Liceul Gaudeamus

Sugestii de formare la elevi a competenţelor cu caracter de

integrare în comunitate

Interogarea multiprocesuală
Argument

Interogarea multiprocesuală, facilitează discuţiile libere, dezvoltă gândirea logică. Într-un stat
democratic atingerea finalităţi presupune şi anumite competenţe de formulare a întrebărilor, care deseori
sunt mai importante, decât răspunsurile la ele. Orice demers educaţional presupune o analiză, o discuţie,
o cercetare, o sinteză care implică şi formularea diferitor întrebări. Unele întrebări se referă direct la
conţinuturi, altele la procesele şi implicaţiile elevilor.
Orice întrebare ar trebui să aibă o aplicaţie practică: exemple din materialele studiate sau din viaţa
cotidiană. Este necesar de a formula întrebări concrete pentru lucruri şi situaţii concrete. Sunt
binevenite întrebările logice de tipul: De ce credeţi aşa? sau Cum am putea reformula răspunsul?
Întrebările pot activiza şi elevii mai retraşi şi mai timizi. Întrebările corecte ajută grupul sau individul să
reacţioneze, să declanşeze procese de gândire.
Tehnica înrebărilor este la îndemâna interlocuitorului: de la simplu spre complex, de la cunoaşterea
simplă spre cea mai complicată de analiză şi sinteză. În procesul de formarea a competenţelor,
profesorul trebuie şi să-i înveţe şi pe elevii să formuleze întrebări pentru diferite nivele, care integrează
domeniile: cognitiv, afectiv şi psihomotor.

Zece sugestii pentru formularea întrebărilor

I. O întrebare trebuie:
1. Să fie formulată clar, concis, limpede, raportată la subiectul cercetării;
2. Să aibă parametri, limite, referindu-se la un singur aspect;
3. Să conţină cuvinte pe înţelesul celora cărora le este adresată;
4. Să fie logică, în primul rînd uşurînd situaţia celuia care răspunde;
5. Să fie formulată în aşa fel ca respondentul să poată găsi o soluţie la ea;
6. Să trezească în sufletul celora cărora le este adresată o stare de gîndire;
7. Să fie adresată cu o anumită tonalitate, care corespunde conţinutului acesteia;
8. Să fie orientată spre grupul de lucru, apoi spre persoană;
9. Să presupună o anumită mimică, gesturi, care ar putea trezi răspunsul;
10. Să trezească, în suflettul celuia căruia îi este adresată, anumite sentimente.
II. Alte sugestii:
1. Nu orice întrebare este potrivită în toate situaţiile.
2. Este necesar de a formula întrebări concrete pentru lucruri şi situaţii concrete.
3. Se formulează întrebări libere pentru a sublinia anumite idei.
4. Sunt binevenite întrebările logice de tipul: De ce credeţi aşa? sau Cum am putea reformula
răspunsul?(dacă dorim o aprofundare).
5. Sunt evitate, dacă e posibil, întrebările care nu găsesc răspunsul la moment.
6. Se rezervează un anumit timp pentru a da un răspuns, uneori se măsoară timpul.
7. Se propun situaţii-întrebări, expunînd diverse puncte de vedere asupra subiectului.
8. Întrebările trebuie şi pot activiza şi elevii mai retraşi, mai timizi.
9. În cadrul unei discuţii, întrebările trebuie să ghideze răspunsul.
10. Întrebările corecte ajută grupul sau individul să reacţioneze, să declanşeze procese de gândire
 A. Exemple de întrebări la nivel cognitiv (Bloom)

De regulă acestea sunt întrebări ce ţin de gândirea omului şi se bazează pe acţiunile lui la nivel
cognitiv, care răspunde la obiectivele Ce ştiu?(cunoştinţe) şi Ce pot? (capacităţi, deprinderi, abilităţi).
1. Întrebările literale cer informaţii exacte şi răspunsurile pot fi găsite în text. Elevul trebuie doar să
repete ceea ce s-a afirmat deja, pentru a răspunde corect. Aceste întrebări reclamă un efort minim din
partea elevului, dar riscurile de a da un răspuns greşit sunt mari anume pentru acest tip de întrebări
este certă limita dintre corect – greşit, de exemplu: Ce ştiţi despre ...? Cine este autorul ..? Ce aţi
citit cu referire la ..?

