Brainstorming □ Este o metodă participativă prin

excelenţă, prin care grupul obţine o producţie de

idei, emise spontan şi în afara oricărei activităţi de
evaluare. □ Imaginaţia creativă este esenţială, iar
cenzura critică a ideilor este anulată temporar.
Brainstormingul se realizează în mai multe etape: □
Analiza şi pregătirea activităţii - enunţarea
problemei / situatiei de analizat - prezentarea
acesteia cât mai atractiv - organizarea spaţiului de
desfăşurare - stabilirea duratei etc. Desfăşurarea
propriu-zisă □ Ritmul este alert, iar durata nu
trebuie să depăşească 45 minute. □ Liderul grupului
sau raportorul se angajează să noteze ideile emise
de participanţi, utilizând o fişă de forma: - problema
- descrierea completă - ideile emise □ Selecţia,
trierea şi evaluarea ideilor ; □ Controlul activităţii
grupului prin: - fişa de evaluare a şedinţei (membrii
grupului acordă note pentru modul general de
desfăşurare a activităţii); - fişa de evaluare a
moderatorului (comportarea generală, calitatea
intervenţiilor etc.).

Cercul Interior - Exterior □ Tehnica Cercului

Interior-Exterior (Inside-Outside Circle) (Kagan,
1992) sau Partida de ceai a Pălărierului Nebun
(Mad Hatter's Tea Party) (Baloche, 1998) poate fi
utilizată în evocarea cunoştinţelor elevilor, în
aflarea părerilor despre un anumit subiect, în lecţiile
de recapitulare, în evaluarea elevilor etc. □ Elevii
sunt situaţi în două cercuri concentrice, cei din
cercul interior cu faţa spre cei din cercul exterior,
iar cei din cercul exterior cu faţa spre cel interior. □
Tehnica cuprinde mai multe etape: □ Comunicarea
sarcinii de lucru: Fiecare elev va răspunde, timp de
un minut, la întrebarea: Care sunt consecinţele
creşterii cantităţii de dioxid de carbon în atmosferă?
□ • Activitate individuală. □ Activitate în perechi: □
Elevii situaţi în cercul exterior vor comunica
răspunsul partenerilor lor, situaţi pe cercul interior,
timp de un minut. □ Timp de un minut, elevii din
cercul interior vor adresa întrebări pentru
clarificarea unor aspecte, dar nu le vor împărtăşi
propriile răspunsuri. □ Schimbarea rolurilor. □
Elevii din interior comunică răspunsul, celor din
exterior care ascultă şi cer lămuriri. □ Tehnica are
mai multe avantaje pentru elevi: mişcarea
organizată în clasă; discuţia între colegi; ascultarea
atentă a expunerii partenerului; formularea
întrebărilor; evaluarea răspunsurilor etc. □ Este
important ca elevii să scrie tot ce le vine în minte,
referitor la subiectul respectiv, chiar dacă este
corect sau greşit. □ Prin această modalitate ei se
gândesc la ceea ce ştiu sau cred că ştiu despre un
subiect; □ Cunoştinţele empirice şi ştiinţifice sunt
aduse la suprafaţă oferind, astfel, posibilitatea de a
fi completate, corectate, comparate cu ale celorlalţi
colegi şi reorganizate în structuri noi. □ □
Activitatea de scriere liberă poate fi urmată de un
moment de revizuire în care elevii sunt solicitaţi să
extragă ideile cele mai interesante pe care le-au
notat şi care vor constitui puncte de plecare pentru
un eseu.

Cercul □ Round robin (Kagan, 1992) este varianta

orală a mesei rotunde. □ Sintagma Round robin
denumeşte, în limba engleză, o cerere cu semnături
dispuse în cerc, cu scopul de a nu se afla cine a
semnat primul; □ În mod asemănător, prin tehnica
Round robin, fiecare membru al grupului de trei sau
patru contribuie cu o idee la discuţie, în mod
sistematic, de la dreapta spre stânga, în condiţii de
egalitate. □ Tehnica poate fi utilizată în orice etapă
a procesului de învăţare, inclusiv în evaluare.
Strategia cuprinde mai multe etape: Comunicarea
sarcinii de lucru: Număraţi până la trei / patru.
Formaţi grupuri de câte trei / patru □Fiecare grup se
va aşeza la o masă. □Fiecare membru al grupului va
spune câte o idee pe care o are despre Munții
Carpați □Începeţi de la dreapta spre stânga. □Nici
un elev nu va comenta după rostirea ideii de către
colegul lui. □Unul dintre colegi notează ideile
grupului. Activitate în grupuri. □Exemplu: □M-ții
Carpați s-au format în orogeneza alpină; □În
aceeași perioadă s-au format M-ții Alpi și M-ții
Himalaya; □În Carpații Românești se află cel mai
lung lanț vulcanic din Europa; □Altitudinea
maximă din România se atinge în Carpații
Meridionali; □Cel mai înalt vârf din Carpații
Românești este Vf. Moldoveanu □În Munții
Apuseni există foarte multe peșteri și chei;
□Depresiunea Brașovului este una dintre cele mai
mari depresiuni intramontane . Activitate frontală.
□Elevii cu numărul trei /patru, din fiecare grup, vor
prezenta răspunsul. □Activitatea poate continua în
grupurile formate printr-o strategie de realizare a
sensului □După producerea ideilor, elevii pot primi
un text în care găsesc informaţii pe care le compară
cu cunoştinţele extrase din grupul lor. □ Deoarece
cercurile lucrează simultan, profesorul nu poate
monitoriza permanent activitatea lor, ci trece de la
un cerc la altul. □ Dacă profesorul propune
discutarea ideilor emise în cadrul grupului, poate
interveni în situaţiile în care este solicitat pentru
clarificarea unor aspecte; Avantajele tehnicii: □
Elevii sunt determinaţi să formuleze un răspuns la
întrebare şi să-l comunice colegilor din grup □ au
ocazia să asculte opiniile colegilor despre subiectul
abordat şi să le compare cu propriile răspunsuri □
Deoarece fiecare participă cu idei în condiţii egale,
se micşorează problemele de statut şi motivaţia
elevilor creşte.Cerinţele formulării întrebărilor şi
răspunsurilor Întrebările formulate de către
institutor trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: •
să fie scurte, concise, pentru a putea fi reţinute uşor
de către elev; • să fie clare, corecte din punct de
vedere ştiinţific şi gramatical; Exemple de
formulări greşite: - Ce tip de vegetaţie avem? - Ce
munţi sunt aici? - Cum curge Dunărea?să nu
cuprindă termeni necunoscuţi elevilor; • să nu
cuprindă răspunsul în formularea lor (Este adevarat
că Soarele este o stea?) • să nu fie formulate
întrebări duble sau triple deoarece generează
confuzii; Exemplu: Care sunt influențele climatice
de pe teritoriul României și ce caracteristici prezintă
acestea? • să fie adresate întregii clase şi, după un
anumit timp de gândire, institutorul / profesorul va
solicita un elev care va răspunde la întrebare; • să
aibă grade diferite de dificultate;

