PSIHOPEDAGOGIA

JOCULUI
Prof. univ.dr. Gabriela
Kelemen
Obiectul de studiu al
Psihopedagogiei jocului
 Didactica-J.A.Comenius-Arta învăţării
 Cu privire la grădiniţă a vrut să sublinieze că
educaţia şcolară este doar o etapă a formării
continue, de-a lungul întregii vieţi, şi care
este precedată de o altă importantă etapă,
aceea a educaţiei preşcolare, care ajută
trecerea copilului spre etapa educaţiei
şcolare.
(1592–1670)
 “Formarea omului începe cel mai bine –şi
trebuie să înceapă – de la prima vârstă”.
 “ca omul să se poată pregăti pentru
omenie, Dumnezeu i-a dat anii tinereţii, în
care el nu este apt pentru altceva decât
pentru formare.”
 “Numai ceea ce omul a absorbit de la
prima vârstă este solid şi persistent în el”.
"Tota vita scola est." (J. A.
Comenius)
 De bună respectare a regulilor depinde păstrarea vieţii.
 O bună organizare a şcolilor trebuie să ţină cont de justa
împărţire a muncii şi repaosului, a ocupaţiilor şi a
timpului liber, a vacanţelor.
 Timpul destinat lucrului să fie împărţit corect: “La mic
adaugi puţin şi la puţin puţintel. Astfel, în scurt timp, vei
strânge o mare gramadă”: Ziua are 24 de ore. Impărţim
la 3: 8 ore somnului, 8 ore nevoilor exterioare şi rămân 8
ore muncii serioase, făcute cu plăcere şi fără plictiseală.
Rezultă săptămânal 48 de ore de muncă (o zi de odihnă
totală), anual 2 495 ore. Putem calcula cât ar însemna
acest lucru în 10-20 de ani. Dacă am învăţa în fiecare zi
câte ceva, s-ar dobândi în aceşti ani un tezaur de
erudiţie.
Psihopedagogia jocului
 De ce ? psiho+pedagogia
 Psihologia
 (din limba greacă psyché = suflet, logos = ştiinţă) este ştiinţa care studiază
comportamentul uman, inclusiv funcţiunile psihice şi procesele mentale ca
inteligenţa, memoria, percepţia, precum şi experienţele interioare şi
subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese fie
conştiente, fie inconştiente.
 În acest cadru general al activităţii psihice distingem următoarele categorii:
 Conţinut psihic sau de conştiinţă: elementul care, într-un moment
determinat, face obiectul unei funcţiuni psihice.
 Funcţiuni psihice: modalitatea specifică a activităţilor conştiente
independent de conţinutul lor.
 Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităţilor inconştiente.
 Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcţiuni şi mecanisme comune
unei anumite funcţiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă
etc.).
 Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale,
afective şi voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract
(personalitatea).
Pedagogia
 Din punct de vedere etimologic termenul
“pedagogie” provine din cuvintele
greceşti pais, paidos – copil şi agoge –
acţiunea de a conduce.
 Sensul primar al combinaţiei celor două
cuvinte a fost paidagogus, termen prin
care era desemnată persoana care
conducea copilul la şcoală.
Iosif Moesiodax -secolul al XVIII-lea
 ”Tratat despre educaţia copiilor sau Pedagogia”
unde afirmă că:
 “…pedagogia este o metodă care îndrumează
moravurile copiilor spre virtuţi şi care le pregăteşte
sufletul spre dragostea faţă de însuşirea învăţăturilor”,
menţionând în acelaşi timp faptul că aceasta este:
 “…una dintre cele mai grele îndeletniciri de care viaţa
omenească are nevoie”, pedagogia ocupând “…locul
cel dintâi şi având scopul să aducă o lumină
dascălului ca să înţeleagă mai bine ce are de făcut”
(cf. Joiţa, E., 1999).
 Miron Ionescu –pedagogia –ştiinţa
educaţiei
 Educaţia constituie „un sistem de acţiuni şi influenţe deliberate
sau nedeliberate, explicite sau implicite, care contribuie la
formarea, modelarea, dezvoltarea şi transformarea
personalităţii indivizilor, indiferent de vârstă, în vederea
atingerii anumitor finalităţi, stabilite în conformitate cu cerinţele
actuale şi de perspectivă ale societăţii”.
 Evidenţiem, din această definire, câteva elemente:
 educaţia presupune influenţe directe şi mascate, explicate într-un
curriculum sau identificate din întâmplare;
 are în vedere individul în devenirea sa („indiferent de vârstă”), om care
se formează, se dezvoltă, se transformă sub impulsul influenţelor;
 acţionează în funcţie de solicitările societăţii şi pe baza identificării unor
finalităţi de perspectivă privind dezvoltarea personalităţii.
 John Dewey (1859-1952)
 Educaţia este acea reconstrucţie sau reorganizare a
experienţei precedente şi care măreşte capacitatea de a dirija
evoluţia celei care urmează.
 În 1900 a evidenţiat câteva idei privind educaţia copiilor:
 Materiile trebuie să fie concordante cu interesele copilului şi centrate pe
elev, nu pe teme;
 Atmosfera şcolii trebuie să fie democratică;
 Sarcinile trebuie să fie relatate copilului, sprijinite pe experienţa sa şi
oferite atunci când el este gata pentru ele;
 Învăţarea devine reală când se problematizează pentru copil materialul;
 Experienţa şcolară să se convertească doar în performanţe academice,
ci să impregneze tânărului un spirit de investigaţie şi să-l pregătească
totodată pentru participarea activă la locul său în comunitate.
 A pus bazele teoriei activităţii mintale.
 A fondat şcoala experimentală “The University Elementary
School” unde a pus în aplicaţie teoriile sale.
Obiectul de studiu a
Psihopedagogiei jocului
 Cunoaşterea modalităţilor de implicare
firească a jocului în procesul instruiri şi
educării copiilor preşcolari, aflaţi după cum
atestă studiile de specialitate la vârsta firească
a jocului.
 Formarea armonioasă a personalităţii copiilor
prin joc.
 Jocul, activitatea de bază în grădiniţă.
Istoric
 La începuturi –metodica jocului!!!
 A fost privit ca o simplă joacă.
 Teoriile moderne-formarea prin joc a gândirii şi
personalităţii copiilor preşcolari şi şcolari de
diferite vârste.
 Practica educaţională conferă importanţa
cuvenită jocului prin impactul pe care acesta îl
are asupra dezvoltării personalităţii copiilor.
Conţinuturi

