Cunoaşterea copilului preşcolar – condiţie a educaţiei de calitate

Rîșnoveanu Nicoleta
G.P.P.NR.10 Buzau

Cunoaşterea copilului preşcolar, este un moment foarte important, în egală măsură pentru
copil, dar şi pentru educatoare şi se realizează într-un cadru organizat –grădiniţa de copii. Pentru
copil este foarte importantă, pentru ca să i se asigure o creştere sănătoasă, o dezvoltare a
proceselor psihice, pentru a face faţă cerinţelor impuse de şcoală şi în viaţă.
Pentru educatoare este necesară cunoaşterea preşcolarului pentru a găsi căi de adaptare
rapidă la programul din grădiniţă, de stimulare intelectuală pe parcursul grădiniţei, dar şi de
formare a unor deprinderi intelectuale şi igienice. Nu se poate discuta de o educaţie eficientă
decât numai dacă educatoarea cunoaşte bine trăsăturile caracteristice ale personalităţii copiilor şi
numai după ce alege mijloacele, tehnicile, strategiile cele mai potrivite pentru îndeplinirea
obiectivelor propuse. Din experienţa la clasă, am constatat că metodele tradiţionale ne ajută mult
în cunoaşterea profundă a copilului preşcolar, iar însuşirile personalităţii lui, interesele,
aptitudinile, temperamentul şi caracterul, nu pot fi înţelese decât din comportarea, din
manifestările sale în diferite situaţii.
Cadrul didactic trebuie să fie coechipier, un partener la joc al copilului în interacţiunea lui
cu mediul, în scopul transformării copilului. Educatorul este cel care dă şanse egale tuturor
copiilor, le respectă drepturile personale şi sociale, le asigură climatul educaţional, confortul
emoţional, protectia vieţii şi sănătăţii. Cunoaşterea copilului preşcolar –sub toate aspectele care îi
definesc personalitatea –pentru a ne putea explica cauzele care au condus la obţinerea unor
rezultate şi a alege metodelor cele mai potrivite în procesul educativ –ne obligă să cunoaştem
gradul de dezvoltare a capacităţii necesare în activitatea didactică. Întocmirea finală a fişei
psihopedagogice cuprinde sinteza, valorificarea rezultatelor procesului de cercetare a fiecărui
individ în parte şi perspectivele ce se intrezăresc pentru viitor. Se consemnează date care
cuprind: mediul sociofamilial în care se dezvoltă copilul; conduita copilul în grădinţă; primul
contact cu grădiniţa; caracteristici ale personalităţii-motricitate, percepţii, atenţie, memorie;
imaginaţie; gândire, limbaj, trăsături de temperament şi de caracter. Fiecare copil obţine rezultate
în funcţie de interesul manifestat , de curiozitatatea pe care o afişează de aptitudini şi de
capacitatea intelectuală. De aceea unii copii pentru a-şi forma deprinderi de muncă intelectuală
au nevoie de muncă practică, de mai multe exerciţii, alţii de mai puţine. Astfel decurge
necesitatea diferenţierii, a individualizării procesului instructiv-educativ.
Întocmirea fişei psihologice a preşcolarului constituie un instrument foarte necesar şi util
pentru activitatea educatoarei. Cu ajutorul fişei psihopedagogice se întocmeşte eşalonarea pe o
perioadă ma lungă a activităţiistimulativ-recuperatorii, a funcţiilor psihice nedezvoltate. Aceasta
se realizeză printr-o activitate sprijinită şi organizată în colaborare cu familia copiilor.
Piaget, prin teoriile sale, asupra dezvoltării copilului, a contribuit la conturarea unei
viziuni integrale asupra acestei educaţii, în care copilul este autorul propriei lui învăţări,
parcurgând mai multe stadii de dezvoltare. Sursa învăţării lui o constituie diversitatea
experienţelor cognitive, sociale, emoţionale, fizice pe care copilul le trăieşte. De aceea este foarte
importantă încurajarea trebuinţelor naturale ale acestuia de explorare, de experimentare a
curiozităţii, a dorinţei de a comunica şi de a relaţiona. Centrarea pe copil, a atras atenţia asupra
considerării tendinţelor naturale care există în copil, pe care educatorul şi părintele trebuie să le
urmeze, să le stimuleze şi să le valorifice în construirea contextelor în care copilul învaţă.
Grădiniţa şi şcoala sunt factori decisive în educarea copiilor prin frumos, pentru valoare.