Conversaţia • Este o metodă de instruire care

vehiculează informaţii prin: - Dialog (bazat pe
întrebări şi răspunsuri) - Discuţii – DezbateriForme
ale conversaţiei • Conversaţia catehetică • Vizează
reproducerea mecanică a unei succesiuni de
răspunsuri referitoarte la cunoştinţele însuşite
anterior; • Acest tip de conversaţie poate fi utilizat
numai când este vorba de date care nu pot fi
explicate sau nu pot fi corelate cu alte informaţii; •
Conversaţia catehetică vizează obţinerea unui
răspuns unic la întrebări închise care aparţin
conversaţiei convergente. • Exemple: - Care este cel
mai înalt vârf din România? - Care este cea mai
lungă apă curgătoare din România ? - Care este cea
mai întinsă unitate de câmpie din România?
Conversaţia euristică vizează formularea conştientă,
liberă a răspunsurilor • Acest tip de conversaţie
determină învăţarea activă a cunoştinţelor şi
dezvoltarea capacităţilor intelectuale; • Conversaţia
euristică a mai fost denumită şi conversaţie
“maieutică” (gr.- moşire, naştere) şi
conversaţie ,,socratică” după numele filozofului
grec Socrate care a utilizat-o ca proces de
descoperire; • Este o conversaţie divergentă care
vizează obţinerea unor răspunsuri variate, bazându-
se pe întrebări deschise, cauzale, ipotetice.Exemple:
• Cum explicaţi cantitatea mai redusă de precipitaţii
din Câmpia Jijiei şi Podişul Dobrogei? • Care este
cauza producerii fenomenului de inversiune
termică? • Cum explicați faptul că cea mai scăzută
temperatură din România (-38,5⁰ C) s-a înregistrat
la Bod, în Depresiunea Brașovului, pe data de 24
ianuarie 1942?Discuția este o metodă conversativă
prin care se face schimb reciproc de informaţii, idei,
cu scopul de a examina şi de a aprofunda anumite
noţiuni, de a sistematiza date, a soluţiona probleme
teoretice sau practice; • Dezbaterea este o metodă
conversativă prin care se examinează, în detaliu, o
problemă ştiinţifică sau practică, de regulă
controversată; • Este, astfel, stimulată iniţiativa,
spiritul critic, iar elevii învaţă să asculte şi să
respecte punctele de vedere ale celorlalţi

Cubul □ Metoda se foloseşte atunci când se doreşte

explorarea unui subiect din mai multe perspective,
pentru că oferă posibilitatea unor abordări
complexe. □ Se confecţionează un cub pe feţele
căruia se notează cuvinte de tipul descrie, compară,
analizează, aplică, argumentează, asociază. □ Se
anunţă subiectul / tema; □ se împarte colectivul de
elevi în 6 grupe cărora li se dau sarcini precise:
descrie (culoare, formă), compară (ce este
asemănător / diferit), asociază (ce îţi sugerează),
analizează (elementele componente), aplică,
argumentează (pro sau contra); □ În continuare,
după o etapă de activităţi grupale, se organizează un
brainstorming, în urma căruia se defineşte forma
finală care se trece pe postere.

Curentul ,,formal” • A apărut după curentul

material şi considera că finalitatea învăţământului
vizează formarea competențelor intelectuale, în
special dezvoltarea gândirii. • Competențele
intelectuale nu se pot forma fără asimilarea unor
informaţii, iar informaţiile nu pot fi asimilate şi
aplicate eficient fără dezvoltarea capacităţilor.

Curentul ,,material” A apărut la începutul secolului

al XX-lea şi considera ca obiectiv fundamental al
educaţiei transmiterea şi asimilarea tuturor
informaţiilor acumulate de cunoaşterea umană
punând accentul pe memorare.Acest fenomen are
ca efecte negative:

Curentul ,,pragmatist”• Consideră că în conţinutul

învăţământului trebuie introduse doar cunoştinţele
necesare însuşirii unei profesii practice, neglijându-
se rolul culturii generale în formarea personalităţii.
Demonstraţia □ Este o metodă de explorare şi
cunoaştere organizată, indirectă, a obiectelor,
fenomenelor şi proceselor reale, prin substituirea
lor cu ajutorul modelelor, cu scopul evidenţierii
anumitor aspecte ale realităţii □ Demonstraţia are
caracter ilustrativ □ Elevii au o atitudine pasivă, de
simplă întipărire a imaginilor sau de familiarizare
cu modul de executare a acţiunii.Metodologia
demonstraţiei În etapa pregătitoare □Institutorul /
profesorul precizează obiectivele operaţionale;
□alege fenomenul sau procesul care va fi
demonstrat, în funcţie de obiective şi de nivelul
clasei; □se documentează; □alege mijloacele şi
materialele didactice necesare; □alege procedeele şi
metodele; □efectuează demonstraţia.În timpul
lecţiei □institutorul / profesorul captează atenţia şi
stimulează interesul elevilor; □prezintă mijloacele
şi materialele cu care va fi efectuată demonstraţia;
□efectuează demonstraţia; □conduce observaţia
elevilor şi stimulează observaţia independentă şi
activă a acestora În etapa finală □Vor fi
sistematizate informaţiile obţinute, noţiunile şi
legile demonstrate.

Forme ale demonstraţiei După tipul de modele

utilizate în demonstraţie: ❑demonstraţii obiectuale
□demonstraţii figurale □demonstraţii simbolice
□demonstraţii logico-verbale (propoziţionale) După
raţionamentul utilizat se disting: □demonstraţii
inductive (obiectuale, figurale) □demonstraţii
deductive (simbolice, logico-verbale)Demonstraţiile
obiectuale □ Pentru demonstraţiile obiectuale sunt
utilizate modele naturale (roci, minerale, probe de
soluri) mulaje, machete etc. Exemple □
Demonstrarea permeabilităţii nisipului □
Demonstrarea impermeabilităţii
argileiDemonstraţiile figurale 1. Demonstraţia prin
desene geografice efectuate pe tablă; 2. D. cu
ajutorul planşelor; 3. D. cu ajutorul ilustraţiilor; 4.
D. cu ajutorul retroproiecţiei; 5. D. cu ajutorul
filmului didactic.

