UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

LUCRARE METODICO - ŞTIINŢIFICĂ PENTRU

OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

ROLUL JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA

PERCEPŢIEI
LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
PROF. UNIV. DR. RODICA ENACHE

CANDIDAT,
Ionescu (Cucu) Maria Loredana
GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL „LUMINIŢA”
LOCALITATEA LUMINA, JUDEŢUL CONSTANŢA

CONSTANŢA
SERIA 2019-2021
 CUPRINS

INTRODUCERE
PARTEA I
CAPITOLUL I
Preşcolaritatea - etapă de tranziţie în dezvoltarea copilului
1.1. Vârsta copilăriei – aspecte generale privind dezvoltarea psihică
1.2. Dezvoltarea proceselor senzoriale la preşcolari
1.3. Dezvoltarea intereselor la vârsta copilariei
1.4. Rolul familiei şi grădiniţei în dezvoltarea şi educarea copilului
CAPITOLUL II
Definiţii şi caracteristici ale jocului şi perceptiei
2.1. Definiţie, caracteristici şi teorii ale jocului
2.2. Clasificarea jocurilor si funcţiile jocurilor
2.3. Teorii despre joc
2.4. Percepţia
2.5. Delimitări conceptuale
CAPITOLUL III
Curriculum pentru educaţia timpurie
3.1. Dezvoltarea perceptivă pe domenii de dezvoltare
3.2. Jocul – principala metodă şi procedeu instrictiv-educativ realizată în grădiniţă
PARTEA a II-a
CAPITOLUL IV
Studiu experimental privind rolul jocului în dezvoltarea perceptivă la vârsta
preşcolară
4.1. Obiectivele cercetării
4.2. Ipoteza cercetarii
4.3. Metode de cercetare
4.4. Lotul de subiecți
4.5. Durata şi locul desfăşurării
4.6. Activități specifice cercetării
4.7. Prezentarea şi interpretarea cercetării
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 ARGUMENT
,,Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature , iar prin joc copilul îşi
modelează propria sa statuie.”(Jean Chateau , 1972 , p.72).
Jocul este o experienţă naturală , universală ce face parte din viaţa de zi cu zi .
Pretutindeni în lume copiii se joaca individual sau în grupuri mici , explorând mediul
înconjurător , cunoscându-şi colegii , legând prietenii , decoperindu-se pe sine, învăţând ,
dezvoltându-se.
Necesitatea continuităţii dintre grădiniţă şi şcoală impusă de cerinţe psiho-pedagogice
şi sociologice este un adevar pe care nu îl contestă nimeni. În condiţiile în care grădiniţa este
parte integrată a învăţământului şi îşi propune ca obiectiv prioritar pregătirea copilului pentru
şcoală, aceasta impune folosirea unor metode şi procedee specifice vârstei.
Copiii sunt „îndrumaţi” în şcoală, să rezolve probleme în mod corect şi nu creativ.
Omul ar trebui să detecteze şi să urmărească sclipirea ce-i apare în minte, din interior. Şi
totuşi îşi izgoneşte fără milă ideile pentru simplul fapt că sunt ale lui. Asocierile de idei,
obiecte, concepte,culori, expresii etc fac parte din viaţa de zi cu zi. Tot ce avem de făcut
pentru a putea spune că educăm integrat , este să aducem lumea exterioară, emoţiile noastre
zilnice, părerile personale şi valorile noastre în lumea magică a grădiniţei.
Schimbarea este necesară în educaţie şi în viaţă. Totul este să avem o atitudine
pozitivă faţă de ea. Toţi ne naştem creativi, pentru că toţi deţinem emisfera dreaptă. Cu
timpul, însă, acest har se pierde pentru ca nu este şlefuit.
Jocul didactic îşi găseşte locul cu maximă eficienţă , el fiind o punte de legătură între
joc – ca tip de activitate dominantă în grădiniţă şi activitatea specifică şcolii – învăţarea .
În lucrarea de faţă am pornit de la premisa că grădiniţa îl ajută pe copil să îşi dezvolte ,
prin desfăşurarea jocului didactic , procesele psihice , gândirea cu operaţiile ei , analiza ,
sinteza , comparaţia , atenţia ,spiritul de observaţie , voinţa , imaginaţia şi limbajul.
Cadrul didactic trebuie să îl ,,înzestreze” pe copil de la cea mai fragedă vârstă , cu
operaţii generative şi să îl antreneze în activităţi variate care să aibă ca scop cunoaşterea şi
dezvoltarea proceselor psihice.
Percepţia este definită ca fiind un proces senzorial complex , care conţine toate
informaţiile şi însuşirile concrete despre un obiect sau fenomen în condiţiile în care acestea
acţionează direct asupra analizatorilor.
 Percepţia apare numai într-o relaţie directă cu obiectul , ea fiind determinată de
distanţa dintre persoană şi obiectul în sine . Gândirea este şi ea implicată în procesul de
percepţie , care este considerată ca fiind prima treaptă a cunoaşterii.
Jocul este un vehicul al stimulării cognitive. Prin intermediul activităţii ludice, copiii
fac descoperiri senzoriomotorii privind mărimile şi formele, noţiunile de „jos” şi „sus”, „tare”
şi „moale” etc. Ei mânuiesc, manipulează, identifică, ordonează, structurează şi măsoară
diferite obiecte sau materiale. Înălţând şi dărâmând prin intermediul jocurilor de construcţie şi
nu numai, se familiarizează cu proprietăţile lucrurilor şi dobândesc cunoştinţe despre greutate,
înălţime, volum şi textură. Exersânduşi percepţia, formându-şi reprezentări despre obiecte,
fiinţe, fenomene, dezvoltându-şi abilitatea de a reacţiona şi abilitatea gândirii, copilul
acumulează experienţă directă.
Jocul este cea mai sigură cale de acces spre sufletul copilului, spre minunata lui lume
de gânduri şi vise având reale valenţe formative. El contribuie la dezvoltarea intelectuală,
socială, emoţională, fizică şi estetică a copilului, cultivă încrederea în forţele proprii şi spiritul
de competiţie. Ca şi cadru didactic, conştientizez că este esenţială stăpânirea tuturor
metodelor şi instrumentelor de evaluare, precum şi aplicarea lor utilă în funcţie de
particularităţile grupei de copii. Aşteptările finale ale evaluării sunt legate de formarea culturii
generale, de formarea unor abilităţi, priceperi şi deprinderi, a unor competenţe necesare
integrării sociale şi a randamentului social.
Lucrarea îşi propune să demonstreze rolul jocului în dezvoltarea percepţiei la vârsta
preşcolară. Este împărțită în două părți, o parte teoretică în care sunt explicate conceptele de
baza „joc” , „percepţie” şi o parte experimentală în care este verificată ipoteza cauzală a
cercetări.
Consider că lucrarea de faţă, atât prin latura ei teoretică, dar şi practică, are contribuţii
majore în cadrul experienţei mele profesionale.

