Profilul de personalitate al profesorului de limbă română

În școală, profesorul este conducătorul activității didactice ce se desfașoară în vederea realizării

obiectivelor prevăzute în documentele școlare. Deoarece școala realizează prin activitați și
procese specifice pregătirea elevilor pentru realitatea socială, mult mai complexă decât cea a
familiilor din care aceștia au pornit, s-a constatat discursul didactic și pedagogic, forma de
inițiere a elevilor în real. Privite in sine, informațiile cuprinse în programele și manualele școlare
constituie doar premise latente; din punctul de vedere al formării personalității umane, ele capătă
însă valențe educative ca urmare a prelucrării și transmiterii lor de către profesor. Tot așa se
întâmplă și cu mijloacele de învațământ. Oricât de perfecționate ar fi ele, numai utilizarea lor de
către profesor, prin integrarea într-o situație de învațare, le asigură valențele educative scontate.
Rolul conducător al profesorului în activitatea didactica rămâne una din
coordonatele de bază ale misiunii sale. Într-o astfel de abordare, profesorul este cel care are
sarcina inițiatorului, elevii urmând trecerea prin procesul inițierii, profesorul fiind - de aceea -
considerat inițiatorul, cel care va conduce „ritualul” inițiatic.

Desfașurându-și activitatea profesională în cadrul școlii, dascălul nu încetează să fie un educator

și în afara ei, urmărind obiective specifice și apelând la mijloace și forme adecvate. Numai în
măsura în care profesorul își continuă misiunea și în afara cadrului profesional pe care i-l oferă
școala poate fi considerat un educator al poporului său. Cele două laturi ale activității
sale, școlara și extrașcolară, nu numai că se presupun, dar se întregesc și se completează
reciproc, imprimând acestei profesiuni un rol sporit în progresul general al patriei noastre.

„Puterea” profesorului sintetizează patru componente:

1. charisma - capacitatea de a atrage și de a influența oamenii prin propria personalitate;

2. ascendența - capacitatea de a obține controlul asupra unei situatii prin simpla prezență a
persoanei respective;
3. puterea intelectuală - puterea expertului, a celui care știe;
4. resursele de putere - capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activitați în
clasă.

A fi profesor e un har, trebuie să te naști pentru asta, și dacă faci bine, cu dăruire, lucrul pentru
care ai fost dotat sau trimis în lume, atunci acest lucru te poate face fericit. Ideal e profesorul
care își face meseria cu dragoste și dăruire. Un aspect foarte important în personalitatea
profesorului îl constituie dimensiunea științifică și culturală, psihologică și pedagogică a
acestuia. Un profesor cu un înalt nivel științific și cultural contribuie efectiv la dezvoltarea
culturii generale și de specialitate a elevilor și totodata își dezvoltă și își afirmă prestigiul
personal. O conduită științifică, culturală și morală corectă a profesorului va fi învățată de elevi
și, prin interiorizare, va deveni conduita elevilor săi. De aceea, profesorul trebuie sa fie un model
in tot ceea ce gândește si în tot ceea ce realizează.

 Este prieten deschis pentru comunicare, consilier;

 Responsabil;
 Asigură un mediu educațional în care se cultivă încrederea, acceptarea, toleranța;
 Definește noțiunile necunoscute din textele artistice;
 Citește opera cu expresivitate melodioasă;
 Înțelegător, entuziasmat de creație;
 Încurajează elevii sa-și evalueze progresele;
 Are capacitatea de a înțelege, de a simți; intuiția;
 Utilizează eficient timpul;
 Utilizează eficient dicționarul și manualul; Vocabular corespunzător;
 Armonie și echilibru între temele pentru acasă;
 Relație democratic cu elevii;
 Oferă lecture suplimentare elevilor și organizează ateliere de citire;
 Cultivă dragostea pentru lectură și gramatică, utilizînd imagini, dicționare, ginduri
neterminate, suspansul și intonația citirii;