Descrierea •Este o expunere expresivă, orală sau

scrisă, realizată pe baza observaţiei, prin
intermediul căreia sunt prezentate caracteristicile
exterioare tipice ale obiectelor, fenomenelor,
proceselor •Descrierea este o etapă de documentare
(cercetării ştiinţifice) care pregăteşte trecerea la
cercetarea teoretică a obiectului, procesului,
fenomenului. •În geografie se utilizează descrierea
fenomenologică•Descrierea nu trebuie să insiste
asupra detaliilor nesemnificative ale realităţii
studiate pentru a nu se ajunge la ,,descriptivism”
(limitarea cunoaşterii la exteriorul fenomenelor)
Metoda descrierii poate fi transformată într-o
metodă activă când elevii sunt solicitaţi să descrie
dirijat sau liber un obiect, fenomen, proces
Exemplu: • Descrieţi liber în ……………. cuvinte
peisajul din localitatea natală

Desenul geografic reprezintă materializarea grafică

sau cartografică a cunoştinţelor geografice şi este
utilizat pentru facilitarea înţelegerii fenomenelor şi
proceselor geografice □ El este integrat în
activitatea didactică numai atunci când reprezintă
cea mai eficientă cale de însuşire a cunoştinţelor, de
înţelegere a fenomenelor şi proceselor. □ Desenele
efectuate pe tablă NU trebuie să înlocuiască
desenele din manual sau alte materiale didactice.
Desenele geografice trebuie să satisfacă mai multe
cerinţe: □Cerinţe de conţinut; □Cerinţe metodice;
□Cerinţe estetice. Cerinte de continut ✔ să vizeze
atingerea unui obiectiv operaţional; ✔ să
corespundă conţinutului ştiinţific din programa
şcolară şi din manual; ✔ să respecte condiţiile de
reprezentare cartografică; ✔ să redea succesiunea
logică a proceselor sau a fenomenelor; ✔ să nu
denatureze forma şi proporţia dimensiunilor Cerinte
estetice □ să fie executat cu linii simple, clare,
vizibile; □ să fie simple, pentru ca elevii să le poată
desena rapid şi uşor; □ să fie realizat ordonat şi fără
ştersături; □ să exprime ideea, fără a fi neapărat un
desen artistic; □ culorile să fie bine alese. Cerinte
metodice □ să fie executat simultan cu explicarea
fenomenului sau procesului; □ să nu fie pe tablă
mai mult de două-trei desene; □ desenul să fie
integrat în schema lecţiei de pe tablă; □ timpul
afectat realizării desenului să nu depăşească 2-5
minute (10 minute, în sursele mai vechi); □ să fie
indicat titlul, iar denumirele elementelor
componente să fie indicate prin săgeţi. □ Pe tablă
pot fi efectuate desenul schematic şi harta
schematică (cartoschema) □ Cartoschema nu
necesită utilizarea scării de proporţie şi reliefează
caracteristicile unei porţiuni din suprafaţa terestră
(graniţele, relieful, hidrografia, resursele) □
Desenul schematic este cea mai simplă formă a
desenului geografic efectuat pe tablă. □
Exemplu: ,,Structura internă a
Pământului”, ,,Profilul transversal al unei
văi”; ,,Părţile componente ale unui munte
vulcanic”•didactica are caracter explicativ

Caracterul explicativ rezultă din faptul că didactica

demonstrează natura interdependenţei dintre
componentele procesului de învăţământ geografic;

Didactica este o teorie normativă pentru că

elaborează anumite norme şi recomandări privitoare
la: • desfăşurarea procesului de învăţământ • la
condiţiile necesare pentru obţinerea unor rezultate
în concordanţă cu obiectivele operaţionale.

• Didactica este o teorie reflexivă, pentru că emite

judecăţi de valoare asupra componentelor
procesului de învăţământ, prin raportarea
rezultatelor acestuia la imperativele şi cerinţele
actuale ale educaţiei;

Exemple de formulari greșite • Din ce este alcătuită

România? (întrebare confuză, care poate genera mai
multe raspunsuri …din uscat și mare…, din munti
si campii…, • Ce tip de animale întâlnim în padurea
de conifere? (Foarte multi dintre noi nu au ocazia sa
vadă aceste animale decât la gradina zoologica, de
altfel o întalnire cu ursul sau râsul nici nu ar fi de
dorit) • Cum va fi industria Romaniei ? (ne
raportam la prezent, si nu la viitor). • Cum curge
Dunarea în sectorul Bazias / Portile de Fier? (…
navalnic,…vijelios etc) • Formularea corectă a
întrebării ar fi următoarea: Care este direcția de
curgere a Dunării pe teritoriul României?În Munții
Apuseni avem aur, argint etc. (spre regretul nostru
nu posedam asemenea bogatii, acestea fiind resurse
specifice munților Apuseni). • Poti sa/mi spui care
sunt plantele cultivate în țara noastră? ( Elevul
poate răspunde: da) • Aici bate austrul (nu bate în
sala de clasă !) • Regiunile vulcanice prezinta
interes din punct de vedere economic ? (Da)

Experimentarea □ Este o metodă de explorare

directă a realităţii prin care se provoacă intenţionat
un fenomen sau proces, în condiţii determinate, cu
scopul cercetării acestuia (din lat. Experimentum -
încercare, dovadă; verbul experiri - a încerca, a face
experienţă) □ Experimentarea este o metodă de
învăţare cu potenţial mare de activizare; □ Un
mijloc de adaptare a elevilor la diferite situaţii şi de
dezvoltare a creativităţii.Experimentarea, în
geografie, este dificilă deoarece fenomenele şi
procesele geografice ocupă spaţii mari, au
complexitate mare, există mulţi factori variabili etc.
□ Profesorul poate organiza experimente în
cabinetul de geografie şi pe terenul geografic

Tipuri de experimente După continut se disting: □

experimente calitative care vizează stabilirea
relaţiilor cauză-efect, identificarea factorilor care
intervin, a caracteristicilor calitative ale unui obiect;
□ experimente cantitative care vizează stabilirea
unor relaţii şi caracteristici cantitative ale unui
obiect, fenomen, proces;
Dupa scop există: □ experimente ilustrative
(demonstrative) prin care institutorul demonstrează,
confirmă unele legi □ experimente de verificare-
confirmare a unor teze teoretice însuşite; □
experimente de cercetare; □ experimente de
aplicare; □ experimente de evaluare; □ experimente
de formare a priceperilor si
deprinderilor;Experimentarea începe prin
observarea şi analiza faptelor reale sau reproduse,
după care, elevii vor întocmi un protocol de
observaţie cu ajutorul institutorului / Protocolul
experimentului ……… Subiectul sau ipoteza
………….. Materialele şi mijloacele utilizate
………. Modul de lucru ………… Observaţie
(tabel) ……………. Concluzii (formulate în
cuvinte) …………Experimentul poate fi efectuat în
diferite forme: □ demonstrativ (cognitiv) se face
atunci când nu există aparatură şi materiale
suficiente, când necesită măsuri de protecţie şi/sau
abilităţi deosebite. □ Potenţialul de activizare este
redus deoarece elevii sunt doar spectatori.