,, Jocurile sunt la fel  de  vechi ca şi civilizaţia însăşi  şi la fel de variate ca aripile fluturilo

r. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastică de energie mintală’ 
M. Gardner 
 CAPITOLUL IV
Studiu experimental privind rolul jocului în dezvoltarea perceptivă la vârsta
preşcolară
4.1. Obiectivele cercetării
1. Proiectarea şi implementarea unor activităţi curriculare la nivelul învăţământului
preşcolar care să vizeze rolul jocului in dezvoltarea perceptivă.

2. Cunoașterea potenţialului perceptiv al copiilor.

3. Stimularea perceptiei preşcolarilor prin intermediul strategiilor şi metodelor

individuale şi de grup utilizate în activităţile integrate

4. Evaluarea eficienţei programului experimental centrat pe activităţi ludice prin care se

valorifică interesele estetice şi competenţele emoţionale ale preşcolarilor.

4.2. Ipoteza cercetarii

Ipoteza de lucru presupune identificarea unei soluţii care ar putea îmbunătăţii calitatea
unui proces sau produs. În cazul prezentei lucrări, am sa realizez o cercetare experimentală
spre a îmbunătăţii rolul jocului în dezvoltarea perceptivă la preşcolari.

4.3. Metode de cercetare

1. Observaţia
2. Experimentul psiho-pedagogic
3. Evaluarea produselor activitatii.

4.4. Lotul de subiecţi

Lotul de subiecți este alcătuit din 19 preşcolari ( 10 fete şi 9 băieți), cu vârste cuprinse
între 4-5 ani. Copiii provin din familii de muncitori, mamele fiind, în proporție de 80%,
casnice.

4.5. Durata şi locul desfăşurării

Experimentul s-a desfăşurat la Grădinița cu program normal „Luminița”, din comuna
Lumina, la grupa mijlocie, în anul şcolar 2019-2020.
BIBLIOGRAFIE
 Antonovici, Ş., Nicu G.,(2004) - „Jocuri interdisciplinare”, Editura Aramis, Bucureşti

 Ausubel, D.P.,Robinson F.G., (1981) - „Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia

pedagogică”, Bucureşti, E.D.P.
 Babanski, I.K., (1979) - „Optimizarea procesului de învăţământ”, Bucureşti, E.D.P.
 Bârzea, C, (1996) - „Educaţia –ştiinţă şi artă”, Bucureşti, E.D.P.
 Burns, G.W., (2011) - „101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, Bucureşti,
Editura Trei

 Bontaş, I., (1994) - „Pedagogie”, Editura ALL, Bucureşti.

 Borţeanu, V., Axente, M., Vodiţă, A., Crihan, S., Bodea, A., (2006) - „Poftiţi în trenuleţul
jocurilor”, Editura Diamant, Piteşti

 Cerghit, I, (1997) - „Metode de învăţământ”, Bucureşti, E.D.P.

