NATURA RELAȚIILOR INTERPERSONALE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prin caracterul său de mediu instituționalizat, grădinița oferă repere specifice în care se va înscrie
relația educatoare-copil, în procesul educațional și dincolo de acesta. Deși împrumută foarte mult
din încărcătura afectivă a relației părinte – copil, noua relaționare cu adultul pe care preșcolarul o
face odată cu intrarea în grădiniță are câteva trăsături aparte:

 implică o anumită distanță;

 presupune respectarea unor reguli de comunicare și relaționare cu un adult, altul decât
părintele;
 este marcată de preocupările explicite ale educatoarei în atingerea finalităților instructiv-
educative propuse;
 este mediată de preocuparea copilului preșcolar pentru rezolvarea sarcinilor didactice;
 este influențată de condițiile particulare pe care le are instituția educațională: spațiul unde
este situată, dotarea, mobilierul, pregătirea cadrului didactic, programul special de
instruire și formare.

Educatoarea este repede percepută de copilul nou intrat în grădiniță drept un adult semnificativ,
în afara părinților, pe care nu îl acceptă întotdeauna foarte ușor, mai ales că acest proces se
suprapune adesea peste primele situații în care copilul se desparte temporar de părinți. Mediul
stimulativ al grădiniței și experiența de comunicare în astfel de situații a educatoarei facilitează
adaptarea preșcolarului la noul său statut.

Educatoarea devine pentru acesta un punct de reper în contextul bogat în provocări al grădiniței.
Copilul se străduiește să obțină atenția și aprecierea educatoarei, acceptă fără condiționări
regulile impuse de aceasta și îi recunoaște autoritatea absolută. Acest lucru nu înseamnă
renunțarea copilului la manifestarea unor trebuințe firești precum: afirmarea de sine, împărtășirea
impresiilor și a unor puncte de vedere personale, nevoia de a avea un anumit control asupra unor
situații educaționale și de a-și exersa capacitatea de a alege și de a lua decizii iar aceste nevoi
trebuie încurajate și îndeplinite de educatoare ori de câte ori este posibil.

Rolul educatoarei în procesul instructiv-educativ presupune în primul rând transmiterea de noi

cunoștințe pentru copilul preșcolar. Asumarea de către educatoare a cestui rol presupune
înțelegerea faptului că fiecare copil învață într-un mod aparte și are nevoi de cunoaștere diferite.
Angajați în activități de învățare, copiii sunt încurajați să gândească singuri, să ia decizii și să
gasească soluții pentru problemele întâlnite.

Educatoarea este și organizatorul activității de joc a copilului, activitate în care se poate angaja
uneori ca partener, însă întotdeauna observă, asistă și reglează conduita de joc a copiilor.
Observarea activității ludice este pentru educatoare prilej de cunoaștere a identității copiilor, a
trăirilor emoționale și a experiențelor de viață trăite, a calității cunoștințelor, fapt care îi permite
adaptarea și diferențierea modalităților de relaționare individuală cu fiecare copil.

Rolul educatoarei în relația cu copiii este și acela de mediator al comportamentului copiilor.

Activitatea de disciplinare în grădiniță este de natură pozitivă și implică respectarea de către
educatoare a unor principii de bază :

 formularea regulilor de comportament într-o manieră pozitivă și implicarea de câte ori

este posibil a copiilor în stabilirea regulilor;
 evitarea diminuării respectului de sine și a motivării, argumentării prin comparații între
copii;
 redirecționarea comportamentelor inadecvate, grija de a nu amplifica sentimentul de
vinovăție și rușine;
 utilizarea cu discernământ a recompensei și pedepsei, folosirea cuvântului și a tonalității
vocii ca instrumente pedagogice.

Nu trebuie uitat nici rolul de model pe care educatoarea îl joacă în relația cu copilul. Înclinația
spre imitație a preșcolarilor se manifestă și în preluarea rapidă și fidelă a comportamentelor,
limbajului și atitudinilor pe care educatoarea le manifestă.

De aceea, încrederea în sine, echilibrul psihic, capacitatea de comunicare eficientă, preocuparea

pentru comunicarea interindividuală, dinamismul, simțul ordinii și a frumosului, calități absolut
necesare cadrului didactic se vor regăsi și în personalitatea copiilor.

Tot acest ansamblu de relaționări inerpersonale condiționate de rolurile sociale și facilitate de

specificul activității din grădiniță se reflectă în climatul psihosocial al grupei și al instituției, cu
amprenta sa asupra activității și dezvoltării copiilor preșcolari.
 
Inst. I. VILAIA OLGA
Grădinița P.P. nr. 14 Tg. Mureș