2. Întrebările interpretative reclamă o modificare a informaţiei, o restructurare a ei în imagini diferite.

Aceste întrebări cer descoperirea conexiunilor dintre idei, fapte, definiţii, valori. Elevul trebuie să-şi
dea seama cum se leagă diverse concepte pentru a avea un sens. Aceste enunţuri interogative se vor
structura pe relevarea unor legături şi îndemnul de a le argumenta. Rolul întrebărilor interpretative
este foarte mare pentru studiul disciplinei istoria, căci interpretarea este, de fapt, înţelegerea faptelor,
proceselor şi eveneminetelor ce au avut loc în anumie perioade. Aceste întrebări creează o nouă
experienţă senzorială, care trebuie tradusă în limbaj verbal, de exemplu: Cum înţelegeţi
termenul ...? Ce înţelegeţi prin conceptul ...? Ce aţi înţeles din textul studiat ..?

3. Întrebările aplicative oferă posibilitatea de a rezolva probleme autentice, probleme de logică sau de
a dezvolta raţionamentele dintr-un text. Răspunsurile la acest fel de întrebări cer o racordare a
modalităţii de a gândi logic la diferite probleme şi situaţii din viaţa cotidiană, de exemplu: Care este
imactul evenimentului dat ...?In ce constă importanţa istorică a evenimentului ...? Răspunsurile la
astfel de întrebări cer o racordare a modalităţii de a gândi logic, de a pătrunde în esenţa lucrurilor,
dezvoltând gândirea critică.

4. Întrebările analitice se formulează pentru a cerceta în profunzime problema sau textul literar,
examinându-le din unghiuri diferite. Prin formularea acestui tip de întrebări, profesorul creează
oportunitatea de a vedea lucrurile din diverse perspective, de a analiza minuţios problemele şi de a-şi
expune logic argumentele şi contraargumentele, de exemplu: Ce deosebire este între forma de
conducere politică din Orientul antic şi cea a Greciei antice?, Prin astfel de întrebări conducătorul
creează oportunitatea de a vedea lucrurile inedit, original, din diferite perspective. Elevul are
oportunitate de a vedea lucrurile astfel, analizându-şi minuşios argumentele.

5. Întrebări sintetice încurajează rezolvarea creativă, nestandard a problemelor. Pentru a răspunde la

întrebările sintetice, elevii vor face apel la toate cunoştinţele pe care le au şi la experienţă, vor oferi
scenarii alternative de soluţionare a problemelor. Ele obligă elevul să se implice personal şi să
propună o soluţie, fără să o aibă de gata, de exemplu: De ce s-a destrămat Imperiul Otoman? Pentru
a putea răspunde la aceste întrebări, subiecţii trebuie să apeleze la toate cunoştinţele pe care le au
studiat. Soluţiile propuse ar putea fi originale, irepetabile, deoarece nu se găsesc direct undeva prin
cărţi.

6. Întrebări evaluative reclamă aprecieri din partea elevilor, urmând ca ei să dea calificativele
bun/rău, corect/greşit, în funcţiile de standardele definite chiar de dînşii şi cu referire la un subiect
studiat. Abordarea unor întrebări evaluative îi dă elevului posibilitatea de a-şi personaliza procesul de
învăţare, de a-şi însuşi cu adevărat noile idei şi concepte. Sunt aplicabile atât pe texte literare, cât şi
pe lucrări ştiinţifice, de exemplu: Ce valori a-i descoperit în tine, studiind cultura contemporană?
Care moment din viaţa comnitorilor Ţării Moldovei ar putea sluji drept model în viaţa ta?

B. Exemple de întrebări la nivel afectiv (Krathwohl)

 Domeniul afectiv poate răspunde la întrebarea: Cine sunt? Acesta presupune o interiorizare a
evenimetului studiat, o receptivitate profundă a proceselor şi faptelor istorice, o conştientizare a
adevăratelor valori, o anajare afectivă totală, o organizare a ideilor etc. Conştientizarea mesajului unui
conţinut poate fi atinsă prin diverse înrebări.
1. Receptarea mesajului analizat poate fi atinsă prin altfel de întrebări: De ce faptele lui Ştefan cel Mare sunt
aproape de sufletle noastre?, De ce ”Declaraţia de independenţă” din anul 1991 “trezeşte” o atmosferă
solemnă?

