UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PROIECT DE CERCETARE

Pentru lucrarea de grad I cu tema

,,JOCUL LIBER ȘI ROLUL SĂU

ÎN CUNOAȘTEREA COPILULUI PREȘCOLAR”

Cursant: STAN (PARASCHIV) FLORENTINA

(educatoare)
 ,,Jocul este un impuls irezistibil prin care copilul își modelează propria statuie”
(Jean Chateau)

Structura proiectului de cercetare

1. Motivația alegerii temei

2. Fundamentarea teoretică

3. Obiectivele cercetării

4. Ipotezele cercetării

5. Metode de cercetare

6. Lotul de subiecți

7. Rezultatele anticipate

8. Bibliografie

STAN (PARASCHIV) FLORENTINA

 1. Motivația alegerii temei

Jocul unui copil nu simbolizează numai activitatea în sine, așa cum spunea și
Maria Montessori ,,joaca este munca copilului”. Acesta își va atinge potențialul creator în
funcție de rutinele pe care le va avea în mediul său.
Lucrând în învățământul românesc ca educator titular, m-am oprit la problematica
cunoașterii copilului având două motivații: în primul rând, situația pe care o întâlnesc în
activitatea instructiv-educativă de zi cu zi este una generatoare de elemente care au ca necesitate
cunoașterea copilului, iar în al doilea rând, am ales această temă pentru că jocul este activitatea
de bază a preșcolarului, iar aceasta duce la dezvoltarea armonioasă a preșcolarului.
Alegerea temei ,,Jocul liber și rolul său în cunoașterea copilului preșcolar” îmi dă
convingerea că jocurile libere desfășurate voluntar și nestructurat cu atenta supraveghere a
adultului și intervenția sporadică a acestuia din urma, mă va ajuta să observ mai în amănunt
dezvoltarea personalității ,,omului în formare”.
Cunoaștem deja că jocul liber ajută la dezvoltarea emoțională, cognitivă, motorie. Prin
experimentarea acestuia, copilul ajunge de-a lungul timpului să facă mai ușor anumite conexiuni,
să înțeleagă mai ușor lumea și mediul înconjurător.

STAN (PARASCHIV) FLORENTINA

 2. Fundamentarea teoretică

Jocul își are originea în octogeneza timpurie. Dezvoltarea psihologică a copilului nu se

creează de la sine, ci prin joc și imitație. Jocul este folosit încă de la naștere, pe când imitația
apare abia peste câteva luni. Cu ajutorul acestei activități se formează multe elemente psihice,
Copilul în speță preșcolarul, care este considerat o personalitate în formare care gândește,
acționează. În crearea lumii imaginare copilul transpune o situație reală în imaginar. Își
modelează activitatea în funcție de propriul eu, luând elemente din realitate și le investește cu
anumite aspecte cunoscute de el. Jocul apelează și la capacitatea copilului de a utiliza simboluri,
semne ce sunt atribuite obiectelor, acțiunilor și faptelor ce desemnează altceva decât sunt în
realitate. El folosește reprezentări în care investește afectivitate și rațiune. Nu este un proces
simplu de percepție. De cele mai multe ori are loc reflectarea individului în rol. Copilul se
joacă ,,de-a doctorul”, ,,de-a familia”, ,,de-a vânzătorul” imitând realitatea sau ce ar fi dorit să se
întâmple.
Conform Victor Țîrcovnicu ,,copilul reușește să cunoască lumea înconjuratoare prin joc.”
Caracterul colectiv al jocului permite stabilirea de relații sociale între copii, schimburi de
cunoștințe, trăirea unor game bogate de stări afective, dezvoltarea stăpânirii de sine, al curajului
și al supuneri.
Importanța și funcțiile jocului
- funcția de cunoaștere (cognitive-informativa ) care se manifestă prin asimilarea practică
și mentală a vieții și a lumii
- funcția formativ –educativă - manifestată prin constituirea jocului ca activitatea care
educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile de caracter (perseverența,
promptitudinea, spiritul de ordine), modelează dimensiunile etice ale conduitei
- funcția de exercitare complexă, stimulativă a mișcărilor conform lui Gross si Carr
concretizată în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și dezvoltarea complexă
Printre funcțiile secundare ale jocului se înscriu următoarele :
- funcția de echilibru și tonificare - are caracter activ și compensator pe care-l întreține
jocul față de activitățile cu caracter tensional
- funcția catarctică și proiectivă
- funcția distractivă
Ca ,,funcție marginală”, este precizată –funcția terapeutică ce se manifestă cu succes în
cazuri maladive.
Jocul este activitatea copilului prin care acesta, se dezvoltă natural, prin urmare trebuie
să stea la baza conceperii activităților didactice de toate tipurile.
Jocurile și activitățile alese sunt cele pe care, de regulă, copiii și le aleg și care îi ajută să
socializeze în mod progresiv și să se învețe în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și

