ROLUL EDUCATORULUI ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII
COPILULUI
 MOTTO
“Nu pierde din vedere cine ești și fă numai ceea ce se potrivește cu
personalitatea ta”
-Ioan Slavici

Am ales să abordez acestă temă în lucrarea mea de licență, deoarece

consider că, în urma încheierii studiilor mele. această meserie mă definește și
am dorit să aprofundez aportul educatorului în dezvoltatarea personalității
copilului.
Un educator bine pregătit va putea cu ușurință să își lase amprenta
în procesul de devoltare a personalității și își va da seama foarte repede de
particularitățile fiecărui copil în parte, reușind astfel să corecteze acolo unde
este nevoie.
 Definiția educatorului
Calitatea de bun specialist este o condiție necesară a competențelor
educatorului, dar nu și suficientă. Educatorul nu este un specialist pur și simplu.
Știința pe care o deține, ca și cea pe care o creează se poate adresa și
producției, economiei, cercetării fenomenelor sociale și altor domenii, dar ea se
adresează, în primul rând, copiilor, constituind mijlocul fundamental prin care le
modelează mintea și sufletul, le formează personalitatea.
‘În profilul educatorului ideal la grădiniță regasim urmatoarele:
-simțul umorului;
-spiritul ludic;
-creativitate și imaginație;
-atenție și abilități de comunicare;
-empatie;
-calm, răbdare, fermitate.
Profesia de educator este o profesie minunată, care deschide drum
către cele mai adânci și intime cute ale minții și sufletului fragil al multor
promoții de copii. Și tocmai prin această legătură umană intimă, el rămâne
veșnic tânăr și nemuritor. Dar, pentru a răspunde acestei frumoase și
responsabile misiuni de a forma oameni din preșcolari, educatorul are datoria
cetățenească de a realiza o temeinică pregătire inițială și o permanentă
împrospătare a formației sale.
 Rolul educatorului
Educatorul nu este un simplu transmițător de cunoștințe,
ci un modelator al personalității, un formator. Specialist desăvârșit
în disciplina pe care o predă și educator competent- sunt, acestea,
calități care, unite într-o puternică personalitate, fac educatorul să
fie un model creator de modele.
Ca agent motivator, educatorul poate să întrețină și să
stimuleze interesul copiilor față de procesul de instruire-educare.
Printre capacitățile și rolurile sale pot aminti:
-persoană resursă;
-specialist în relații inter-personale și grupale;
-tehnician;
-evaluator;
-cercetător;
-terapeut;
-descoperitor;
-catalizator de emancipare afectivă și intelectuală;
-partener al educației;
 Personalitatea

Conceptul de personalitate este o construcție teoretică elaborată de psihologie, o

abstracțe psihologică extrem de complexă cu determinări multiple, greu de definit în mod
exhaustiv. Până în prezent, numărul definițiilor definește cifra de o sută.
Personal, voi defini personalitatea ca fiind ansamblul valorilor, țelurilor, trăirilor și
electelor provocate de aceastea, mai pe scurt, tot ceea ce înseamnă aspect fizic și aspect
intelectual. Este parte a conștientului, iar prin intermediul ei, fiecare individ învață și adună
experiențe personale calitative. Pentru a dobândi pesonalitatea, trecem involuntar prin
urmăoarele trepte :
-Percepere
-Sectionalizare
-Creare
-Dezvoltare
-Modernizare
-Declin
 Vârsta formării personalității

Pentru formarea personalității fiecărui individ sunt importante toate etapele de

vârstă, dar eu consider că cea mai mare însemnătate o apre perioada preșcolară, sau altfel
spus: primii 7 ani de viață, deoarece la această vârsta au o capacitate de asimilare foate
mare, iar educatoarele ar trebui să cunoască foarte bine psihologia fiecărui copil pentru a
putea contribui la formarea și dezvoltarea pesonalității acestuia.
Grădinița are un rol foarte important, și anume aceasta trebuie să fie un loc magic,
un tărâm de poveste unde micuții să vină mereu plind de entuziasm, să reprezinte spațiul
paradisiac al copilăriei unde aceștia trăiesc și unde se reîncarcă cu multă energie pozitivă; un
tărâm al veseliei, al cântecului și al poeziei, locul în care copilul își poate asimila experiențe
socilale alături de cei cu care împart aceleași nevoi.
Personalitatea continuă să fie modelată de-a lungul celor opt etape de viață, care
sunt: etapa embrionară, copilăria fragedă, vârsta de joacă, școala, pubertatea, adolescența,
tânărul adult, adultul și maturitatea.
 Factori care influențiază formarea personalității

Personalitatea umană este rezultatul acițunii conjugate a celor trei

factori principali: ereditate, mediu, educatie. Nu se poate analiza separat şi
nici nu se poate stabili contribuția fiecărui factor la formarea personalității.
Educația are rolul principal, ea fiind factorul care valorifică influențele
eredității și mediului. Pentru o bună funcționalitate a procesului devenirii
omului, importantă este interacțiunea dintre cei trei factori.
Factori de personalitate care inhibă sau blochează
creativitatea copiilor

