Friedrich Fröbel

(1782-1852)
Viața și influența sa asupra educației:
• Cum era viața înainte de grădiniță, înainte ca „copilăria” să
existe? Copiii lucrau în mine și fabrici; nimeni nu a sărbătorit ziua de
naștere și, până la vârsta de șapte ani, copiii erau considerați
adulți. Apoi a venit Friedrich Froebel (1782-1852) și a inventat
grădinița ... poate ca urmare a faptului că a fost crescută de
proverbiala mama vitregă „răutăcioasă” a basmelor, care i-a
acordat puțină dragoste sau atenție.
Viața și influența sa asupra educației:
• Este secolul al XXI-lea și se pare că am trecut de marea apei pentru
copilărie. Este posibil ca copiii noștri să nu exploateze cărbune, dar
se ocupă de presiunile tehnologiei, testarea standardizată, social
media și publicitate. Aceasta înseamnă, printre altele, pierderea
jocului în aer liber. Discuția despre Froebel este mai importantă ca
niciodată.
Viața și influența sa asupra educației:

• Froebel a crescut în frumoasele păduri din Turingia, Germania, cu o mare iubire a

naturii (același peisaj l-a inspirat pe celebrul său contemporan, Goethe, pentru a-
l face casa lui de zeci de ani). Această apropiere de creație, împreună cu o
credință creștină fermă, au fost cheia ideilor educaționale ale lui Froebel, care
erau centrate în unitatea și conexiunea interioară a întregii vieți.

Satul Keilhau din Turingia, Germania--

Creșterea anilor

• Froebel a ajuns la implicarea sa în educația timpurie a copiilor

printr-o combinație puțin probabilă de experiențe. Slab în limbaj și
abilități de scriere în copilărie, el a crescut pentru a excela la
discipline cuprinse vizual, cum ar fi geometria și realizarea
hărților. O ucenicie de doi ani pentru un pădurar turingian l-a
inspirat pe entuziastul tânăr de cincisprezece ani, care avea o
aplecare naturală pentru autoeducare. A adunat plante locale
pentru clasificare și a consumat cu pasiune cărți despre o varietate
de subiecte. În 1805, după studii în orașul universitar Jena, inclusiv
topografie și arhitectură, Froebel se așezase pe arhitectură ca
carieră.
Întoarce-te către pedagogie

• Dar, în mod neașteptat, Froebel a schimbat

drumul. Un prieten - posibil cineva care a înțeles
acest tânăr extrem de înzestrat - l-a sfătuit să
abandoneze arhitectura pentru predare și acest
lucru părea să aducă o revelație de fel. Arhitectul
potențial și-a renunțat la planuri și a decis să
urmeze educația ca profesie. A acceptat o
invitație de a preda la o școală din Frankfurt - una
dintre primele școli bazate pe idealurile
progresiste ale educatorului Johann Heinrich
Pestalozzi. Pestalozzi (1746-1827) a văzut copilul
ca pe o ființă cu posibilități latente enorme și cu o
dorință înnăscută de a învăța. Profesorii au
încurajat curiozitatea și explorarea naturală a
copiilor: o pedagogie nouă și îndrăzneață pentru
Europa de la începutul secolului, în care se
aștepta ca copiii mici să suporte prelegeri
interminabile și să piardă oră de oră în recitare.
Întoarce-te către pedagogie
• După doi ani de predare la Frankfurt, Froebel a petrecut anii 1808-1810 sub
conducerea Pestalozzi la școala sa din Yverdon și a fost profund influențat de
el. Ideile lui Pestalozzi se reflectă în prima lucrare importantă a lui
Froebel, Educația omului, ca în binecunoscutul său motto, „Kommt lasst uns
unsern Kindern leben!” (Traducere literală „Veniți, să trăim pentru copiii noștri!”.
O interpretare sugerează: „Să trăim într-un mod exemplar pentru copiii
noștri.”) Froebel credea că oamenii sunt prin natura lor ființe creative. El a
observat că jocul era o fază de dezvoltare necesară în educarea „întregului”
copil, înrolând toate puterile sale imaginative și mișcările fizice în explorarea
intereselor sale. Deși răspândită astăzi, această perspectivă a fost revoluționară
la începutul secolului al XIX-lea, când jocul era privit ca inactiv, iar copiii ca
adulți în miniatură, pentru a fi transformați cât mai repede posibil în membrii
productivi ai societății.
• Jocul reprezintă, pentru Froebel, modalitatea fundamentală prin care pot
fi dezvoltate forţele interne ale copilului. Ca resursă formativă are un
conţinut pedagogic larg, incluzând activităţi:
a) cu obiectele, de percepere a lucrurilor, dar şi animalelor şi plantelor din
mediul înconjurător;
b) de cultivare a fizicului şi a spiritului copilului, în aer liber;
c) de explicare a vieţii materiale (obiecte, animale, plante) şi sociale
(familie, comunitate, societate).
• Metodologia educaţiei preşcolare se bazează pe intuiţie, privită ca
principiu, ca metodă şi procedeu de instruire. Preia de la Pestalozzi, ideea
valorificării intuiţiei ca model de cunoaştere a celor trei caracteristici ale
obiectelor: nume – număr – formă. Dintre caracteristici, în educaţia
preşcolară este valorificată forma obiectelor percepută prin intuiţie.
• Conţinutul educaţiei preşcolare este susţinut intuitiv prin prezentarea
mai multor figuri geometrice incluse în şapte cutii prezentate copiilor
ca daruri. „Jocurile cu daruri” constituie activitatea de bază realizată
în grădiniţă. Ea este completată prin:
a) lucrări practice în grădină şi în ateliere de lucru manual;
b) cântecul – pentru cultivarea emoţiilor estetice;
c) exerciţiile fizice– pentru întărirea organismului. Toate conţinuturile
valorifică „simbolistica darurilor” care reglementează relaţia dintre
educator şi educaţi, într-un cadru instituţional specific („grădina de
copii”).
Întoarce-te
către pedagogie
După mai multe studii la Universitatea din Goettingen și
un tur de serviciu (1812–1814) în războaiele
napoleoniene, Froebel s-a întreținut ca asistent la muzeul
mineralogic al Universității din Berlin. Acolo, în următorii
doi ani, a sortat și clasificat imensa sa colecție de cristale,
participând la prelegeri despre cristalografie și
mineralogie între ele. Observațiile sale asupra planurilor
de suprafață geometrice ale cristalelor i-au întărit
credința că legile fixe guvernează lumea naturală și că
aceleași legi ghidează dezvoltarea copilului, a adultului și
chiar a societăților întregi. Prin urmare, logica creației ar
putea fi iluminată prin manipularea ghidată a formelor.
Înființarea școlilor și a primei grădinițe

