“…mai viu, mai natural,

mai potrivit copilariei.”

Andrei (Radacina) Violeta

Mihailov Mirela
Bogdanoiu (Dojan) Mariana
• Friederich Froebel s-a nascut pe data de 21 aprilie
1782, in Oberweissbach, un sat mic din Thuringia,
Germania.
• La varsta de noua luni, Froebel si-a pierdut mama,
iar la varsta de patru ani, tatal lui s-a recasatorit.
Froebel a avut o copilarie nefericita, fiind neglijat
de tatal si mama vitrega.
• In anul 1805 viata lui Froebel a luat o intorsatura
majora, cand placat la Frankfurt sa devina
arhitect a descoperit pasiunea pentru educatie.
• In anul 1808 Froebel a lucrat in Yverdon, Suedia in cadrul
institutului lui John Pestalozzi.
• Simtind lipsurile din educatia sa a pa parasit institutul si a
mers sa studieze la universitati din Gttingen si Berlin.
• Un deceniu mai tarziu Froebel a deschis, la Blankenburg, o
institutie bazata pe propria teorie educationala, cu un
curriculum care isi dorea sa acopere nevoile fundamentale
ale dezvoltarii copilului – fizice si mentale, avand copii mici,
de la 3 la 6 ani.
• Froebel compara cresterea copiilor cu ingrijirea plina de
atentie a unei gradini cu flori de aceea s-ai numit institutia
kindergarden (gradina cu flori), aceeasta avand si o gradina
in care copiii sa poata lucra.
 Teoria pedagogica din “gradinita”
lui Froebel
• In lucrarea “Educatia omului”(1826),
Foebel prezinta principala sa teorie
pedegogica:
• Lumea este o creatie a lui
Dumnezeu, a carui prezenta este
pretutindeni simtita.
• Omul - creat dupa chipul lui
Dumnezeu – se caracterizeaza prin
tendinta spre activitate.
• Concentrarea primara in gradinita
trebuie sa fie jocul – un pas prin
care isi exprima cele mai profunde
ganduri, nevoi si dorinte.
• Jocul trece dincolo de ideea de atragator spre
ideea de educatie prin activitate, una
accesibila copilului mic.
• Gradina de copii trebuia sa premearga
invatamantului pestalozzian, fiind “mai viu, mai
natural, mai potrivit copilariei”.
• Educatia - are menirea de a dezvolta tendintele
innascute ale fiintei umane – iar jocul
reprezinta noutatea frobeliana prin care
acestea sa fie dezvoltate.
• Jocul cu lucruri – vazut ca mod al copiilor de a
cunoaste lumea prin intermediul perceptiei
senzoriale multiple.
• Jocul faciliteaza exercitiul copiilor de a imita
activitatile vocationale ale adultilor, de a
socializa si de a se integra cultural
• Educatie in mediul natural, in aer liber, iar
produsele activitatii umane observate in locul
unde se obtin.
• Din cele trei elemente ale intuitiei
pestalozziene (numar, forma, nume) Froebel
sustine forma ca element esential al
lucrurilor, astfel desenul in teorie si practica
educationala au importanta mare.
• Sfera – cea mai simpla forma, este la
“originea tuturor formelor”- ofera ideea de
infinit, miscare, diversitate, perfectiune
clasica. Se adauga cilindrul, cubul, betisoare,
cerc, triunghi, patrate etc., toate purtand
simboluri la care copii ajung pe cale intuitiva.
• Folosindu-se de joc, cantece, povesti si alte
activitati, gradinita arta construita ca un
mediu educational in care copilul, prin
propria activitate putea sa se dezvolte in
direactia corecta.
• Reputatia lui Froebel ca un educator pentru
varsta prescolara a crescut, astfel in
Germania au aparut numeroase gradinite ,
iar pana la sfarsitul secolului nouasprezece
