DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR PRIN

ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

Ca expresie a modernizarii procesului de invatamant, didactica contemporana

promoveaza concepte si atitudini educationale noi, o flexibilizare curriculara menita sa
promoveze creativitatea educatoarelor sis a perminta oferte educationale cat mai variate.
Formele de organizare a procesului de învăţământ reprezintă modalităţile specifice de
proiectare şi de realizare a activităţilor instructiv-educative desfăşurate de agenţii
educaţionali. Conceptul de formă de organizare a procesului de învăţământ reflectă
conţinuturile angajate şi condiţionează valorificarea acestora conform finalităţilor didactice
urmărite.
Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe
care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare,
trăsături specifice copiilor.
Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească
setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.
Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică
complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în grădiniţă în afara
activităţilor obligatorii sau activităţi desfăşurate în afara grădiniţei. Acestea sunt activităţile
extracurriculare şi se desfăşoară sub îndrumarea atentă a educatoarelor.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele
mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece
sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la
adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor
elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber prezintă unele particularităţi
prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Ca activităţi complementare, activităţile extradidactice prezintă unele particularităţi.
Participarea copiilor este facultativă, educatoarea putând interveni doar prin antrenarea
copiilor la unele din aceste activităţi. Conţinutul lor se fixează în funcţie de dorinţele şi
interesele copiilor. Formele de organizare ale acestor activităţi sunt mult mai flexibile şi cu
caracter recreativ. Evaluarea rezultatelor acestor activităţi se realizează folosind cu precădere
aprobarea prin laudă şi evidenţierea participării.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Activităţile extracurriculare pot îmbrăca variante formate: spectacole cultural-
artistice, excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive,
concursuri etc.
În programul zilnic al grădiniţei sunt cuprinse forme speciale de activitate care au
drept scop destinderea copiilor, crearea bunei lor dispoziţii. Un loc aparte în cadrul
activităţilor de destindere îl ocupă serbările, realizate cu diferite ocazii. Serbările reprezintă
un izvor de satisfacţii, bucurii, creează o bună dispoziţie, favorizează dezvoltarea copiilor din
punct de vedere fizic şi psihic, revigorează tonusul vital, metabolismul.

1
 Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activităţi
contribuie la închegarea colectivului, la întărirea relaţiilor de prietenie între copii, ceea ce le
demonstrază valoarea educativă. De asemenea, energia nervoasă a copiilor se reface prin
buna dispoziţie obtinută în cadrul acestora, prin relaxarea lor, având consecinţe pozitive în
disciplinarea copiilor, în adaptarea lor la regimul de grădiniţă.

Creativitatea copiilor este stimulată încă de la vârsta preşcolară şi este continuată la

şcoală prin practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora.
Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la
condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea
realităţii. Se exersează funcţiile psihomotrice şi socioafective, el are rolul de a bucura,
destinde, delecta, de a crea confort spiritual, de a compensa terapeutic tensiunea şi
neîmplinirile individuale.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive
pentru cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze practic ce au învăţat la
şcoală, acasă, ce au văzut în vizite, să deseneze diferite aspecte, să demonteze jucării.

Concursurile cu premii sunt necesare în dezvoltarea creativităţii copiilor şi presupun o

cunoaştere aprofundată a materiei învăţate. Întrebările pot cuprinde: interpretare, recitare,
priceperi şi deprinderi formate în activităţile practice.
Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilităţii estetice.
Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric: sala de festivităţi, un colţ din natură
(parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi realizarea unui spectacol artistic nu trebuie
privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie,

2
înălţare sufletească, plăcerea estetică, satisfacţie-toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o
mai frumoasă, mai plină de sens.
Activităţi extracurriculare cu o deosebită influenţă formativă sunt toate formele de
acţiuni turistice: plimbările, excursiile, taberele, coloniile.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii şi al vieţii sociale, copiii se
confruntă cu realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acţiuni directe asupra
obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurator, a unor zone geografice şi locuri istorice. Cu
aceastăocazie copii dobândesc o mare cantitate de informaţii despre munca omului, îşi
formează reprezentări simple despre structura şi condiţiile de viaţă ale unor plante şi animale,
despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor, despre frumuseţile şi bogăţiile ţării etc.
La vârsta preşcolară copiii sunt foarte receptivi la ce li se arată şi li se spune în
legătură cu mediul, fiind dispuşi să actioneze în acest sens.
Excursia didactică este mijlocul prin care se asigură organizarea activităţii în mijlocul
naturii şi al vieţii sociale şi presupune confruntarea copiilor cu realitatea printr-o percepere
activă, investigatoare a unor locuri istorice, zone geografice, fenomene şi fiinţe din mediul
înconjurător. Are un impact covârşitor asupra dezvoltării cognitive şi afective ale copilului.
Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante,
dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific.

Ea reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire psihologică a elevilor,

pentru a-i face să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării, din atmosfera de
muncă, ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural.
Nu este domeniu al activităţii umane în care să nu manifeste o puternică înrâurire
actul educativ din activitatea extracurriculară.

Bibliografie:
1) Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2) Barbu H., Popescu Eugenia, Serban Filofteia, Activităţi de joc şi recreativ-distractive,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
3) Jinga, Ioan; Istrate, Elena, (1998 ), Manual de pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti;
4) Lespezeanu Monica, Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, ed. Omfalm
Esenţial , Bucureşti, 2007
5) Revista de învăţământ preşcolar, Nr. 3-4/2006, Tipar executat la C.N.I. “Coresi” S.A