• În 1816, Froebel a refuzat o ofertă de profesor de mineralogie la

Stockholm și, în schimb, și-a lansat visul de a înființa o școală în care
să-și poată testa observațiile în legătură cu educarea copiilor. El a
deschis Institutul Universal de Educație German în Gieshelm în acel
an, mutându-se în 1817 în satul din apropiere Keilhau. Froebel a
condus el însuși Institutul până în 1830, apoi a fondat școli folosind
tehnicile sale în Elveția. Ulterior și-a deschis prima grădiniță în 1840
la Blankenburg, Germania. Până în acel moment nu exista un sistem
educațional pentru copiii cu vârsta sub șapte ani și nici recunoașterea
faptului că copiii mici erau capabili să învețe abilități sociale și
intelectuale care ar putea servi drept bază pentru întreaga lor viață.
Grădinița lui Froebel
Cadouri, Ocupații și semnificația jocului de bloc

• Froebel a contestat alte convenții în educație. Pe vremea lui,

jucăriile complicate și decorate pentru copii erau norma; le-a găsit
complet nepotrivite. Pe măsură ce și-a formulat programa pentru
copii mici, Froebel a conceput materiale instructive deschise
numite Cadouri, cu Ocupații complementare. Acestea au fost
folosite atât la grădiniță, cât și la școală și au oferit copiilor
implicare practică în experiențe practice de învățare prin joc.
Cadouri, Ocupații și semnificația jocului de
bloc
• O concepție greșită frecventă astăzi este că Cadourile au fost
concepute în primul rând pentru a fi utilizate ca manipulatoare de
matematică. Așa cum sugerează ideile lui Froebel din clasificarea
cristalelor, acestea reprezintă, de fapt, mult mai mult decât atât,
deschizând o fereastră către sinele interior al copilului și ducându-l
la o cunoaștere aprofundată a lumii și a relațiilor dintre lucruri.
Cadouri, Ocupații și semnificația jocului de bloc
• Fundamentul dezvoltării Cadourilor a fost recunoașterea valorii jocului de bloc. Froebel credea că
jocul cu blocuri dă expresie fundamentală sufletului unui copil și unității vieții. Blocurile
reprezintă elementele de construcție ale universului. Simetria sufletului este simbolizată pe
măsură ce un copil construiește cu blocuri, aducându-le împreună pentru a forma un întreg. Prin
utilizarea corectă a Cadourilor, copilul progresează de la material la abstract: de la lecțiile
volumetrice oferite de blocuri, până la cele planare bidimensionale elucidate de jocul cu dale de
parchet (forme plate din lemn cu model geometric), până la deducții de natură liniară extrasă din
așezarea bățului, pentru utilizarea punctului în desenele înțepătoare. Punctele, la rândul lor,
descriu o linie, iar copilul completează logica întorcându-se de la domeniul bidimensional la cel
tridimensional al volumului prin munca mazărei (alăturând bile mici maleabile cu bețe scurte) și
continuând cu lucrarea tridimensională solidă în lut.
Cadoul gândit de Froebel
• Fiecare set consta dintr-un cub mare subdivizat în blocuri de construcție mai mici.
• Când unul este obișnuit să construiască seturi de blocuri de multe zeci de blocuri, poate chiar
sute, în forme multiple și de multe ori culori diferite, s-ar putea să nu pară că opt blocuri
identice, cu forma cea mai de bază imaginabilă, ar putea oferi mult divertisment sau educație,
fie unu. Dar, de fapt, o fac, iar explorarea utilizării lor este foarte recomandată.
Imaginile prezentate reflectă lucrările timpurii ale jucăriilor Froebel și o versiune

mai modernă. Copiii se joacă și lucrează în clasă .

