UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL LINGVISTICĂ ROMÂNĂ ȘI ȘTIINȚĂ LITERARĂ

Tipuri de întrebări

A elaborat: Carauș Vera

A verificat: Victoria Fonari.

CHIȘINĂU-2018
Întrebările sunt o metodă bună de predare. Trebuie alese tipurile potrivite de întrebări pentru a-i
determina pe elevi să se gândească pentru a răspunde şi să se implice în discuţii productive.
Strategia de instruire bazată pe întrebări înseamnă adresarea unor întrebări de testare, de încercare,
întrebări provocatoare care apelează la capacităţile de gândire de nivel superior ale elevilor,
precum analiza, sinteza şi evaluarea. Adresând întrebări provocatoare, îi facem pe elevi să
exploreze idei şi să aplice cunoştinţe noi în alte situaţii.

Utilizarea unor diferite tehnici referitoare la întrebări le permite elevilor să gândească în moduri
diferite şi unice. În centrul activităţilor de învăţare bazate pe proiecte se află întrebările esenţiale
şi întrebările cheie ale curriculumului. Aceste întrebări sunt adresate la începutul unei unităţi de
învăţare, iar elevii continuă să le exploreze şi să facă referire la ele pe tot parcursul desfăşurării
unităţii.

Întrebările care le cer elevilor să-şi apere sau să-şi explice poziţiile sunt întrebări deschise.
Întrebările închise limitează răspunsurile şi permit ca unul sau doi elevi să răspundă corect sau
incorect. Întrebările deschise au un caracter de explorare şi îi încurajează pe elevi să se gândească
la mai multe idei. Nu există un singur răspuns corect la astfel de întrebări. Adresând întrebări
deschise unui grup de elevi, numărul de idei şi răspunsuri este nelimitat. Întrebările deschise:

* Le spun elevilor ce este valoros şi ce este important.

* Determină o serie de răspunsuri din partea elevilor.
* Implică existenţa comunicării între elevi şi profesori.
* Trebuie să fie clar formulate.
* Antrenează discuţiile şi dezbaterile din clasă.

Tipuri de întrebări:
1.Întrebari inchise – cele care ofera posibilitati limitate de raspuns, tipul da/nu:”Doriti sa
participati la aceasta sedinta?” – ajuta la clarificare unor informatii si focalizeaza discutia.
Aceaste intrebari solicita raspunsuri specifice si precise, relevante pentru diagnosticarea
problemei. Totusi daca sunt utilizate frecvent conversatia tinde sa semene cu un interogatoriu si
comunicarea se poate intrerupe.

2. Întrebarile deschise – incep cu “Ce”, “Cît”, “Unde”, “Cum”, “Care”, “Cînd” si determina
raspunsuri ample, care ofera informatii numeroase: “Ce poti sa-mi spui despre problema ta?”,
“Cum ai descrie situatia respectiva?” – ajuta comunicarea informand interlocutorul care este
realmente ascultata si ca exista interes din partea vorbitotului. Prin acest tip de intrebari tanarul
este ajutat sa ofere experientele, comportamentele, nevoile si sentimentele sale.

3. Întrebari ipotetice: - “Ce s-ar intampla daca...” sunt utile in momentul analizei solutiilor,
pentru a se decela posibilele consecinte ale fiecarei solutii alese.

4. Întrebările literale cer informațiile exacte. De obicei ele nu necesită decât memorarea
răspunsurilor care pot fi găsite, de regulă, în text, astfel se cere un efort minim.

5. Întrebari care vizeaza opiniile – “Care este cauza problemei?” determina mai ales o
interpretare subiectiva a situatiilor de fapt.
6. Întrebările de traducere solicită modificarea informației sau structurarea ei în diferite imagini.
Este implicată opinia proprie în dezvăluirea mesajului scriitorului.

7. Întrebările interpretative invită la descoperirea corelației dintre idei, forme, valori, mesaje,
notiuni. Este necesară o percepere a îmbinării dintre diverse concepte şi surprinderea conexiunii
acestora. ,"Astfel de întrebări stimulează meditatii interesante. Sanders consideră că întrebările
de interpretare sunt esentiale în gândirea la nivel superior, alții (Vaughn şi Estes) cred că
întelegerea este, în fond, interpretare".

8. Întrebările aplicative oferă posibilitatea de a continua unele raționamente în urma lecturii.

9. Întrebările analitice propun deja un răspuns, care de fapt poate aproba mesajul din textul
analizat sau să contrazică cele afirmate anterior. ,,Poate sa pună sub semnul întrebării validitatea
raționamentului pe care se bazează o anumită cercetare".

10. Intrebările sintetice necesită răspunsuri creative, bazate pe cunoştintele anterioare. Provoacă
scenarii alternative. ,,Dacă întrebările aplicative determină rezolvarea problemelor bazate pe
informatii pe care le deținem deja, atunci cele sintetice permit să facem uz de toate cunoştintele
şi experientele acumulate a le rezolva în mod creativ". Intrebările sintetice reclamă o cercetare în
paralel.

11. Întrebările evaluative cer să exprimam judecăti de genul bun / rău, corect / greşit, în functie
de standardele definite de ei înşişi. Aceste întrebări presupun o înțelegere a faptelor descrise,
integrându-le într-un sistem personal de convingeri, pe baza căruia putem face judecăți. Este o
integrare şi înțelegere complexă, care personalizează procesul de învătare" şi oferă ,,posibilitatea
de a însuşi cu adevărat noi idei şi concepte. Intrebările evaluative ne determină să apreciem
calitatea informatilor acumulate sau, în unele cazuri, proprile compartimente în lumina
informatiilor noi". O nuanță importantă este actualizarea.

Sugestii pentru adresarea unor întrebări adecvate:

• Folosiți întrebări scurte sau medii pentru a fi ușor de urmărit și de reținut,
• Utilizați cuvinte pe care interlocutorul le înțelege și pe care le preferă,
• Nu repetați întocmai întrebările pe care interlocutorul nu le-a înțeles ci reformulați-le,