STAN (PARASCHIV) FLORENTINA

cultural căruia îi aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit și scris. Ele se desfășoară
pe grupuri mici, în perechi și chiar individual și pot fi abordate în maniere integrate cu
activitățile tematice / pe domenii experiențiale și cu activitățile de dezvoltare personală.
Jocul liber este o activitate foarte nuanțată care se desfășoară voluntar și nestructurat.
Fiind inițiat de copil îi permite să exploreze lumea din jurul lui, dezvoltându-și în același timp
imaginația. Acest tip de joc apare spontan din curiozitatea copilului și din nevoia de a descoperi
lumea înconjurătoare. Jocul liber oferă educatoarei șansa de a cunoaște cât mai bine copilul.
Limbajul și acțiunile copilului în jocul liber, vorbesc despre felul în care el percepe lumea
din jurul său. De exemplu dacă-l vedem că se joacă cu niște cești de plastic, o sa fim uimiți de
câte lucruri știe despre servitul mesei.
Reușita jocurilor și activităților libere alese depinde în mare măsură de modul în care este
organizat mediul educațional, sarcina noastră, a educatorilor este de a le furniza materiale
necesare (jucării, elemente din natură). De exemplu o crenguță mică poate deveni orice își
imaginează copilul, pistol, baston pentru bunicul, creion etc.
De regulă activitatea începe cu un ,,sfat” al copiilor. După ce se cristalizează o idee
comună ei se împart în grupuri și se joacă. Pentru ei contează acțiunea, mișcarea și repetarea ei
ritmică. Copilul poate să clădească turnuri, să le fărâme sau să le împrăștie fără un scop anume,
aflându-se în plin proces de creație. Aflat în fața mai multor posibilități, copilul învață să aleagă
ceea ce i se potrivește, învață prin experiența proprie. Datorita faptului că-și alege singur jocul și
numai el știe ce reguli urmează îi oferă bucuria independenței și în același timp răspunderea
rezultatelor.
Prin jocul liber se îmbogățește sfera cognitiv-afectivă și acțională a copilului. În cadrul
jocului are loc comunicarea verbală între copii, lucru care permite dezvoltarea limbajului,
îmbunătățește vocabularul, iar sistemul verbal se intensifică.
-
Tot prin joc copilul își dezvoltă emoțiile, trăsăturile sociale, morale și de caracter. Faptul
că are scop, subiect, roluri, copilul înainte de a începe le fixează și lucrul acesta le dezvoltă
imaginația, memoria vizuală și le influențează creația mintală.

STAN (PARASCHIV) FLORENTINA

 3. Obiectivele cercetării

Obiectivele urmărite în abordarea problematicii eficientizării dezvoltării copilului prin

jocul liber sunt următoarele:
1) Observarea și analiza feed-back-ului direct și indirect din partea copiilor.
2) Elaborarea, testarea și validarea de situații instructiv-educative în cadrul jocului
liber
3) Consultarea opiniilor părinților cu privire la dezvoltarea comportamentului ludic
în mediul lor de viață și a modului în care preșcolarul și-a atribuit o serie de
valori.

