VELICIASA (PULPAN) MAGDALENA

PIPP
ANUL I, GRUPA II

DETECTAREA INFORMATIILOR, ORIENTAREA IN

MEDIU SI IN SITUATIILE CONCRETE PRIN
INTERMEDIUL SENZATIILOR DE-A LUNGUL
ONTOGENEZEI
- SENZATIILE LA PRESCOLAR -

“Omul traieste intr-un mediu informational. El este “bombardat”

permanent de stimuli care contin o mare incarcatura informationala. Omul
vede, aude, pipaie, intr-un cuvant, simte insusirile fizice ale stimulilor, le
traduce in plan subiectiv, psihic, le introduce in dispozitivele sale
comportamental reglatoare; insusi psihicul este de natura subiectiv-
informationala. Omul are nevoie de informatii ca de aer, el se “hraneste” cu
informatii, de aceea psihologul american George Miller l-a numit “fiinta
informavora”.”
(Zlate, Mielu, “Psihologia mecanismelor cognitive”, Bucuresti, Editura Polirom, 1999, pag.28).

Despre prescolar se afirma ca are o deschidere perceptiva caracteristica asupra

spectacolului lumii si este avid de a o cunoaste, ceea ce stimuleaza in mare masura
dezvoltarea tuturor capacitatilor senzoriale. Datorita acestui fapt se spune ca acesta
varsta nu trebuie “pierduta”, daca tinem la atingerea, mai tarziu, a anumitor
performante.
Exuberanta motrica si senzoriala a acestui stadiu se exprima si prin
perfectionarea evidenta a sensibilitatii tactile, respectiv prin cresterea rolului sau in
explorarea lumii: copilul vrea sa pipaie tot ceea ce vede.
Cuvintele care exprima caracteristici tactile au ele insele anumite proprietati.
Acestea sunt mai stabile ca semnificatie si sunt de asemenea mai operative in folosire.
Rolul lor este de a anticipa explorarea tactila, de a o dirija, de a fixa mai bine si de a
evoca aceasta experienta.
Prescolarul este capabil de discriminari vizuale mai fine, pe care are acum
posibilitatea sa le identifice mai precis cu ajutorul cuvantului si sa le fixeze mai bine in
memorie. Formele geometrice principale sunt bine insusite si denumite si servesc la
distingerea formelor diverselor obiecte in mod mai fin si mai operativ. Se insusesc si se
folosesc in mod corect cuvintele care semnifica raporturile spatiale: “aproape”,
“departe, “aici”, “deasupra”, “sus”, “jos”, “dreapta/ stanga”, etc.
Pana la 5 ani se recunosc si se denumesc corect culorile de baza: rosu, verde,
albastru, maro, iar ceva mai tarziu si cele mai rar folosite, de exemplu, violet, indigo.
Prescolarii reusesc sa detaseze culorile de obiectele la care le intalnesc si sa le
foloseasca indeosebi la desen. Cu privire la acest proces, Elenea Bonchis sesizeaza
mecanismul lor de baza: “Intalnind insa mereu in preajma sa obiecte diferite colorate
asemanator si obiecte asemanatoare, uneori identice, dar colorate diferit, copilul va
ajunge sa generalizeze treptat culoarea si sa o separe de obiect” (2004, p. 158).
Vazul continua sa integreze si sa structureze unitar informatiile tactile, dar mai
sunt inca dificultati, in sensul ca se recunoaste mai greu vizual ceea ce s-a perceput mai
inainte tactil.
Auzul inregistreaza cateva directii de progres foarte importante: sensibilitatea
auditiva devine de doua ori mai fina fata de stadiul anterior; auzul fonematic pentru
limba materna este mai bun- prescolarul aude foarte bine cuvintele, insa are un auz
verbal global si nu-i permite sa distinga usor sunetele din structura cuvantului. Varsta
prescolara este momentul propice pentru formarea auzului fonematic pentru limbi
straine, deoarece nu s-au stabilizat inca structurile perceptive pentru limba materna
care sa limiteze diferentierile fonematice fine si specifice altor limbi.
Prescolarul invata sa cante si poate reproduce linii melodice simple. Ii place
foarte mult sa cante si de aceea acest stadiu este favorabil dezvoltarii auzului muzical.
Intre 3 si 6 ani se produce o imbunatatire a tehnicii de desenare si se folosesc
anumite clisee grafice (un fel de a desena un om, o casa, un pom etc), care dau
operativitate generala desenului. Activitatile practice si cele gospodaresti antreneaza
muschii mici ai mainii.
Senzatiile de echilibru semnalizeaza schimbarea pozitiei capului fata de trunchi si
a corpului in intregime, cand se fac miscari de rotire si balansare. In cadrul activitatilor
de educatie fizica prescolarul invata noi miscari prin jocuri de miscare sau de atentie. Un
lucru interesant de sesizat este faptul ca la acesta varsta copilul prescolar nu isi poate
mentine echilibrul pe un singur picior mai mult de 3 secunde la grupa mica. Dar totodata
acum este momentul propice pentru dezvoltarea aptitudinilor artistice prin implicarea
prescolarilor in activitati sportive, de dans si balet- activitatile optionale desfasurate in
gradinita sau in cluburile pentru copii.
 Spatiul in care se deplaseaza copilul se extinde considerabil; de la interiorul casei
la cel al gradinitei, al strazilor parcurse pentru a ajunge la aceasta, dar si pentru a se juca
in fata blocului sau la locurile de joaca special amenajate. Se dezvolta numeroase
trebuinte, dintre care cea de cunoastere si cea de investigare. Desi incarcate afectiv si
situational, senzatiile vor fi integrate perceptiilor, surprinzand caracteristicile reale.

BIBLIOGRAFIE:
1. Verza, Emil, Verza, Florin, Emil, “Psihologia varstelor”, Bucuresti, Editura Pro
Humanitate, 1994.
2. Dragu, Anca, Cristea, Sorin, “Psihologie si pedagogie scolara”, Constanta, Ovidius
University Press, 2003.
3. Cretu, Tinca, “Psihologia varstelor” , Iasi, Editura Polirom, 2009.