 Cerghit, I, (2002) - „Sisteme de instruire alternative şi contemporane. Structuri,

stiluri şi strategii”, Bucureşti, E.D.P.

 Clinciu, Aurel Ion (2001). „Psihologie generală – curs pentru învăţământ la distanţă”,
Editura Universităţii Transilvania, Braşov

 Clinciu, Aurel Ion (2005). „Metodă de determinare a nivelului dezvoltării motorii şi

cognitive a copilului preşcolar mare”, Editura Psihomedia, Braşov

 Cosmovici, Andrei (1999). „Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară” în Revista

învăţământului preşcolar nr.1-2

 Creţu, T., (2005) - „Psihologia copilului”, Editura Polirom, Iaşi

 Creţu, T., (2001) - „Psihologia vârstelor”, Editura Polirom ,Iaşi

 Cristea, S., (2008) - „Curriculum pedagogic”, Editura didactică şi pedagogică, R.A.,

Bucureşti, 2008.

 Cristea, S., (2000) -„Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei”,

Ed.Litera Educaţional, Chişinău-Bucureşti
 Cristea, Sorin (2002). “Dicţionar de pedagogie”, Editura Litera Educaţional, Chişinău

 Dima, S., Pâclea, D., Candrea, A., (1995) -„Veniţi să ne jucăm, copii”,Antologie
editată de Revista Învăţământul Preşcolar, Imprimeria CORESI, Bucureşti.

 Dolean, I., (2001) -„Meseria de părinte”, Editura Motiv, Cluj-Napoca.

 Dragu, A., Cristea, S., (2002) -„Psihologie şi pedagogie şcolară”, Editura University
Press, Constanța.

 Drăgan, I., Petroman, P., (2001) -„ Psihologia educaţională”, Editura Miron,

Timişoara.

 Dumitrana, M., (2000) -„Copilul, familia, grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti.

 Dumbrăveanu, L., (2006) -„Parteneriatul şcoală- familie, o provocare pentru şcoala

românească”, Cronica Română.

 Fulga, Mihaela; Ruiu, Georgeta; Gongea, Elena; Breben, Silvia „Metode interactive
de grup”-ghid metodic, Editura Arves, Bucuresti (2002)

 Frunză, V., (2003) -„Teoria şi metodologia curriculum-ului”, Editura Muntenia,

Constanța.

 Frunză, V., (2007) -„Evaluare şi comunicare în activitatea de instruire”, Ed. Ovidius

University Press, Constanţa

 Frunză, V., (2013) -„Probleme de pedagogie contemporană”, Ed.Universitară,

Bucureşti

 Golu, P., Verza, E., Zlate, M. (1998). „Psihologia copilului. Manual pentru clasa a
XI-a şcoli normale”, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti

 Niculescu, Rodica Mariana (2004). „Pedagogie preşcolară”, Editura Universităţii

Transilvania, Braşov

 Osterrieth, Paul A. (1976). „Introducere în psihologia copilului”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti
  Piaget, Jean (1973). „Naşterea inteligenţei la copil”, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti

 Piaget, Jean (1980). “Judecata morală la copil”, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti
 Planchard, Emil (1976). „Introducere în pedagogie”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti
 Planchard, E., (1992) -„Pedagogie şcolară contemporană”, Bucureşti, E.D.P

 Potolea, D., (1989) -„Profesorul şi strategiile conducerii învăţării”, Bucureşti,

Editura Academiei

 Radu , I., (2008) -„Evaluarea în procesul didactic”, E.D.P., Bucureşti

 Roşca, Alexandru (1981)- „Creativitatea generală şi specifică”, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Bucureşti

 Popenici, Ş., Fartuşnic, C., (2009) -“Motivația pentru învățare”, Editura Didactica
Publishing House, Bucureşti.

 Popescu-Neveanu, Paul, Zlate, Mielu, Creţu, Tinca (1995). „Psihologie. Manual

pentru clasa a X-a şcoli normale şi licee”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

 Preda, Viorica, Dumitrana, Magdalena, coord., (2005). „Programa activităţilor

instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Editura V&I Integral, Bucureşti

 Şchiopu, Ursula (1981). „Psihologia vârstelor”, Editura Didactică şipedagogică,

Bucureşti

 Toma ,S., (1994) -„Profesorul-factorul de decizie”, Bucureşti, Editura Tehnică

 Verza, E., Verza, E.F. (2000). „Psihologia vârstelor”, Editura Pro

Humanitate,Bucureşti

 Vrăsmaş, E., (2003) -„Consilierea şi educația părinților”, Editura Aramis.

 Vrăsmaş, E., (1996) -„Educația copilului preşcolar”, Editura Pro Humanitas,

Bucureşti.
 Vrăsmaş, E., (2008) -„Intrevenția socio-educațională ca sprijin pentru părinți”,
Editura Aramis, 2008.