Factorii dezvoltarii psihice.

Educabilitatea.Puterea și limitele educației

1. Factorii dezvoltarii psihice

Concept: Prin dezvoltare înţelegem acel proces complex de trecere (salt) de la un
stadiu inferior la unul superior, de la simplu la complex, într-o succesiune de etape, fiecare
având propriile caracteristici.Putem vorbi, astfel, de o dezvoltare
psihică, o dezvoltare fizică şi o dezvoltare socială, între ele existând puternice relaţii. Dezvoltarea
psihică se referă la apariţia, formarea şi maturizarea proceselor şiînsuşirilor
psihice, aceasta fiind determinată de trei factori: ereditate, mediu şi educaţie

1.1Ereditatea
1.2Mediul
1.3ducația

1.1Ereditatea-reprezintă atributul tuturor organismelor vii, de a transmite de la o

generaţie la alta, prin intermediul codului genetic, stocat în celulă, mesajul genetic,
respectiv caracteristicile speciei, ale grupului, ale individului. De remarcat în acest
context este ca identitatea genetica este practic imposibila între antecesori si
descendenti. Rezulta astfel ca din punct de vedere genetic fiecare individ este diferit,
unic si irepetabil în raport cu toti ceilalti din trecut, prezent sau viitor, probabilitatea
unei identitati absolute fiind de 1 la 70 de trilioane. Unicitatea biologica este astfel una
din trasaturile definitorii ale fiintei umane. Ea îsi pune amprenta asupra întregii
deveniri umane, nu într-un mod independent ci în corelatie cu factorii externi, de
mediu si educatie.

• Genotip – care reprezintă totalitatea proprietăţilor ereditare a

le unui organism. Există un genotip general (proprietăţile speciei)
şi un genotip individual (elementele variabile din interiorul
speciei);

• Fenotipul – este rezultatul interacţiunii genotipului cu mediul

(factorii de mediu). De aceea, genotipul nu se exprimă şi nu se
manifestă decât fenotipic.

• Potenţialul de formare – este preponderent de natură psihic

ă şi se referă la capacităţile de gândire, strategiile de asimilare
etc.

Unele aspecte ale vieţii psihice sunt puternic determinate ereditar

(temperament, emotivitate, aptitudini), iar altele mai puţin (caracter, voinţă,
atitudini
Pe cale ereditară se transmit :
•caracteristici ale speciei ( Ex. constituirea anatomofiziologică specifică, tipul de
metabolism etc.)
•caracteristici ale familiei căruia îi aparţine subiectul (pigmentaţie, compoziţie chimică
a sângelui s.a.);
•caracteristici ale părinţilor (caracteristici funcţionale ale analizatorilor, particularităţi
ale motricitătii, memoria brută, temperament, inteligenţă s.a.).

1.2 Mediul, Mediul (lat. medium = ambianţă) – reprezintă cadrul în care se naşte, trăieşte
şi se dezvoltă individul, fiind într-o interacţiune continuă cu acesta pe diferite paliere:
fizico-chimic, psiho-fizic, socio-cultural.Există două tipuri de factori de mediu:

Factorii mediului fizic extern: floră, faună, climă,

Interni / naturali /biologici: ereditatea, varsta, gradul de dezvoltare fizica, starea de
sanatate

Factori socio-umani: relaţiile interumane constituite la nivelul grupurilor

1.3 Educația
In raport cu natura originară (dependentă de ereditate), educaţia înseamnă influenţare
selectivă, care vizează dezvoltarea anumitor caracteristici umane, ce vor permite
individului să participe la efortul colectiv de satisfacere a acelor trebuinţe si realizarea
acelor idealuri, considerate dezirabile.
Educatia depinde de ceilalti doi factori (ereditatea si mediul) si nu poate avea puteri
nelimitate (nu poate compensa în totalitate o ereditate afectata si nici un mediu total
defavorabil).
Copilul devine om social numai prin educaţie. Prin intermediul educaţiei omul îşi
însuşeşte limbajul social, cultura generală şi comportamentul moral-cetăţenesc, îşi
formează concepţia despre lume, îşi dezvoltă potenţialul creator şi se pregăteşte pentru
integrarea socio profesională. Individul care trăieşte într-o comunitate umană
beneficiază atât de o educaţie spontană, care acţionează habitudinal asupra lui, cât şi de
educaţia organizată, realizată prin instituţii specializate, dintre care cea mai importantă
este şcoala. Iată de ce este foarte important pentru toţi factorii educaţionali să cunoască
temeinic personalitatea copilului, gradul său de educabilitate şi, pe această bază, să
structureze întregul proces educaţional.
 Teorii Exemple,
explicaţii