4. Ipotezele de cercetare

a) Ipoteza generala

Presupunem că valorificarea jocului este activitatea reprezentativă a acestei vârste în

vederea dezvoltării comportamentale.

Prin determinarea ipotezei generale am generat o ipoteza particulară

b) Ipoteza particulară – presupunem că jocul în generalitatea lui este activitatea
principală și preferată care duce la posibilitatea dezvoltării armonioase din punct de vedere
creativ, psiho-motric, emotional etc.

5. Metode de cercetare

a)Metoda observației
Observația preșcolarilor în cadrul jocului liber facilitează acumularea de date esențiale
privind atitudinile față de joc, a modului în care participă activ și afectiv, în care relaționează cu
ceilalți, a modului în care utilizează materialele puse la dispoziție. Aspectele supuse observației,
rezultatele acestora vor fi consemnate in grile de observare, structurate pe mai mulți factori
observaționali, activizarea preșcolarilor în cadrul jocului liber, rolul preșcolarilor în organizarea
și desfășurarea activităților, climatul socio-emoțional din cadrul grupelor de lucru așa cum se
reflectă din comportamentul copiilor.
b) Metoda convorbirii - utilizată într-o formă diversificată având drept scop acumularea
de date de la subiecții antrenați. Voi discuta cu cei mici, pentru a remarca atașamentul pentru
anumite jocuri, dar și cu părinți pentru a vedea parcursul emoțional al copilului în timpul
joculuiliber atât la grădiniță cât și acasă.

STAN (PARASCHIV) FLORENTINA

 c)Metoda chestionarului - va fi aplicată părinților atât în evaluarea inițială, cât și în
evaluarea finală pentru a observa evoluția copilului în raport cu modul în care a ajutat jocul liber
la dezvoltarea cognitive și emotională.
6. Lotul de subiecți
Lotul de subiecți este alcătuit din preșcolarii de la grupa mică din cadrul grădiniței unde
activez, Grădinița Piticot din localitatea Slobozia, județul Ialomița. Este o grupa mică formată
din 8 antepreșcolari și 19 preșcolari, un total de 27 subiecți. Sunt 15 fete și 12 băieți, care au
vârsta între 2 ani și_4 ani. Provin din familii organizate, 2 copii provin din familii
monoparentale. 2 copii au etnie rroma, restul de 25 având etnia română. Toți vorbesc limba
română.

7. Rezultate anticipate
Pentru a stabili dacă ipoteza de lucru este corectă, trebuie făcută o comparație între
rezultatele obținute în urma observării și a chestionarelor completate de părinți în cadrul etapei
constatative (înainte de aplicarea și observarea jocului liber) și rezultatele obținute în etapa finală
în urma observărilor și a chestionarelor completate de părinți (după aplicarea și observarea
jocului liber).
În urma comparației trebuie să se constate îmbunătățirea semnificativă a stimei de sine, a
relației socio-afective, a colaborării, a creativității. Ajungându-se la acest rezultat ipoteza va fi
demonstrată și prin urmare presupunerea va fi confirmată.

8. Bibliografie

1.,,Curriculum pentru educatie timpurie 2019,,

2.,,Introducere in psihologia copilului ,,Edp BUCURESTI 1974-Osterrieth P.A

3.,,Suport pentru aplicarea curriculumului in educatia timpurie,,

4,, Prelegeri pedagogice,,Cerghit ,Ioan ed Polirom

5,, Introducere in psihologia sociala,,ed Europolis Filaret Sântion

6.,, Psihologia copilului,,Ursula Șchiopu

7 ,,Pedagogia jocului si a actvitatilor ludice,,H.Catalano.,I.Albulescu –ed.DPH

STAN (PARASCHIV) FLORENTINA