frontal se face atunci când întrega clasă efectuează

acelaşi experiment (în grup sau individual) sub
îndrumarea institutorul sau prin intermediul unor
fişe de activitate experimentală; □ pe grupe
omogene sau eterogene Studiile afirmă că, dacă în
fiecare grup nivelul este eterogen, elevii cu lacune
nu le completează prin acest mod de lucru. Ei sunt
pasivi, nu se implică, dar dacă în fiecare grup
nivelul este omogen, fiecare elev este obligat să se
implice în soluţionarea problemei □ individual

Explicaţia • Denumirea derivă din latinescul

explicare, compus din plicare şi prefixul ex- și are
sensul de dezvăluire. • Este o metodă expozitivă
prin care se prezintă un conţinut ştiinţific într-o
succesiune logică prin argumentare, se dezvăluie
cauzele, relaţiile, principiile, legile care definesc
obiectele, fenomenele şi procesele.în timpul
explicaţiei cadrul didactic se va conforma
următoarelor cerințe: • va sta în picioare în faţa
elevilor, nefiind permisă plimbarea printre bănci,
deoarece introduce timpi morţi în drumul spre tablă
şi obligă elevii să se întoarcă pentru a-l urmări cu
privirea. • Va face legătura cu cunoştinţele asimilate
anterior; • va scrie titlul şi planul lecţiei pe tablă; •
Titlul nu va fi şters până la sfârşitul orei, iar tot ceea
ce scrie pe tablă va fi verbalizat; • Trebuie evitată
etalarea în timpul explicaţiei, a tuturor cunoştinţelor
pe care le posedă institutorul asupra subiectului
respectiv;În funcţie de raţionamentul utilizat se
individualizează:ecplicatia deductiva.explicatia
inductiva,explicatia analogica

Explicaţia deductivă: • operaţia logică urmează

calea de la general la particular, de la necunoscut la
cunoscut, de la abstract spre concret; • Exemplu: •
Cunoscând legea zonalităţii climatice, legea etajării
verticale, legea influenţei oceanice caracterizaţi
condiţiile climatice, vegetaţia, fauna unei regiuni
geografice / unități de relief din România

Explicaţia inductivă în care, operaţia logică

porneşte de la cazuri particulare la general, adică se
parcurge calea inversă a explicaţiei deductive; •
Explicaţia analogică caracterizată prin faptul că
punctul de pornire şi punctul terminus se află la
acelaşi grad de generalitate; • Prin compararea
proceselor şi fenomenelor actuale cu procesele şi
fenomenele mai vechi se poate reconstitui evoluţia
acestora.

Expunerea • Este o metodă expozitivă de învăţare

pasivă prin care se prezintă un conţinut informativ
ordonat logic, clar, accesibil elevilor • Cadrul
didactic trebuie să utilizeze un limbaj expresiv, clar,
echilibrat • • Ritmul trebuie să fie dinamic, la
început mai lent, apoi mai alert iar în final sau unde
este cazul, mai lent • Intensitatea variată a vocii este
necesară: o voce puternică oboseşte elevii,
provoacă enervare, iar o voce slabă provoacă
plictiseală • Se recomandă evitarea digresiunilor, a
golurilor de explicaţie, a termenilor
necunoscuţi.Există două tipuri de expunere: -
Expunerea simplă; - Expunerea cu oponent ▪
Expunerea cu oponent este o variantă dramatizată a
expunerii, în care din cadrul auditoriului, un elev cu
spirit critic şi simţ psihologic, simulează un dialog
cu cadrul didactic, îi adresează întrebări,
formulează observaţii etc. • Elevul oponent a fost
solicitat anterior, facultativ, pentru a fi oponent,
ceea ce a presupus studierea unei tematici. Cadrul
didactic poate avea o echipă de oponenţi.

Forma de organizare
grupală.Avantaje:Preșcolarii/școlarii sunt grupaţi
aleator sau după diferite criterii:
relaţiiinterpersonale, interese, nivelul
abilităţilor;Dezvoltă comportamente
sociale;Permite diferenţierea sarcinilor de
învăţare;Se dezvoltă abilităţile de comunicare şi de
cooperare;Preșcolarii / Școlarii învaţă unii de la
alţii;Creşte responsabilitatea școlarului /
preșcolarului faţă de propria învăţare,dar şi faţă de
grup;Cei cu abilităţi cu nivel scăzut progresează
mai uşor.

Forma de organizare individualăAvantaje:Permite

diferenţierea sarcinilor de învăţare;Activitatea se
desfăşoară în linişte;Învăţarea se produce în ritm
propriu;Creşte responsabilitatea elevului faţă de
propriaînvăţare.

Forme ale observării □ În cercetarea geografică,

după modul în care se face observarea directă, sunt
două tipuri de observare: □ observare vizuală
(acumularea informaţiilor se face prin simţuri); □
observare instrumentală (acumularea informaţiilor
se face cu ajutorul instrumentelor şi aparatelor care
permit obţinerea unor informaţii mai exacte cu
privire la sistemele observate.Dimensiunile mari ale
sistemelor geografice nu permit cunoaşterea
acestora prin observare directă, de aceea geografii
recurg la observarea indirectă, efectuată pe baza: □
reprezentărilor grafice şi cartografice; □ fotografice;
□ modelelor; □ aerofotogramelor.După modul de
organizare a observării există: □ observare
spontană, neorganizată; □ observare sistematică,
organizată, autodirijată sau dirijată.Exerciţii de
observare □ Exemple: □ Cu ajutorul termometrului
de minimă/maximă instalat în adăpostul
meteorologic, la 1,5 m deasupra solului, observaţi
variaţia temperaturii minime/maxime zilnice în
intervalul ………………………………. □
Consemnaţi rezultatele într-un tabel, apoi
reprezentaţi grafic.Observaţi şi măsuraţi lăţimea
râului ……. în punctul …… de la o margine la alta
a apei. □ Observaţi, zilnic, tipurile de precipitaţii şi
înscrieţi-le într-un tabel, utilizând semnele
convenţionale corespunzătoare (brumă, ceaţă, rouă,
grindină, ploaie, ninsoare, lapoviţă, chiciură, polei).

Funcţiile evaluării • Funcţia de diagnostic. Prin

evaluare se evidenţiază valoarea, nivelul şi
performanţele pregătirii elevului la un moment dat.
• Funcţia de prognoză, potrivit căreia, prin evaluare
se poate prevedea, probabilistic, valoarea, nivelul şi
performanţele pe care le-ar putea obţine elevul într-
o etapă următoare de pregătire. • Funcţia de reglare.
Evaluarea dă profesorului informaţii asupra
receptării, dificultăţilor şi lacunelor în asimilarea
cunoştinţelor şi poate interveni asupra materialului.
Prin evaluare elevul cunoaşte nivelul pregătirii sale
faţă de obiective şi faţă de nivelul colegilor şi îşi
poate regla efortul de învăţare. Succesul îl poate
stimula, iar insuccesul îl poate reorienta asupra
metodei de învăţare. Prin evaluare părinţii sunt
informaţi asupra nivelului de pregătire a copiilor
lor, putându-le acorda sprijin pentru reuşita în
viitor. • Funcţia motivaţională. Verificarea ritmică îl
face pe elev să înveţe cu regularitate. Evaluarea
indică succesul, insuccesul sau mediocritatea
şcolară. Deosebit de importantă este evaluarea
corectă, deoarece succesul şcolar oferă satisfacţii
elevilor şi îi stimulează pentru învăţătură, iar
insuccesul îl poate motiva pe elev în acelaşi sens.