Ereditariste (ineiste) / Susţin importanţa eredităţii în dezvoltarea psihică:

biologizante - teoria criminalului înnăscut (Lombroso):

criminalii se pot recunoaşte după o anumită
conformaţie a feţei;

- teoria lui Freud conform căreia

instinctele moştenite ce se manifestă în primii ani
ai vieţii au o puternică influenţă

asupra formării şi dezvoltării personalităţii;

- teoria impulsurilor a lui Szondi: viaţa noastră

este de

natură impulsională şi
este predeterminată genetic;

- teoria rasistă: există

rase superioare şi rase inferioare
predeterminate genetic.

Ambientaliste / Absolutizează rolul factorilor socio-educaţionali.

Nu neagă complet rolul factorilor ereditari dar îi
ambinetistedeterminării
reduce la simpla transmitere a
sociale / sociologizante
caracteristicilor fizice.

Epigenetice Susţin că nici mediul nici ereditatea nu

poate totul, ci există un al treilea
factor de după naştere (epi = după,

genesis = naştere), un fel de vis

esentialis (forţă esenţială), un mecanism de
autoreglare al creşterii şi dezvoltării,

numit homeorhesis (organic şi psihic).

Dublei / triplei Educaţia nu acţionează izolat, ci prin intermediul

eredităţii
determinări
şi mediului. Personalitatea este o rezultantă
biopsihosocioculturală a interacţiunii celor
trei factori: ereditate, mediu, educaţie

2. Educabilitatea. Puterea şi limitele educaţiei

Educabilitatea – reprezintă acea disponibilitate / potenţialitate a fiinţei

umane de a fi receptiv la influenţele educative, de a recepta mesaje educative, a le
prelucra şi a le integra în entităţiaxiologice proprii.
Există trei determinante majore ale educabilităţii:

 Baza socio-culturala
 Baza psihologică
 Baza biologică
Pedagogia, ca ştiinţă ce studiază educaţia individului, îşi exprimă
încrederea în rolul şi puterea modelatoare şi transformatoare a persoanei.
Vorbim astfel de un optimism pedagogic.
În raport cu atitudinea optimistă, literatura psihopedagogică marchează
încă două situaţii: sceptică şi realistă.
Concluzii:
 Izvorul dezvoltarii psihice îl constituie, dupa cum se stie, contradictiile interne
care apar ca urmare a solicitarilor externe. Crearea mijloacelor necesare pentru
depasirea si rezolvarea acestor contradictii revine, în primul rând, educatiei. Pe
de o parte, educatia ofera continuturile ce urmeaza sa fie asimilate, pe de alta
parte ea se preocupa de modul în care sa fie asimilate, de formarea capacitatilor
omului de a nu se lasa derutat de obstacole sau de influente nefavorabile si de a
fi receptiv la influentele pozitive ale mediului. Rolul conducator al educatiei
rezulta si din interventia acesteia în ameliorarea conditiilor de mediu, în crearea
unui climat educational favorabil, cu valente educative puternice asupra formarii
personalitatii umane.
 Educatia armonizeaza interactiunea ereditate-mediu si creeaza un climat
favorabil actualizarii potentialitatilor genetice, fapt pentru care putem spune ca
educatia este o activitate umana specializata în dezvoltare.
 Sintetizând, putem afirma cu certitudine ca dezvoltarea psihica este rezultatul
interactiunii complexe ereditate-mediu-educatie. Educatia este o forma
organizata, sistematica si continua de formare a personalitatii umane, educatia
optimizând, în masura posibilitatilor, relatia ereditate-mediu.
 Educatiei îi revine rolul conducator în formarea si dezvoltarea personalitatii,
deoarece organizeaza într-o maniera optima influentele factorilor de mediu si, în
acelasi timp, depisteaza predispozitiile ereditare, le diferentiaza si le grabeste
intrarea în functiune suplimentandu-le forta. Educatia creeaza premisele interne
favorabile actiunii prielnice anumitor factori externi, formarea personalitatii fiind
atât efect al actiunii educative, cât si premisa pentru derularea acesteia.

