formative ale
jocului, ca activitate de bază a copilului, precum şi printr-o evaluare a fiecărui copil în raport cu
el însuşi. Pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ din grădiniţă, urmărim
perfecţionarea metodelor tradiţionale, dar şi introducerea unor metode şi procedee educative.
Metodele implică mult tact pedagogic din partea educatoarelor deoarece stilul didactic trebuie să-
l adopte în funcţie de personalitatea copiilor.

Regândirea educaţiei formale duce la schimbarea relaţiei cu copii promovând un dialog

reciproc, constructiv. Proiectarea unui demers didactic, diferit de cel tradiţional dă posibilitatea
fiecărei educatoare să-şi valorifice propria experienţă prin utilizarea unor metode moderne într-o
abordare interdisciplinară.

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe

promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii. Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un
cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea
stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă,
creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii. Învăţământul
preşcolar are un anumit specific, dacă ne gândim la vârsta celor ce-l urmează, ceea ce nu exclude
utilizarea metodelor active-interactive. copilului, prin accentul pe care-l pune pe dezvoltarea
proceselor cognitive-aplicative, influenţează comportamentul activ şi creativ al copilului.

Jocul de rol, experimentul, observaţia, jocul interactiv, portofoliul, metoda proiectului, sunt
câteva din metodele interactive ce se pot utiliza cu succes în grădiniţă. Jocul de rol,
Experimentul, Observaţia, Jocul interactiv, Lotus, Portofoliul, Metoda proiectului, Mozaic,
Ciorchinele, Metoda pălăriilor gânditoare, Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, Cubul, Brainstorming,
Metoda bulgărului de zăpadă, Metoda R.A.I .“Răspunde-Aruncă-Interoghează” sunt câteva din
metodele interactive ce se pot utiliza cu succes în grădiniţă.

Programa activităţii instructiv-educative lasă libertatea de a organiza cât mai creativ şi

personalizat actul didactic. Fiecare cadru didactic îşi poate alege propriul demers, personalizat,
modern, care să fie compatibil cu stilul didactic, cu obiectivele şi conţinuturile activităţilor.
Derivat etimologic din grecescul „methodos (odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă
semnifică drumul, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a
adevărului sau „ drum care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza
cunoaşterii”,calea folosita de educatoare în a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura,
lucrurile, ştiinţa.

Metodele activ-participative solicită efortul personal de gândire, imaginaţie, memorie şi

voinţă, dar şi valorifică maximal potenţialul de cunoaştere, acţiune şi trăire al copilului. Efectele
formativ – educative ale învăţării sunt în raport direct proportional cu nivelul de angajare şi
participare individuală şi colectivă.
CONCLUZII

În opoziţie cu metodologia tradiţională, pentru care elevul rămâne mai mult un auditoriu sau
un simplu spectator, gata sa recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori i se demonstrează,
metodele active au tendinţa să facă din acesta un actor, un participant activ în procesul învăţării,
pregătit să-şi însuşească cunoştinţele pe calea activităţii proprii, a unei angajări optime a gândirii,
a mobilizării tuturor funcţiilor intelectuale şi energiilor emoţional – motivaţionale în raport cu
sarcina de învăţare dată.

Esenţial în pregătirea cadrului didactic pentru lecţie este de a putea pune în joc toate
cunoştintele sale şi întreaga lui pricepere, nu pentru a transmite pur si simplu nişte cunoştinte de-
a gata ce trebuie să fie însuşite, ci de a insufla elevilor săi dorinţa şi posibilitatea de a le dobândi,
pe cât este cu putinţă, prin ei înşişi, printr-un studiu cât mai activ.

Bibliografie:

1.H. Catalano, I. Albulescu, Pedagogia jocului şi a activităţilor ludice, Ed. EDP L. Tătaru, 2018

2.Crenguţa Oprea, Strategii didactice interactive, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,

2007

3.S., Gognea E., Metode interactive de grup, Editura, Arves, 2007. Miron Ionescu, Educaţia şi
dinamica ei, Editura, Tribuna învăţământului, Bucureşti, 1998;

4.Ion Frăţilă, Tendinţe în evoluţia procesului de învăţământ, Revista, Învăţământul preşcolar,

nr.2-3 1991.