 I- Aria teoretică
 II- Aria practic-aplicativă
Aria teoretică
 Informaţii generale despre joc.
 Elementele de bază psihopedagogice ale jocului.
 Geneza jocului-apariţia şi evoluţia lui în viaţa omului.
 Corelaţia joc - învăţare - muncă - creaţie.
 Didactica instruirii prin joc.
 Locul jocului în cadrul activităţilor instructiv-educative
din grădiniţa de copii, specificul în cadrul fiecărei
etape a activităţii din grădiniţă.
II - Aria practic-aplicativă
 Implicaţia jocului în conceperea şi desfăşurarea
activităţilor din grădiniţă.
 Specificul jocului la preşcolari.
 Formele jocului pe niveluri de vârstă.
 Evoluţia jocului în cadrul aceleiaşi grupe.
 Armonizarea jocului cu învăţarea dirijată.
 Îmbogăţire şi adâncirea conţinutului jocului sub
influenţa instrucţiei.
 Trecerea de la jocul pur la ocupaţiile în spiritul
jocului.
Aspecte metodologice
 Organizarea, conducerea şi desfăşurarea
activităţilor din grădiniţă pe coordonatele
jocului.
Jocul poate fi
 Formă de activitate instructiv-educativă.
 Metodă.
 Procedeu.
The Association for Childhood Education International (ACEI) recognizes the need for
children of all ages to play and affirms the essential role of play in children’s lives.
ACEI believes that as today's children continue to experience pressure to succeed in
all areas, the necessity for play becomes even more critical. ACEI supports all adults
who respect, understand and advocate legitemizing play as an essential pathway to
learning for all populations of children. When working with children, adults should use
their knowledge about play to guide their practice.
 Bibliografie
 Antohe Georgeta, Huţupaş Iuliana, (2002), Psihopedagogia jocului, Editura
Nitnelav, Galaţi.
 Chateau Jean, (1967), Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
 Dima, Silvia, Cei şapte ani de acasă, EDP,2000.
 Iezechiel, l., Lăzărescu, M., (2001), Laborator pedagogic, Editura V&I
Integral, Bucureşti.
 Kelemen Gabriela ,Psihopedagogia jocului, Editura UAV, Arad, 2010.
 Preda Viorica, (1999), Copilul şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti.
 Preda Viorica, (2003), Educaţia pentru ştiinţă în grădiniţă, Bucureşti.
 Teodorescu Stela, (1976), În lumea copilului: prieteni, colegi, cunoscuţi,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Realizaţi un eseu argumentativ de
150 de cuvinte pornind de la
afirmaţia lui Seneca:
 “Viaţa este suficient de lungă dacă vom şti
cum s-o folosim – şi trebuie s-o folosim
pentru realizarea celor mai importante
lucruri”.
 Întrebare

 Care este obiectul Psihopedagogiei jocului?

 Ce este jocul?
 Interpretaţi cu cuvintele voastre afirmaţia: „Educația
este un sistem de acţiuni şi influenţe deliberate sau
nedeliberate, explicite sau implicite, care
contribuie la formarea, modelarea, dezvoltarea şi
transformarea personalităţii indivizilor, indiferent
de vârstă, în vederea atingerii anumitor finalităţi,
stabilite în conformitate cu cerinţele actuale şi de
perspectivă ale societăţii”.