Froebelblick (literal
„vedere froebeliene“)
în apropierea
Keilhau. Aici se spune
că Friedrich Froebel a
inventat termenul
„grădiniță”.
Moștenirea lui Froebel

• Froebel nu a trăit pentru a vedea înflorirea conceptului său de „grădină

pentru copii”. Interzicerea grădinițelor a fost emisă în 1851, cu un an înainte
de moartea sa, de către instanța prusiană suspectă și conservatoare. (De ce
s-a simțit statul autocratic prusac amenințat de grădinițe? A fost din cauză
că grădinițele deveneau mai degrabă gânditori liberi decât o masă omogenă
sau muncitori de bază?) Dar moștenirea marelui educator s-a răspândit în
cele din urmă prin persistența neobosită a co- muncitorii. Johann Arnold
Barop, care s-a căsătorit cu nepoata lui Froebel, a fost unul dintre mulți
dintre aceștia. În timp ce unii dintre protejații lui Froebel vor continua să
promoveze grădinița la nivel internațional, Barop a preluat conducerea școlii
începătoare Keilhau în 1833 și este creditat cu supraviețuirea sa sub
persecuție din partea autorităților prusace.
Moștenirea lui Froebel
• Interesant este faptul că Annemarie, strănepoata lui Barop, educată la școala
Keilhau Froebel, unde tatăl ei era director, a ajuns să se alăture comunității
intenționate din spatele Community Playthings în 1932. Aici, unde viața familială și
școlară sunt inseparabil îmbinate, a găsit un mediu în armonie cu cel al lui Froebel.
filozofia vieții ca un întreg nedivizat. În scurt timp s-a implicat în creșa noastră
comunitară, influențând foarte mult dezvoltarea viitoare a acesteia. Community
Playthings a apărut în cele din urmă ca o afacere de sprijin pentru comunitate,
înconjurătoare cu etosul său educațional.
• Școala Froebel de la Keilhau funcționează și astăzi. Mult continuă să amintească de
filozofia educațională care a influențat profund îngrijirea copiilor și afacerile
noastre până în prezent.
Opere importante în domeniul educației:
• Opera cea mai importantă scrisă de Froebel are un titlu pretenţios, aproape de tratatele de
filozofie pedagogică – „Educaţia omului” (1826). Modalitatea de tratare a subiectului are puncte
comune cu filozofia panseistă, utilizată şi de Comenius în construcţia operei sale pedagogice.
• Froebel are în vedere faptul că lumea naturii şi a societăţii este o expresie a creaţiei divine. La
nivelul omului, distinge două caracteristici:
a) una generală, proprie omului care simte mereu
nevoia de activitate;
b) a doua referitoare la copil, care simte nevoia de manifestare permanentă
prin joc.
• Educaţia la vârsta preşcolară se bazează deci pe joc, privit ca resursă formativă
determinantă între 5-9 ani. Este intuită astfel şi continuitatea dintre teoria educaţiei preşcolare
(pe care o propune Froebel) şi teoria învăţământului primar, dezvoltată şi promovată de
Pestalozzi.
Concepție pedagogică:
• Teoria pedagogică a lui Fr. W. Fröebel este întemeiată pe o concepţie filosofică
mistică şi panteistă: lumea este o creaţie a lui Dumnezeu, a cărui prezenţă se
simte pretutindeni. Dumnezeu este o Fiinţă activă, iar omul creat după chipul
său se caracterizează, de asemenea , prin activitate. La copil, tendinţa
înnăscută spre activitate se manifestă sub forma de joc. Satisfăcândui-se
această tendinţă, i se creează condiţia fundamentală pentru dezvoltare. „A se
juca, joc –iată treapta cea mai înaltă a dezvoltării copilului, a dezvoltării omului
în această perioadă , deoarece aceasta este prezentarea activităţii libere a
interiorului, manifestarea interiorului din nevoia şi cerinţele interiorului însuşi”
(cf. I. Gh. Stanciu, 1977).
Bibliografie:
• Cristea, S.(2010), Capitolul II, O abordare a pedagogiei din perspectivă
universală . În S. Cristea(coord.).Fundamentele educației. București:
Editura ProUniversitaria.
• Cristea,S.(2021).Curs
• Bârsănescu Șt.,Cernichevici S.&Stanciu I.(1968).Istoria
pedagogiei.Manual pentru liceele pedagogice și institutele pedagogice
de 2 ani.București:Editura didactică și pedagogică.
• https://www.gutenberg.org/ebooks/authors/search/?query=Fr%c3%b6
bel,+Friedrich
,accesat la data de 25.04.2021
• https://www.communityplaythings.co.uk/learning-library/articles/fried
rich-froebel,accesat
la data de 25.04.2021