METODE INTERACTIVE CE STIMULEAZĂ CREATIVITATEA LA

PREȘCOLARI
Prof. înv. preșcolar: Ion Gabriela Sanda
GRĂDINIŢA CU P.P. NR. 3, TULCEA

Modernizarea procesului de învăţământ din grădiniţă implică mai multe componente:

proiectarea didactică, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi evaluare a copiilor, parteneriate
educaţionale, activităţi extracurriculare, o metodologie didactică activă.
Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar aduce noi accente care pun în valoare
dezvoltarea globală a personalităţii copilului. Un accent deosebit este acela al diversificării
strategiilor de predare – învăţare – evaluare, caracterizat prin folosirea de metode activ-participative,
prin asigurarea de valenţe formative ale jocului, ca activitate de bază a copilului, precum şi printr-o
evaluare a fiecărui copil în raport cu el însuşi.
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul  de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare,
dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul
şi o mare flexibilitate în concepţii.
Învăţământul preşcolar are un anumit specific, dacă ne gândim la vârsta celor ce-l urmează,
ceea ce nu exclude utilizarea metodelor active-interactive. Felul în care educatoarea solicită întrebări,
felul în care organizează activitatea de formare şi informare a copilului, prin accentul pe care-l pune
pe dezvoltarea proceselor cognitive-aplicative, influenţează comportamentul activ şi creativ al
copilului. Jocul de rol, experimentul, observaţia, jocul interactiv, portofoliul, metoda proiectului, sunt
câteva din metodele interactive ce se pot utiliza cu succes în grădiniţă
Derivat etimologic din grecescul „methodos (odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă
semnifică drumul, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a
adevărului sau „ drum care conduce la cunoaşterea  realităţii şi la transformarea acesteia pe baza
cunoaşterii”,calea folosita de educatoare în a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lucrurile,
ştiinţa.
 Ioan Cerghit consideră că metoda este „o cale eficientă de organizare şi conducere a
învăţării”.
Sorin Cristea spune: „Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea
acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de dascăl într-o cale de învăţare realizată efectiv de copii
în cadrul instruirii formale şi nonformale.”
Calea de învăţare pe care o parcurg copiii este determinată de metoda folosită. Această “cale” devine
cel mai spectaculos exerciţiu de interactiune dintre minţile lor, care ne bucura cand observăm
progrese de la o perioadă la alta.
Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de
cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale, interdisciplinare, inovatoare decât cele clasice.
Prin corelaţiile elaborate interactiv  copiii îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii,
elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual ,în perechi.
Metodele activ-participative solicită efortul personal de gândire, imaginaţie, memorie şi
voinţă, dar şi valorifică maximal potenţialul de cunoaştere, acţiune şi trăire al copilului. Efectele
formativ – educative ale învăţării sunt în raport direct proportional cu nivelul de angajare şi
participare individuală şi colectivă.
În continuare, sunt prezentate câteva din noile metode şi tehnici interactive de grup, menite să
contibuie la diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor şi
preocupărilor creative de sporire a eficienţei muncii educatorului cu discipolii săi.
Brainstorming-ul: – (asaltul de idei)
- stimulează   creativitatea,  urmăreşte obţinerea într-un timp scurt de la un grup mic  a unui număr
mare de idei; (pune copilul în situaţia de a gândi , de a emite judecăţi şi  de a lucra în cadrul grupului).
Cubul:
– metoda folosită în condiţiile în care se doreşte să se afle cat mai multe informaţii în legatură cu un
‘’eveniment’’. Are avantajul că se poate desfăşura individual, în perechi sau în grup. Ca mijloc de
învăţare, educatoarea realizeaza un cub, iar pe fiecare faţă a cubului notează unul din cuvintele:
descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
Învăţarea prin dramatizare: – este metoda bazată pe acţiunea fictivă şi foloseşte mijloace ale artei
dramatice în abordarea diferitelor teme.
Turul galeriei:
Definiţie: tehnica de învăţare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea şi învăţarea
eficientă încurajând copiii să-şi exprime opiniile cu privire la soluţiile propuse de colegii lor.
Obiective: elaborarea unui plan care să conducă la finalizarea unui produs ce constituie concepţia,
opinia tuturor membrilor grupului.
Descrierea metodei:
1. Se formează grupuri de câte 4 copii.
2. Copiii rezolvă o sarcină de lucru care permite mai multe perspective de abordare sau mai multe
soluţii.
3. Produsele activităţii grupelor de copii-desene, colaje, postere.
4. Se expun pe pereţii clasei, care se transformă într-o galerie expoziţională.
5. La semnalul dat de educatoare prin diferite procedee, grupurile de copii trec pe la fiecare exponat
pentru a examina soluţiile, ideile propuse de colegi şi le înscriu pe poster într-un loc stabilit anterior,
comentariile critice,întrebările, observaţiile-cu ajutorul unor simboluri.
6. După ce se termină turul galeriei, grupurile revin la locul iniţial şi citesc comentariile, observatiile
de pe lucrarea lor, reexaminându-şi produsul .
Utilizarea metodelor active şi interactive în grădiniţă solicită o anumită adaptare. Dacă până acum
educatoarea conducea activitatea în stil tradiţional, acum aplicând metode moderne interactive de
grup, rolul educatoarei se schimbă. Ea devine coechipier, îi orientează pe copii să-şi caute
informaţiile de care are nevoie, îi învaţă să dialogheze cu colegii, să aibă iniţiativă şi rapiditate în
gândire şi acţiune, le stârneşte interesul pentru competiţii şi în ultimul rând îi  consiliază.
Metodele implică mult tact din partea educatoarelor , deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în
funcţie de tipul de copil: timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător, pentru fiecare găsind gestul,
mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziasmul în
concordanţă cu situaţia existentă.
Concluzii:
Am constatat că învăţarea prin cooperare este o modalitate eficientă de stimulare a
comunicării şi învăţării active, facilitând acomodarea firească a copilului la sistemul de relaţii, norme,
valori şi comportamente ale grupului din care face parte.
În grup, apar idei mai multe şi mai bune,  copiii învaţă şi unul de la altul, nu doar de la educatoare,
este încurajată contribuţia personală, intervine aprecierea diversităţii, se valorifică informaţiile
colegilor în construirea cunoaşterii proprii. Învăţând în grup, se dezvoltă unele relaţii interpersonale
mai bune: relaţii colegiale, de solidaritate, de grijă şi devotament, de sprijin personal.
Evaluarea urmăreşte acordarea ajutorului imediat, având o funcţie corectivă, ameliorativă,
realizându-se prin raportarea la progresul individual, dar având în vedere atât participarea fiecărui
copil la procesul elaborării în comun, cât şi rezultatul echipei.
Dirijor al procesului educaţional, educatoarea apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a
uşura şi accelera asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor.
Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare radicală a
modului de abordare a activităţii didactice.

BIBLIOGRAFIE:

1. Crenguţa Oprea, Strategii didactice interactive,  Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,

2007.
2. Breben S., Gognea E., Metode interactive de grup, Editura, Arves, 2007.
3. Miron Ionescu, Educaţia şi dinamica ei, Editura, Tribuna învăţământului, Bucureşti, 1998.
4. Ion Frăţilă, Tendinţe în evoluţia procesului de învăţământ, Revista, Învăţământul preşcolar,
nr.2-3 1991.