Graffiti □ Graffiti (Bennet, Rolheiser & Stevahn,

1991) este un organizator grafic care poate fi
utilizat în activităţile în grupuri. □ Un grup primeşte
un subiect / o întrebare, iar alt grup, alt subiect / altă
întrebare. □ Dacă sunt patru grupuri se dau patru
subiecte diferite sau două grupuri pot avea aceleşi
subiect. □ Graffiti poate cuprinde mai multe etape: •
Comunicarea sarcinii de lucru: - Fiecare grup va
primi o foaie care are scris în centrul ei un cuvânt
cheie; - Toţi membrii grupului vor scrie simultan
ideile despre subiect, pe foaia respectivă, fără să
discute între ei, trasând linii de la cercul central; -
Schimbarea foilor între grupuri. Foaia este luată şi
oferită celuilalt grup pentru completarea altor idei,
fără ca membrii grupului să fi citit ce au scris
colegii lor. □ Completarea foii cu idei în celălalt
grup. □ Returnarea foilor către grupurile iniţiale.
După un alt interval de timp, foaia cu ideile celor
două grupuri este returnată primului grup; □
Analiza şi sintetizarea ideilor în grupuri □ După ce
membrii grupului analizează ce a scris fiecare, se
ajunge la o singură concluzie care este scrisă pe
foaie. □ Afişarea posterelor şi prezentarea lor. □
Posterul este afişat şi prezentat de către un membru
al grupului. □ Această tehnică este valoroasă
deoarece fiecare membru al celor două grupuri
contribuie cu idei la cele două subiecte, fără ca în
momentul producţiei de idei să se facă evaluarea
acestora.

Gruparea aleatorie EXEMPLEProceduri:Elevii

numără de la 1 la 4 (5). Cei cu acelaşinumăr vor
forma un grup sau două;extragerea unor bileţele pe
care sunt scrisecuvinte (plante, animale, nume de
râuri,munți etc.). Cei care au acelaşi cuvânt
/simbol / desen pe bileţele formează ungrup.c.
reconstituirea unor proverbe cunoscute.Dacă
colectivul este format din 24 de elevi şi seconstituie
grupuri de câte patru, se aleg şase proverbeformate
din câte patru cuvinte.Câte un cuvânt din fiecare
proverb este scris pe un biletElevii trag biletele,
apoi caută colegii care au bilete pecare sunt scrise
cuvintele cu ajutorul cărora sereconstituie
proverbul.d. scrierea pe bilete a unor nume proprii
dinRomânia:Grupul 1 – 4 denumiri de orașeGrupul
2 – 4 denumiri de forme de relief/unitățide
reliefGrupul 3 – 4 denumiri de ape
curgătoare;Grupul 4 – 4 denumiri de ape
stătătoare/lacurie. distribuirea unor bilete pe
caresunt înscrişi termeni geografici, acăror
explicaţie simplă (printr-unsingur cuvânt sau
sintagmă) apare pealte bilete sau corespondențe
întredenumiri si categoria geografică dincare fac
parteExemple:Carpați – munți; Dunarea –
fluviu;Marea Neagră – mare;f. se vor scrie pe
douăsprezece biletesuperlative geografice din
România și pe altedouăsprezece ceea ce reprezintă
acestea.Primii patru elevi care vor răspunde corect
vorforma un grup, urmând ca ceilalţi să procedezela
fel.Exemplu:Cel mai înalt vârf din România-
Vf....;Cel mai lung fluviu din România – ...;Cel mai
mare oraș.......

Gruparea (distribuirea)stratificatăpresupune
gruparea elevilor care au cel puţin ocaracteristică
comună (acelaşi hobby, un stil de învăţare,interes
pentru geografie etc.).Elevii sunt ordonaţi după
aprecierea profesorului înfuncţie de:- notele
obţinute;- rezultatele unui test;- pasiunea pentru
călătorii reale sau pe internet;- preferinţa pentru
lecturi geografice sau filme documentare etc.

Interdisciplinaritatea impune restructurarea,

reorganizarea metodelor și mijloacelor de învățare,
cât și a formelor de organizare adaptate
învățământului actual. Geografia studiază relațiile
dintre geosfere având ca obiect specific de studiu
mediu geografic în varietatea și complexitatea lui
inclusiv sub aspectul utilizării și transformării
acestuia de către societatea umană.

Interdisciplinaritatea asigură transferul și

prelucrarea informației prin metode și tehnici
moderne astfel încât să redea o conexiune
sincronică între natură, societate și cunoaștere.

Jocul didactic □ Jocurile reprezintă un exerciţiu de

tip decizie. □ Ele pun în competiţie elevii /
grupurile de participanţi careşi exprimă un anumit
punct de vedere; □ Deşi tradiţională, metoda poate
fi reconsiderată din perspectiva metodelor
participative, mărindu-i astfel eficienţa. Tipuri de
jocuri După obiectivele vizate de jocuri, la
geografie pot fi utilizate: □ jocuri demonstrative; □
jocuri de memorie; □ jocuri de orientare; □ jocuri
aplicative; □ jocuri logice.□ După materialul utilizat
există: □ jocuri cu materiale; □ jocuri orale; □ jocuri
de cuvinte încrucişate; □ jocuri-ghicitori.
Repertoriul de jocuri □ Exemplul 1. Jocul orașelor
reședință □ Profesorul stabileşte două echipe. O
echipă spune denumirea județului, iar cealaltă
echipă spune denumirea orașului reședință □ Dacă
echipa numărul 2 dă răspuns corect primeşte un
punct, iar dacă greşeşte, punctul va fi acordat
echipei adverse (1). Câştigă echipa care acumulează
prima 10 puncte. □ Exemplul 2. Concurs de
tip ,,Robingo” pe tema ,,Superlative geografice”. □
Institutorul formulează întrebările. Alege câţiva
elevi cărora le va adresa întrebările. Va răspunde
acel elev care ridică mâna primul şi va câştiga acel
elev care va răspunde corect la cele mai multe
întrebări. □ Cea mai mare altitudine din România □
Cel mai mare județ, ca suprafață □ Cel mai lung
fluviu □ Cea mai lungă pesteră

