Sunteți pe pagina 1din 2

Rolul activităţilor extraşcolare în dezvolatrea personalităţii copiilor

Prof.Înv.Preşc.: Stancovici N.Adela-Olivia

Grădiniţa PP „Sf.Stelian Moldova Nouă”, jud. Caraş-Severin

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în


clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei,
atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind la
formarea personalităţii.

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o
atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se
poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor”

Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere
oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a
individului. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele
formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub
aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.

Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in
educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va
epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor
extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele
creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi
stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de
teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu
diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare. Copii trebuie să fie îndrumaţi să
dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a
descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.
Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să
aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul,
curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.

Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

Bibliografie:

1.Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ”,


în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

2.Crăciunescu, Nedelea, „Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar”,


în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

3.Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

4.Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, „Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în


curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom, 2002.