Pe lângă factorii care promovează creativitatea, întâlnim și

factori care pot bloca creativitatea, care pun piedici în
dezvoltarea creativității. Aceste blocaje sunt determinate de
o serie de factori care pot fi grupați în doua categorii:
• Factori de natură cognitivă sau intelectuală- ne referim
la pachetele habituale și rigiditatea funcțională. Seturile
habituale sunt cunoștințe , abilități și startegii bine
fixate, pe care individul tinde să le folosescă în diferite
situații noi. Rigididatea fucțională constă în tendința
individului de a pune în aplicare anumite strategii de
rezolvare sau anumite obiecte numai în cazul unor
situații și scopuri precise.
• Factori de natură non-cognitivă- în această a doua
categorie de factori, se pot include diverse situații,
acțiuni și atitudini ale adulților, în special ale
educatorilor.
 Aportul educatorului în formarea personalității copilului
Educatorul are datoria de a cunoaște foarte bine particularitățile temperamentale
ale fiecărui copil, ea fiind responsabilă de formarea morală și intelectuală a copiilor pe care îi
îndrumă spre școală. Grădinița este “locul marilor achiziții” și anume locul din care copiii
trebuie să plece cu un bagaj definitoriu de cunoștințe, aceasta fiind foarte importantă în
dezvoltarea personalității micuței generații.
Educația este și ea foarte importantă în dezvoltarea personalității copilului și
presupune o modificare intelectuală și comportamentală a celui educat în conformitate cu
anumite scopuri și valori. Comunicarea între educator și copil este esențială în formarea și
dezvoltarea morală armonioasă a acestora, iar acestă comunicare poate fi regăsită în două
moduri:
-comunicare lexică, adică comunicare prin cuvânt
-comunicare paralexică, adică comunicare prin elemente ajutătoare,
mimică, intonația vocii...
Cunoasterea profilului psihologic al copilului poate fi un pas important
în elucidarea misterului și găsirii unei metode eficiente de învățare rapidă în
conformitate cu ritmul de modelare și dezvoltare a caracterului si personalității
copilului și, de ce nu, un pas important în înțelegerea cauzelor determinante
ale personalității și caracterului viitorului om adult.
 Interacțiunea dintre copii si interacțiunea copil-educator
Relaţiile educatoare-copil, copil-copil sunt deschise, bazate pe
sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi mai ales pe cooperare. Educatoarele
sunt solicitate astăzi să promoveze o învăţare participativă, activă, modernă
şi creativă. Activităţile propuse copiilor în scopul sporirii gradului de
implicare activă şi creativă în grădiniţă trebuie să asigure următoarele:
• stimularea gândirii productive,
• stimularea gândirii critice,
• stimularea gândirii divergente
• stimularea libertății de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor și a
faptelor.
În acest sens trebuie proiectate activităţi care cer spontanietate şi
contribuie la independenţa în gândire şi acţiune a fiecăruia dintre ei.
Metoda învăţării prin cooperare poate fi la îndemâna fiecărui
cadru didactic, cu condiţia ca, încă din etapa de proiectare a activităţilor,
educatoarea să vizeze tematici adecvate şi să pună la dispoziţia copiilor
materialele necesare corespunzătoare.
 Rolul educatorului neoumanist în dezvoltarea
personalității copilului

În sistemul neoumanist, educatoarea este în primul rând prietena

copiilor, cea care este omul faptelor, nu vorbelor (nu dă porunci copiilor, ci
face totul împreună cu ei, ajutându-i pe aceştia să înveţe şi să se ajute singuri,
încurajându-i în acest fel să fie independenți). Adevărata educatoare
neoumanistă este cea care îmbrăţişează harul vocaţiei, trebuie în primul rând
să reprezinte un model uman pentru copii, să fie calmă, rabdătoare și extrem
de iubitoare.
Educatoarea neoumanistă este cea care prin puterea exemplului, îi
poate ajuta pe copiii să construiască şi să aşeze câte o cărămidă în marea
casă, formând o bază solidă, pentru ceea ce va reprezenta mai târziu
toleranţa, echitatea, empatia, diversitatea, dragostea universală, încurajând
astfel copiii să gândească şi să observe lucrurile din punct de vedere holistic,
încă de la o vârstă fragedă.
 Gradinița-loc de desfășurare al activițăților