2. Reacţia persoanei aspupra celor citite sau audiate poate fi simţită prin aşa fel de întrebări:Cum reacţionăm
atunci când studiem despre educaţia copiilor în Grecia şi Sparta antică?, Care din reformele lui Al. Ioan
Cuza provoacă discuţii aprinse? De ce?

3. Valorizarea sau aprecierea valorilor de către elevi pote fi realizată prin aşa întrebări: De ce acţiunile lui D.
Cantemir sunt intrerpretate diferit? Cum sunt apreciaţi în istorie ”comunităţii”?

4. Organizarea conţine ideea de ordonare a lucrurilor şi a acţiunilor, a faptelor şi proceselor istorice. Pentru a
realiza acest moment am putea propune aşa întrebări: De ce ştiinţa modernă este variată? Cum am putea
demonstra necesitatea tehnologiilor moderne într-o societate bazată pe cunoaştere?

5. Caracterizarea vizează un sistem de valori constituit de însuşi persoana care poate combate o idee, decide
asupra ei, îşi asumă o responsabilitate. La acest nivel putem formula aşa întrebări: De ce massmedia critică
activitatea unor politiceni, iar altele o laudă? Ce ar trebui să fie răspuns criticii: omul sau fapta lui?
Astfel, structurând corect întrebările, putem forma nu doar capacităţi, dar şi performanţe superioare
- competenţe. Nivelul efectiv poate fi atins prin orientarea întrebărilor, dar şi răspunsurilor, faţă de
adevăratele valori. Elevul ar trebui şi să poată combate o idee, să poată lua decizie faţă de un fenomen
sau proces studiat, să poată evalua un izvor istoric dacă este ghidat prin întrebări.

C. Exemple de întrebări la nivel psihomotor (Simpson)

Acest domeniu va răspunde la obiectivul: Ce-mi este îngăduit să sper? Acum sau în viitor!
Manifestările acestui domeniu se realizează prin acţiuni, mişcări, scheme, tebele etc.
1. Perceperea - este un moment ce vizează imitarea, stimularea senzorială: auz, văz, miros, gust
etc. Pentru a atinge un nivel de percepere am putea adresa aşa întrebări: Ce senzaţii vizuale ne provoacă
războiaele între state fărămiţate în epoca medievală? Cu ce poate fi asociat conţinutul unui roman
istoric?
2. Dispoziţia - este o situaţie când apar anumite condiţii de efort mintal, emoţional, chiar fizic.
Acest obiectiv poate fi atins prin aşa întrebări: Cum poate fi reprezentat schematic lupta de la Vaslui?
Ce desen s-ar potrivi ceea ce a văzut Columb în ”Noua Indie”?
3. Reacţia dirijată vizează adaptarea elevului la diverse schimbări, acceptând schimbarea pentru
sine, dar şi pentru colegi. Poate fi realizată prin aşa întrebări: Ce legătură este între şi istorie şi tricolor?
Cum poate fi imitată întâlnirea celor trei conducători de state la Teheran în anul 1943?
4. Atomatismul - este un moment ce se referă la realizarea unor operaţii cunoscute în situaţii noi.
Elevii pot modifica anumite sarcini, armonizând activitatea membrilor unor grupuri mici de lucru.
Activitatea grupurilor este automatizată, fiind capabili să răspundă la asemenea întrebări: Cum putem
modifica finalul mesajului preşedintelui adrestă către popor? Ce putem face pentru a schimba
situaţia în comunitate?
5. Reacţia complexă - este o situaţie ce vizează creativitatea la diverse nivele de manifestare a
persoanei. Elevii pot crea nu numai răspunsuri, dar şi texte. Aceasta poate facilita prin aşa întrebări:
Doreşte cineva să facă concluzii despre modul de viaţă la sat şi oraş? Care sunt „învăţăturile” deduse
din dezbaterile desfăşurate în parlamentul britanic?