Prelucă Maria

Studentă Conversie PIPP,anul I,grupa 3

Metoda didactică-Conversația

În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac

parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa
limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de
timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera
atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general,
precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv,
mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi
formative majore.
Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul,
conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea.

Conversaţia

Conversația este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al

răspunsurilor. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata și poate fi de mai
multe feluri:
-Conversaţia euristică îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor
cunoştinţe dobândite deja. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil,
adultul îl conduce prin întrebări; el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru
înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii, sa contureze probleme mai restrânse a căror
rezolvare simplifica explicaţia integrala. Dacă întrebările adultului sunt prea simple, efortul de
înţelegere este redus, iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă.
-Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul, de
însuşire a anumitor cunoştinţe. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin
adunarea conţinutului de idei la principiile euristice, prin accesibilitatea lor, prin
corectitudinea şi calitatea formei lor. Folosite corect, întrebările gradează dificultăţile şi
sistematizează, conduc pe copil spre sinteze.
 -Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune

întrebări. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o întrebare care i-a reţinut atenţia, sau

va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită.

Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil, cu un grup mic sau cu
întreaga grupa. În convorbirile cu întreaga grupa, riscurile de îndepărtare de interesele
copilului de formalism si neparticipare sunt mari.
Conversația este metoda prin care educatoarea stimuleaza gandirea copiilor în vederea
insușirii cunoștintelor, a fixarii si sistematizarii lor.Această metodă, în cadrul activităților
normale, se folosește numai dupa ce copiii și-au însușit anumite cunoștințe, cu un material
variat –aperceptiv,pe baza căruia să poată discuta. Conversația se folosește în mod deosebit la
grupele mijlocii și mari, în diferite etape ale activității în momentul însușirii materialelor si a
analizei modelului în etapa demonstrării și explicarii diferitelor procedee de lucru, precum si
în finalul activității.