APLICAȚII:

Sarcini de reflecţie. Itemi de (auto)evaluare

 Care credeţi că este cel mai „important” factor al dezvoltării
psihice? Argumentaţi! Se poate vorbi / argumenta că există o ierarhie a acestor
factori în raport cu „importanţa”, „rolul” lor în dezvoltarea personalităţii umane?

Utilizând cât mai multe argumente, explicaţi contribuţia adusă de cei trei factori ai
dezvoltării psihice (ereditate, mediu, educaţie). J. Locke afirma că la naştere creierul este o „tabul
a rasa”, care se umple treptat cu tot ceea ce oferă simţurile (nihil est in intelectu quod non prius
fuerit in sensu). Comentaţi această poziţie, cuargumente şi contraargumente.

Rezolvare: afirma ca toti oamenii se nasc cu aceleasi capacitati. Inegalitatea dintre ei ar fi diferenta
de educatie, deoarece “ educatia poate totul “.

Comentaţi următoarea afirmaţie: „Niciodată doi indivizi nu vor primi

exact aceeaşi educaţie, aceleaşi instrucţiuni, pentru că ei niciodată nu se vor
putea găsi în aceleaşi circumstanţe. O astfel deipoteză este imposibilă” (Helvetius).

Ce relaţii există între următoarele concepte: ereditate mediu, educaţie, educabilitate?

Care sunt aspectele la ce se referă cele trei fundamente ale

educabilităţii? Cum interacţionează / se interrelaţionează acestea?

Interpretaţi puterea şi limitele educaţiei, în raport cu mediul şi ereditatea! Argumentaţi-

vă opţiunea!

Comentaţi următoarea afirmaţie: „Nouă zecimi din oamenii pe care îi cunoaştem sunt ceea ce sunt,
buni sau răi, folositori sau dăunători, prin efectul educaţiei. Educaţia este aceea care determină
diferenţa dintre oameni” (J. Locke). Realizaţi un eseu pe baza ideilor principale desprinse din acest
citat.

Comentaţi teoriile prezentate mai sus. Aduceţi argumente/contraargumente pentru fiecare

dintre acestea.

Pornind de la teoriile privind factorii dezvoltării personalităţii, alcătuiţi un eseu, în care să vă

exprimaţi părerea personală în legătură cu acestea.

Din bibliografia recomandată, întocmiţi o listă cu argumente şi contraargumente pentru teoriile

propuse.

Care sunt aspectele la ce se referă cele trei fundamente ale educabilităţii? Cum
interacţionează / se interrelaţionează acestea?

Interpretaţi puterea şi limitele educaţiei, în raport cu mediul şi ereditatea! Argumentaţi-vă

opţiunea!

R: Ereditatea si mediul, intr-o interactiune si unitate perfecta, promoveaza necontenit dezvoltarea

omului, dar nu la modul spontan, ci intr-o srtuctura cu functie noua, constienta, un factor nou in
formarea omului – educatia.

Comentaţi şi interpretaţi următoarele citate. Puteţi începe analiza după următorul model:

Idee principala,Idei secundare,Idei comune,Idei contradictorii,Concluzii.

 „Educaţia nu este o operă de rutină, ci una de creaţie continuă, căci este urmarea şi desăvârşirea
zămislirii care se face cu atât mai puţin în durere cu cât vor fi mai înţelese mecanismele sale”
(A.Berge).

„A educa înseamnă în acelaşi timp a comunica o învăţătură, a forma sensibilitatea şi judecata, a trezi
imaginaţia creatoare. A-l înarma bine pe om pentru a-i permite să trăiască într-un univers
înacceleraţie, înseamnă a-i da, odată cu cunoştinţele indispensabile, entuziasm, luciditate şi curaj” (G.
Berger).

„Educaţia este acea reconstrucţie şi reorganizare a experienţei, care se adaugă la înţelesul

experienţei precedente şi care măreşte capacitatea de a dirija evoluţia celei care urmează” (J.
Dewey).

„Nu există motive să credem că nu poate fi predată orice temă, într-o formă adecvată, oricărui copil,
la orice vârstă” (J. S. Bruner).

„Omul devine om numai prin educaţie. El nu este decât ceea ce-l face ea. Este de observat că omul
nu poate primi această educaţie decât de la alţi oameni, care şi ei au primit-o. De aceea, lipsade
disciplină şi de instrucţie, la unii oameni, îi fac să fie nişte dascăli răi pentru elevii lor” (Im. Kant).