Lanțul geografic ⚫ Este un joc simplu și ușor de

organizat. ⚫ Se stabilește tema jocului, apoi primul
jucător/elev spune o denumire, iar al doilea va
spune o altă denumire care va începe cu ultima
literă a primei denumiri. ⚫ Elevii nu repetă o
denumire spusă deja. Cei care nu știu sau care
greșesc ies din joc și caută soluții pe hartă. Ultimul
care a rămas în joc va fi desemnat câștigător
(Dulamă, 2002). Tema jocului: ”Atmosfera”
Vânt→temperatură→austru (vânt cald care suflă în
sud-vestul României). Elevii vor defini vânturile
permanente / vor oferi scurte explicații. Tema
jocului: ”Activitățile economice” minereuri →
industrie→ extractivă →apă → agricol→lemn
elevii vor defini termenii și vor da exemple Tema
jocului: ”Țările Europei sau ale U.E.” ⚫ Primul
jucător spune o țară din Europa, iar al doilea spune
un cuvânt care definește țara respectivă România
→București Ungaria →Budapesta Bulgaria →
Sofia Moldova → Chișinău Elevii vor localiza pe
hartă țara respectivă. ⚫ Alți elevi vor citi lecturi
geografice, vor prezenta ilustrații decupate din
reviste ⚫ Se vor adresa întrebări fulger pentru
fiecare grup de către ceilalți elevi, răspunsurile
corecte fiind notate pentru grupul respectiv

Loto geografic ⚫ Acest joc presupune

confecționarea unor cartonașe de circa 20/4 cm. ⚫
Fiecare carton e împărțit în mai multe pătrate, iar
pentru fiecare patrat se confecționează cartonașe de
mărimea pătratului respectiv (Ex: 5 cartonașe cu
dimensiune 4cm/4cm) ⚫ În fiecare pătrat, de pe
cartonul mare, se scrie o denumire geografică, iar
pe cartonașele mici se desenează semnele
convenționale ale denumirilor respective sau scurte
definiții (Dulamă, 2002). ⚫ Fiecare elev are în fața
sa un carton mare și cartonașele cu semnele
convenționale; ⚫ Profesorul indică, pe rând,
denumirile notate pe cartonul mare, iar elevii
acoperă locul respectiv cu cartonașul ce are semnul
convențional corespunzător. ⚫ Când sunt acoperite
toate dreptunghiurile, jocul s-a sfârșit. Se verifică
exactitatea executării jocului, se specifică punctajul
fiecărui membru participant, se totalizează
punctajul și se prezintă grupa câștigătoare (Dulamă,
2002).

Masa rotundă simultană □ Masa rotundă

(Simultaneous Roundtable) (Kagan, 1992) este o
tehnică de învăţare prin colaborare, care implică
trecerea, din mână în mână, a unei hârtii şi a unui
creion, în cadrul unui grup mic □ Un membru al
grupului notează o idee pe hârtie şi o dă apoi,
vecinului din stânga. Acesta, la rândul său, va scrie
o idee şi va transmite foaia următorului coleg de
grup. □ Tehnica are o variantă în care fiecare
participant are un creion de altă culoare şi se trece
de la un elev la altul doar hârtia □ Această variantă
prezintă avantajul că îi obligă pe toţi să participe
relativ în mod egal şi, în plus, îi permite
profesorului să identifice contribuţia fiecăruia; □
Modul în care profesorii utilizează tehnica, în
cadrul lecţiilor, depinde de creativitatea proprie. □
Tehnica are mai multe etape □ Comunicarea
sarcinii de lucru: - Formaţi grupuri de câte cinci-
şase - Fiecare grup se va aşeza la o masă şi va lua o
foaie albă şi un creion - Foaia şi creionul vor trece
pe la fiecare elev care va nota, pe rând, câte o idee
despre tema aleasă (România) - Timpul de lucru
este de trei minute. □ Activitate în grupuri.
Exemplu: □ este un stat situat în partea central sud-
estică a Europei □ face parte din U.E.; □ mulţi
cetăţeni români au emigrat după 1990 □ are un
nivel de trai mai scăzut comparativ cu cel
înregistrat în țările din Europa Occidentală; □ Are
un relief variat: munți, podișuri și dealuri și câmpii
□ Principala regiune turistică o reprezintă Munții
Carpați □ Activitate frontală. □ După epuizarea
timpului, unul dintre elevi sau profesorul va citi cu
voce tare ce a scris fiecare pe foaie, în aşa fel ca toţi
elevii să audă conţinutul prezentat; □ Pentru
clarificarea aspectelor, pentru completarea anumitor
cunoştinţe, pentru corectarea greşelilor, institutorul
va adresa elevilor întrebări: De ce ai scris că nivelul
de trai al românilor este mai scăzut comparativ cu
cel din alte țări europene? Ce te face să crezi că
Munții Carpați reprezintă principala regiune
turistică a României? □ Avantajul acestei tehnici îl
reprezintă faptul că fiecare elev este obligat să ofere
grupului, pe rând, câte o idee. □ Institutorul poate
propune elevilor ca fiecare masă rotundă să prezinte
ideile pe un poster care va fi afişat; □ Este
important ca elevii să primească din partea
institutorului sau colegilor un feed-back la ideile pe
care le-au scris deoarece, altfel, ei pot rămâne cu
idei eronate despre subiectul abordat.

Ştiu - Vreau să ştiu - Am învăţat □ Metoda a fost

creată de Donna Ogle (1986), cu scopul lecturării
textelor expozitive. □ Prin acestă metodă se
fructifică cunoştinţele anterioare ale elevilor. □
Activitatea se desfăşoară în perechi sau în grupuri
de patru. □ Se foloseşte o fişă sau se realizează o
schemă pe tablă după modelul: ŞTIU VREAU SĂ
ŞTIU AM ÎNVĂŢAT □ Comunicarea sarcinii de
lucru: Scrieţi timp de 2-3 minute o listă cu ideile pe
care le aveţi despre Munții Carpați □ În perechi sau
in grupuri de patru, elevii fac o listă cu ceea ce ştiau
deja despre tema abordată şi completează pe fişele
de lucru (şi / sau pe tablă) coloana numărul 1. □
Următorul pas constă în elaborarea întrebărilor /
problemelor, completându-se coloana numărul 2. □
Se citeşte textul informativ (lectura individuală,
după care se revine la întrebările formulate şi se
constată la care dintre ele s-a găsit / nu s-a găsit
răspunsul. □ Se completează coloana numărul 3. □
Elevii compară apoi, ceea ce cunoşteau, cu ceea ce
au învăţat. □ Pentru întrebările / problemele la care
nu s-a găsit răspuns, se discută şi se identifică
posibilele surse de informare □ Activitatea de
documentare continuă până la clarificarea integrală
a problemelor. □ Unele întrebări ar putea rămâne
totuşi, fără răspuns, situaţii care vor constitui
puncte de plecare pentru investigaţii personale.