Grădiniţa, parte integrantă a sistemului de învăţământ, are funcţii, scopuri şi

valori noi în viaţa socială. Educaţia preşcolară este realizată într-un cadru organizat și
instituționalizat, fiind totodată, un subsistem al educaţiei continuie. Educaţia preşcolară
este o etapă necesară şi distinctă în sistemul de formare al tinerelor generaţii, este o
verigă constitutivă, este prima treaptă a sistemului, cu rol şi funcţii prestabilite. Totodată
educaţia preşcolară este o componentă prealabilă şi esenţială a educaţiei în sine.
Toate activităţile din grădiniţă trebuie să dezvolte posibilităţile de exprimare ale
preşcolarilor şi să-i pregătească în mod direct pentru învăţarea cititului, scrisului,
socotitului și a altora ca acestea.
Grădiniţa, cu sistemul său educativ, și educatorul rămân factorii de declanşare a
revoluţiei intelectuale pe care se clădeşte personalitatea copilului
şi mai ales factorii de construcţie a acestuia prin conştientizarea
valorilor morale pe care le vehiculează şi prin faptul că oferă
situaţii de compatibilizare ale acestora la o gamă de condiţii
relativ diverse.
 Metode de modelare a personalității

Niciun copil nu seamană cu altul și într-o oarecare măsură copilul

nu seamană nici cu parinții lui. Personalitatea lui este unică și se manifestă din
primele luni de viață.
Toți copii se nasc cu anumite trăsături de personalitate, astfel,
aceștia pot să plângă, sau să râdă mai des sau să suporte mai ușor sau mai
greu orice schimbare. Educatorul trebuie să știe să răspundă la înclinațiile
fiecărui copil și trebuie înțelese ca fiind unice. Educatorul nu trebuie să
schimbe înclinațiile copilului, ci să încerce să evidențieze tot ceea ce este mai
bun din ele.
Toate aceste trăsături de personalitate se manifestă instinctiv și se
modelează prin contactul cu educatorul, cu partenerii de joacă, dar mai ales
cu parinții și familia sa. Personalitatea este modelabilă: sub influența
factorilor sociali sau chiar prin demersul auto-formativ al persoanei, unele
trăsături de personalitate se pot modifica.
-STUDIU DE CAZ PRIVIND ROLUL EDUCATORULUI ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂȚII COPILULUI -

MOTTO
“Un educator excelent nu e o fiinţă umană perfectă, ci o persoană care dispune de
suficientă pace lăuntrică pentru a se goli, ca şi de sensibilitate pentru a învăţa”.
(Augusto Cury)
Scop:
Cercetarea vizează studierea modului în care alegerea metodelor de predare-
învăţare-evaluare influenţează cunoașterea copilului preșcolar, optimizarea
performanțelor școlare și îmbunătățirea relației grădiniță-copil, toate având efect
asupra formării personalităţii copilului. .

Obiective:
-Relevarea importanţei cunoaşterii copilului la intrarea în grădiniță, în vederea
proiectării şi desfăşurării unui demers didactic flexibil, centrat pe copil, prin
respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale.
-Evidențiere eficienţei realizării unui demers didactic diferenţiat sub raportul
conţinutului, al formelor de organizare şi a metodologiei didactice în valorificarea
optimă a individualităţii, influenţând pozitiv personalitatea în formarea copiilor.
-Cercetarea și stabilirea problemelor comportamentale, sociale, emoţionale şi de
învăţare ale copiilor preşcolari, în vederea îmbunătăţirii acestora.
 Cercetarea s-a efectuat pe un eşantion de 33 de
copii, toţi de la Grădiniţa Little Star, jud. Arad, cu vârsta
cuprinsă între 5-7 ani. Preşcolarii sunt în grupe omogene:
pregătitoare şi mare.
Probe:
1-de imaginație
2-de cunoaştere a capacităţii de analiză şi sinteză
3-de îndemânare
4-de stabilire a capacitaţii de generalizare şi integrare
5-de stabilire a capacităţii de a realiza relaţii
6-proba “omuleţului” , ca proba psihologică
 Rezultatele cercetării

Cu ajutorul observației, am obținut informațiile necesare pentru a

stabili tipul de comportament al fiecărui copil, pentru a alege mijloacele
utilizate în următoarea etapă, cea experimentală, pentru o bună funcționare a
acestora.
Cu ajutorul conversației, am putut deduce dacă preșcolarul manifestă o
utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale ,
în situaţii de comunicare monologată şi dialogată, precum și date despre
personalitatea acestora.
Am constatat că interacţiunea permanentă copil-educatoare își pune
amprenta asupra ducerii la bun sfârşit a activităților obligatorii. Este foarte
important rolul educatorului, prin prisma ambiționării copilului preșcolar,
oferindu-i un impuls în atingerea rezultatului.
Prin urmare, pot declara că procesul formării personalităţii copilului
este îmbunătăţit semnificativ atunci când cadrul didactic deţine cunoştinţe
minime despre particularităţile psihologice ale manifestărilor acestuia, pe
diferite etape de vârsta, şi când natura solicitărilor este bine adaptată
capacităţilor lui de a asimila.
SFÂRȘIT...