sidtemul de educatie froebelian s-a introdus
in intreaga Europa si dincolo de Atlantic.
 Curriculum-ul din gradinita froebeliana
• Pentru jocul copiilor în grădiniţă, Froebel
propunea utilizarea unor corpuri geometrice
(„daruri”), menite mai ales să dezvolte simţurile.
• În grădiniţele froebeliene s-au utilizat 6 categorii
de „daruri”:
1. mingea – 6 mingi din lână, variat colorate, care
erau aruncate şi prinse de copii;
2. sfera, cubul şi cilindrul; (Dacă mingea simbolizează
mişcarea, cubul este simbolul repausului; cilindrul
fiind interimar între cele două „daruri” opuse);
3. cubul împărţit în 8 cuburi egale;
4. cubul împărţit în 8 paralelipipede;
5. cubul împărţit în 27 de cuburi;
6. cubul împărţit în 27 de paralelipipede.
Acestora li se adăugau cercuri, triunghiuri, pătrate
etc. din hârtie. Toate acestea constituiau un
material de construcţii, după natură sau din
imaginaţie.
• Mingea – care este obiectul de joc favorit al lui Froebel – îi relevă copilului ideea de
infinit, de mişcare, unitate în diversitate şi diversitatea în unitate. Pentru cei mici,
apreciază el, mingea este tot atât de instructivă, ca şi universul pentru adult. Mingii i se
adaugă sfera şi cubul („care nu sunt decât unul şi acelaşi lucru sub trei forme”). Dacă
copilul înţelege mingea, sfera şi cubul, va putea recunoaşte apoi toate celelalte obiecte,
va şti să le observe, să le mânuiască, întrucât „a învăţat să vadă multilateralul în ce e
simplu, multiplul în unitate şi invers”.
• Pe lângă joc, Froebel propunea antrenarea copiilor în efectuarea unor lucrări practice –
în grădină sau în atelierul de lucru manual (în atelier copiii desenau, coseau, împleteau,
îndoiau şi lipeau hârtie, decupau, modelau etc.).
• Prin astfel de activităţi de dezvoltau simţurile, funcţiile psihice (atenţia, imaginaţia,
gândirea etc.) şi se formau deprinderi de mânuire a uneltelor simple.
 Limite ale teoriei lui Froebel
• Teoreticianul care a relevat contribuţia
jocului în cunoaşterea lumii de către copil,
care a cerut utilizarea unor metode
corespunzătoare mobilităţii fizice şi psihice a
vârstei preşcolare şi-a atenuat singur din
valoarea ideilor, datorită concepţiei sale
filosofice. Astfel, după cum am văzut, prin joc
copilul nu cunoaşte lucrurile ci simbolurile
relevate de minge şi cub. Cântecele şi
versurile pe care le recitau copiii aveau un
ritm cu totul străin de lumea specifică
copilăriei.
• Dacă, teoretic, Froebel a relevat nevoia de
mişcare a copilului, prin numeroasele
reglementări pe care le-a introdus în joc,
practic îl obliga să acţioneze numai la ordinul
conducătoarei.
 Teoria froebeliana in zilele noastre

• Pornind de la teoria lui Froebel, gradinita a devenit aproape

obligatorie, datorita constientizarii valorii ei.
• Ideea progresista a lui Froebel care vedea copilului liber, activ,
care gandeste si simte, a fost preluata de toate institutie din
lume la ora actuala.
• Multumita lui Froebel educatorii sunt constienti de importanta
jocului in procesul de invatare al copiilor.
• “Jocul este cea mai
inalta expresie a
dezvoltarii umane in
copilarie, pentru ca el,
in esenta reflecta a ceea
ce exista in sufletul unui
copil”. Fr. Froebel
• “Copii sunt ca florile
mici. Ei sunt diversi si au
nevoie de ingrijire, dar
fiecare este frumos si
glorios cand il privim in
comunitatea de
semeni”. Fr. Froebel