Modelarea □ Este o metodă de cercetare, o metodă

didactică de dobândire a cunoştinţelor greu
accesibile, prin elaborarea unor reprezentări
(modele) simplificate, micşorate, esenţializate ale
obiectelor, proceselor sau sistemelor reale, cu
ajutorul cărora se studiază sistemul original vizat; □
Modelarea are un potenţial mare de activizare şi
este cea mai eficientă metodă de cercetare
geografică şi de predare-învăţare a geografiei. □
Modelul este un sistem material sau ideal care
reproduce, simplificat, la o scară mică, însuşirile
esenţiale sau particulare ale unui obiect, fenomen
sau proces.Tipuri de modele □ A. După natura lor
există diferite tipuri de modele: Modelele
obiectuale □ Machetele reproduc, la alte
dimensiuni, cu fidelitate sistemul original, forma
exterioară, structura internă a acestuia sau
funcţionalitatea (dioramele unor peisaje: Delta
Dunării, zona alpină); □ Mulajele reproduc în ipsos,
ceară, plastic, forma unui obiect (globul geografic,
hărţile în relief); □ Esantioanele reprezintă
fragmente sau obiecte luate din realitatea obiectivă
în scopul studierii lor amănunţite(roci, minerale,
plante presate etc.)Modelele grafice ilustrează
informaţiile statistice despre elemente, fenomene şi
procesele naturale şi social-economice prin figuri
geometrice sau combinaţii de linii. Modelele grafice
constituie un suport vizual al gândirii şi memoriei.
Exemplu: diagramele, histogramele,
blocdiagramele, profilele, hărţile.Modelele
simbolice (matematice ) folosesc pentru
reprezentarea realităţii simbolurile. Simbolul este
un semn, un obiect sau o imagine care reprezintă
indirect, un obiect, o fiinţă, o noţiune; Modelele
fotografice sunt reprezentate prin imagini, fotografii
etc. Modelele simulacre imită, mimează şi copiază
fenomene, procese, fapte, acţiuni şi comportamente
(filmul).Modelele logico-propozitionale (verbale)
sunt reprezentate prin formule logice fundamentale
(noţiunea, judecata, raţionamentul). Modelele
logice cuprind noţiunile, teoriile, conceptele,
planuri, tabele sintetice în cuvinte şi propoziţii
Exemplu: scara geocronologică, cu elemente
generale care pot fi înțelese de elevii din
învățământul primar Modelele cibernetice reproduc
matematic legăturile, comenzile şi controlul în
sistemele tehnice şi în organismele vii
Multidisciplinaritatea• Constă în juxtapunerea
anumitor elemente ale diverselor discipline pentru
evidenţierea aspectelor lor comune. • Acelaşi
subiect este analizat, relativ izolat, de diferiţi
specialişti, din unghiul propriilor discipline şi în
funcţie de obiectivele cercetării. • Ex: Apa este
studiată de către chimişti, biologi, fizicieni, geografi
etc.

ORGANIZAREA FRONTALA Dezavantaje:Se

pretează la metode expozitive şi conversaţie
cuînvățătorul/educatorul;Activitatea este centrată
predominant peînvățător/educator;“Învăţarea” se
face prin memorare;Școlarii / Preșcolarii sunt trataţi
predominant ca şi cum ar avea toţi aceleaşi
caracteristici;Favorizează competiţia.

Organizarea frontalăAvantajeSe câştigă timp;Se

predă / transmite un volum mare de
informaţii;Întrebările sunt de diferite tipuri;Timpul
disponibil pentru formularea
răspunsurilorvariază;Profesorul primeşte şi oferă
imediat feed-back-ul;

ORGANIZAREA GRUPALA
Dezavantaje:Rezolvarea sarcinilor necesită resurse
mai mari detimp decât în cazul organizării
frontale;Creează un zgomot oarecare;Facilitează
erorile în învăţare;Evaluarea lipseşte sau se face cu
dificultate(învățătorul / educatorul nu evaluează în
întregimerezultatele);

ORGANIZAREA INDIVIDUALA
DezavantajeFacilitează erorile în
învăţare;Institutorul / Profesorul nu evaluează în
întregimerezultatele, de fiecare dată;Rezolvarea
sarcinilor necesită resurse mari de timp;Favorizează
competiţia;Comunicarea este aproape absentă.

Pluridisciplinaritatea • Este o modalitate de

cercetare prin care informaţiile elaborate într-o
anumită ştiinţă sunt preluate de către ştiinţele care
au tangenţă cu problema studiată • Ex. Aspecte
specifice geografiei sunt preluate de fizicieni,
chimişti, climatologi etc.

Problematizarea □ Este o metodă didactică şi de

cercetare care constă în crearea unor situaţii
conflictuale între ceea ce ştie şi ceea ce nu ştie
elevul. □ Problematizarea cuprinde mai multe
secvenţe (W. Okon, 1978, citat de Dulamă,
1996):perceperea dificultăţii; □ depistarea şi
definirea ei; □ sugerarea unor soluţii posibile; □
desprinderea concluziilor din soluţia probabilă; □
efectuarea observaţiilor şi experimentelor care
verifică soluţia probabilă;Forme ale problematizării
Întrebarea-problemă crează o situaţie conflictuală
restrânsă ca dificultate sau complexitate, deoarece
abordează un singur aspect. Exemple: □ Care este
rolul oxigenului în atmosferă? □ Cum se explică
prezenţa oazelor în deşerturi? □ Cum explicaţi
prezenţa zăpezilor perene pe munţii înalţi de la
Ecuator?Problema creează o situaţie conflictuală
mai complexă, ce cuprinde un sistem de date
cunoscute, întrebări asupra unei necunoscute şi
solicită rezolvarea prin calcule a unor date
Exemple: □ Calculaţi ce temperatură este pe vârful
unui munte cu altitudine de 3800 m, dacă la poalele
lui, la altitudinea de 1200 m, temperatura este de
25ºC, iar temperatura scade cu 6,4ºC la fiecare
kilometru □ Calculaţi densitatea populaţiei judeţului
/ ţării, ştiind că numărul de locuitori este de ……..,
iar suprafaţa este ……..Situatia-problemă
desemnează o situaţie contradictorie, conflictuală,
paradoxală, un dezacord între cunoştinţele şi
realitatea cunoscută anterior şi realitatea prezentă □
Situaţia-problemă are caracter de ipoteză şi
cuprinde o problemă de rezolvat, percepută ca o
dificultate teoretică sau practică.Exemple: □ Se ştie
că temperatura scade cu altitudinea. Cum explicaţi
faptul că temperatura minimă absolută din România
s-a înregistrat în Depresiunea Braşovului şi nu pe
crestele cele mai înalte ale munţilor? □ Pe ţărmul
sud-estic al Mării Negre temperatura medie a iernii
variază între +1⁰C și - 1⁰C , fiind astfel regiunea cu
cea mai ridicată temperatură medie a iernii de pe
teritoriul României. Cum explicați faptul că, în
timpul verii temperatura medie este cu mult mai
scăzută comparativ cu cea înregistrată, în același
sezon, în Câmpia Moldovei, de exemplu?