Copilăria dă marele start pentru sublima competiţie a omului cu el însuşi în propria lui devenire,
autodepăşire şi afirmare ca valoare umană.Vârsta preşcolară este si va rămâne temelia educativă
a întregii vieţi.
Integrarea copilului în colectivitate preşcolară comportă un prim efort şi adaptare la viaţa
socială şi, totodată extinderea social accesibil copilului.În această perioadă el dobândeşte rolul
său social într-o colectivitate şi obţine o altă dimensiune în interiorul familiei. Integrarea
copilului în şcoală presupune formarea unei prezentări corecte despre şcoală sau le permite
preşcolarilor o adaptare afectiv-motivaşională la mediul şcolar.
Spontaneitatea din copilărie este axa flexibilităţii şi originalităţii de mai târziu, a
capacităţii de a găsi soluţii noi, neobişnuite, originale, rezolvări inedite.Starea de spontaneitate
este însoţită şi de o stare emoţională şi afectivă de încredere, deschidere, uşurinţa de a realiza
ceva, plăcere şi creşterea capacităţii de efort.Educarea creativităţii nu ar trebui să fie îngrădită de
nimic. Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, jocurile de mişcare sau creaţie au darul de a-i
ajuta să exprime emoţii, gânduri, sentimente, care în această manieră artistică sunt mai accesibile
a fi exteriorizate.
Este important să lăsăm imaginaţia creatoare să intre în mintea copiilor, iar spiritul
creator să-şi spună cuvântul. Noi cadrele didacticetrebuie să încurajăm creativitatea punând
accent pe generarea şi exprimarea de idei într-un cadru non-evaluativ şi prin concentrarea atât
asupra gândirii convergente, cât şi asupra celei divergente. Unul din indicatorii creativităţii este
curiozitatea, totuşi adesea adulţii ignoră întrebările copiilor considerând că sunt prea ocupaţi
pentru întrebările naive, întrebările copiilor merită întotdeauna respect!
Prin actele creative copilul îşi va dezvolta curajul şi va dobândi mai multă încredere în el. Creând
copilul se regăseşte pe sine, îşi conştientizează şi conturează abilităţile, interesele şi aptitudinile,
se diferenţiază de ceilalţi, îşi defineşte unicitatea.Daca dorim să susţinem copiii şi să-i pregătim
adecvat pentru viitor cultivarea creativităţii lor devine o condiţie esenţială.
Educatorul de azi al generaţiei de mâine trebuie să fie un doctor al sufletelor, deoarece
comportamentul nostru are o influenţă deosebită asupra spiritului, trupului şi sufletului
copilului.Răbdarea, iubirea, încrederea şi onestitatea sunt elemente care aduc speranţă şi
cunoaştere în sufletul copiilor, iar copiii îşi vor aminti mereu de dascălii lor dragi. A fi educator
este nevoie de multă dăruire şi devotament trebuie să posezi un element pedagogic înăuntru, în
inimă, în suflet iar acest element este acela care vibrează, care emană, care-i influenţează pe
alţii: chiar fără să deschideţi gura, ceilalţi simt nevoia să vă imită 1. Considerându-şi rolul de
facilitator al cunoaşterii scopul cadrului este să-şi înveţe copii cum să gândească, este important
nu doar să-i antreneze pe copii în formularea de răspunsuri la întrebările şi răspunsurile date, ci
mai mult de a-i stimula să descopere căile de a pune întrebări şi de a găsi răspunsuri.
Grădiniţa este un mediu creativ şi interesant care pune bazele educaţiei copilului şi îl
ajută să desprindă primele aptitudini necesare pentru şcoală. Aceasta îi oferă oportunitatea de a
descoperi lucruri noi, dar şi de a-şi dezvolta abilităţi importante care îl vor ajuta să se dezvolte
psihic şi fizic. Grădiniţa reprezintă fundaţia întregii educaţii a copilului şi un spaţiu educativ,

1
Aïvanhov, Omraam M., O educaţie care începe înainte de naştere, Colecţia Izvor, Nr.
203, Editura Prosveta,1990
unde copilul are ocazia de a învăţa o mulţime de lucruri noi. În timpul petrecut la grădiniţă,
copilul îşi îmbogăşeşte cultura generală şi deprinde aptitudini noi, esenţiale pentru scrisul şi
cititul de mai târziu, învaţă să numere, descoperă universul literelor şi încrederea în sine.

Bibliografie:

Aïvanhov, Omraam M., O educaţie care începe înainte de naştere, Colecţia Izvor,
Nr. 203, Editura Prosveta, 1990