Édouard Claparède

(1873-1940)

“Jocul este singura

atmosferă în care ființa sa
psihologică, poate să respire
și în consecință să
acționeze.A ne întreba de ce
se joacă copilul însemnă a ne
întreba de ce este copil,nu ne
putem imagina copilărie fără
râsete și jocurile sale.”

Prezentare:Edouard Claparede(Educația didactică )

Student:Tudurache Mălina
 Edouard Claparede a fost medic,psiholog elvețian
și profesor la Universitatea din Geneva.Psihologia a
studiat-o cu Theodore Flournoy ,și-a luat doctoratul
cu teza”Simțurile musculare”.
 A înființat Laboratorul de psihologie din cadrul
Universității din Geneva iar în 1912,înființează un
Institut de științe ale educției,purtând numele lui
J.J.Rousseau,specializat în cercetări în domeniul
pedagogiei și în pregatirea institutorilor.
 Principalele lucrări sunt Psihologia copilului și
pedagogia experimentală(1905),Școala pe
măsură(1905),Orientarea profesională,problemele și
metodele ei(1922),Educația funcțională(1931).
 Edouard Claparede s-a dedicat psihologiei
experimentele,aducând contribuții la conturarea și
afirmarea educției noi.Afirmarea lui în domeniul
teoriei educației s-a produs la Congresul Pedagogic de
la Geneva din 1907.
 El avea în vedere o școală care,prin
organizare,metode și conținut,să asigure fiecărui elev
posibilitatea de a progresa în ritmul său propriu și
care să îndeplinească urmatoarele caracteristici:
 să fie alcătuită din clase omogene(acelși nivel al potențialului
intelectual sau foarte apropiat)
 clasele să fie mobile(structurate pe obiecte de învățământ,un elev
putând participa și la orele clasei de matematică,dar și la cea de
istorie ,de exemplu)
 introducerea sistenului opțional(elevii să-și aleagă un număr de
obiecte de învățământ,potrivit și preocupărilor sale)
 Edouard Claparede este autorul ideii de
“pedagogie funcțională”care se bazeză pe
nevoile și interesele copiilor.Claparede este unul
dintre apărătorii cei mai înfocați ai “școlii
active”,bazată pe ideea că activitatea este
întotdeauna determinată de o nevoie.
 Educția funcțională mizează pe trebuința
copilului,pe interesul său de a realiza un
scop,acesta este stimulul natural al
activității,care are ca scop dezvoltarea
proceselor intelectuale ,private din punctul de
vedere al rolului lor pe viață.
 Claparede consideră că învățământul devine
atractiv dacă educatorul va ține seama de pornirile
naturale ale copilului,și de instinctele lui.
 Educția funcțională respectă vârsta
copilăriei,urmărind să dezvolte funcțiile
intelectuale și morale mai mult decât să-i îndoape
pe copii cu o mulțime de cunoștințe,care ,nu
numai că sunt uitate în mare parte ,dar nici nu se
dovedesc a fi foarte utile,sau care nu au nici o
legătură cu viața concretă.
Școala tradițională- aprecia Claparede –
activitatea care prin excelență satisface o trebuință
a copilului este jocul;acesta satisface însăși nevoia
de activitate a ființei umane în primii săi ani de
dezvoltare.Jocul are,așadar ,un rol funcțional.
 Din perspectiva lui Ed.Claparede, funcţia
principală a jocului o reprezintă
manifestarea personalităţii prin unica
activitate posibilă.
 Claparede afirmă că jocul devine în acest
fel un fenomen de derivare,,curentul
intereselor noastre, dorinţele care alcătuiesc
eul nostru şi caută o ieşire în ficţiune, prin
intermediul jocului, atunci când realitatea
nu-i oferă  suficiente căi de manifestare.’’
(Claparede, 1975, 134).
 Jocul didactic este un asamblu de acțiuni
care prin relaxare, buna dispoziție și
bucuria pe care le aduce copiilor,
urmărește și  obiective de pregătire
intelectuală, morală, tehnică și fizică a
elevului. Ca un exercițiu să devină joc
didactic, trebuie să aibă scop, sarcină
didactică, să includă elemente de joc,
conținutul să fie unul atractiv (în funcție de
tipul jocului și de disciplină), să se
folosească material didactic variat și să
aibă reguli clare și precise.