/ Profesorului îi revine misiunea: • să creeze situaţii

de învăţare valoroase din punct de vedere formativ
şi educativ; • să pună în valoare întreaga încărcătură
etică, socială şi estetică; • să acorde atenţia cuvenită
selecţiei, esenţializării, actualizării, concretizării
cunoştinţelor predate; • să aleagă tehnicile şi
strategiile adecvate; • să determine o participare
intensă a clasei; • să asigure o mai bună
personalizare a învăţării şi a predării; • să adapteze
conţinutul predării-învăţării în funcţie de
particularităţile cognitive ale elevilor, experienţa lor
de viaţă, de motivaţia lor
Studiul de caz □ Este o metodă participativă foarte
răspândită. □ Un ,,caz” poate fi o situaţie reală,
petrecută la un moment dat sau o situaţie imaginară,
prezentată participanţilor pentru a o discuta sub
toate aspectele şi consecinţele ei, pentru a o rezolva
trecând, în căutarea soluţiilor, de la puncte de
vedere diferite, la consens şi pentru a trage
concluzii în urma deciziei de grup.Prin studiul de
caz elevii deprind: □ să formuleze întrebări; □ să
adune informaţii şi să le valorifice; □ să ia decizii
pe care să le argumenteze; □ să acţioneze rapid şi
eficient în situaţii excepţionale; □ să-şi formeze şi
să-şi dezvolte spiritul de responsabilitate; □ să-şi
dezvolte capacitatea de examinare critică; □ să-şi
dezvolte capacitatea de a anticipa evoluţia
evenimentelor şi de a lua decizii eficiente; □ să aibă
abilităţi de a organiza şi de a lucra în
echipă.Exemple: □ Centrala atomoelectrică de la
Kozlodui, din Bulgaria, asigură 40% din energia
electrică consumată de această ţară. □ Din cauza
vechimii şi tipului de instalaţii, în cadrul centralei
se pot produce accidente nucleare care ar afecta şi
România. □ Ce diagnostic stabiliţi şi ce soluţii de
rezolvare favorabilă propuneţi?Roşia Montană este
o comună situată în Munţii Apuseni, pe valea
Arieşului, cu tradiţie în exploatarea minereurilor
auro-argentifere, încă din Antichitate. □ După anul
1990, această comună s-a confruntat cu dificultăţile
specifice tuturor regiunilor miniere din România; □
În ultimii ani, s-a descoperit un mare zăcământ
auro-argentifer, apreciat la minimum 300 de tone de
aur şi 1600 de tone argint, a cărui exploatare va
introduce modificări substanţiale, cu consecinţe
ireversibile asupra mediului. Analizând situaţia din
prisma dezvoltării durabile, institutorul / profesorul
împarte clasa în două grupe.Prima va susţine
necesitatea dezvoltării economice, punând accentul
pe exploatarea zăcământului respectiv, având ca
argumente faptul că ar fi cea mai mare investiţie
minieră de pe continentul european, în jur de 400 de
milioane de dolari, realizată de o companie
canadiană. □ Un alt argument constă în revigorarea
economică a regiunii, absorbţia şomerilor din zonă,
prin atragerea unui număr de 10 000- 15 000 de
angajaţi, în prima etapă; □ A doua echipă, care va
pleda pentru menţinerea echilibrului ecologic.

În funcţie de numărul de răspunsuri cunoscute la o

întrebare: • Întrebări închise / convergente care
presupun un singur răspuns: Câte unități de câmpie
se află pe teritoriul României? • Întrebări
deschise/divergente care stimulează curiozitatea,
interesul, dezvoltă capacitatea de explorare •
Exemplu: Cum credeţi că s-a format Sistemul
solar?

În funcţie de adresabilitate:❑ Frontale, adresate

întregii clase; ❑ Directe, adresate unui elev; ❑
Inversate, adresate de către elev institutorului, care
îi va răspunde printr-o întrebare; ❑ De releu de
comunicare când răspunsul este dat prin completare
de către alţi elevi; ❑ De controversă, când presupun
răspunsuri contradictorii. Exemplu: Din ce cauză au
dispărut dinozaurii?

Tipuri de itemi După criteriul obiectivităţii există: •

itemi obiectivi; • itemi subiectivi; • Itemii obiectivi
abordează un singur aspect cognitiv, precis
delimitat, izolat, din domeniul testării (Capitala
României este ….. Dunărea străbate ……. ţări şi
……. capitale). • Notarea se face prin compararea
răspunsului cu un model complet al răspunsului
corect. Prin aceşti itemi este eliminată influenţa
judecăţii subiective a evaluatorului în notare. •
Itemii subiectivi. La aceşti itemi notarea nu se poate
realiza pe baza unor modele complete ale
răspunsurilor corecte, opiniile, criteriile şi judecăţile
evaluatorului fiind deosebit de importante.
Exemplu: Explicaţi asemănările şi deosebirile dintre
Câmpia Română şi Câmpia de Vest.

Tipuri de întrebări1. În funcţie de procesul psihic

implicat se disting: ❑ Întrebări reproductive
(mnemotehnice) care solicită memoria şi aşteaptă
un singur răspuns posibil: Care este cel mai întins
lac glaciar din România? Ce populaţie are
România? etc. ❑ Întrebări productive care solicită
gândirea şi admit mai multe răspunsuri posibile. •
Există întrebări cauzale (Din ce cauză Crivățul este
un vânt aspru, rece?) şi întrebări ipotetice (Cum s-ar
modifica clima României dacă țara noastră ar fi
situată în sudul Europei?

Tipurile de filme care pot fi integrate în structura

lecţiei □ Filmul-motivatie urmăreşte stimularea
interesului elevilor pentru studiu şi declanşarea
trebuinţelor de cunoaştere şi acţiune. □ Filmul-
lectie prezintă fenomenele, procesele şi
evenimentele în ordinea impusă de lecţie fără a se
substitui însă acesteia.Filmul-problemă este integrat
într-un anumit moment al lecţiei cu scopul de a
facilita înţelegerea unor fenomene, procese. □
Filmul-sinteză se integrează numai la sfârşitul unei
unităţi de învăţare sau temă şi are rol de recapitulare
şi de fixare.
Transdisciplinaritatea• Se caracterizează prin
întrepătrunderea mai multor discipline şi
coordonarea cercetărilor în vederea constituirii unor
ştiinţe de graniţă (biogeografia, geografia socială,
geografia medicală, didactica geografică etc.). •
Abordarea transdisciplinară implică schimbarea
opticii asupra domeniului de cercetare, o nouă
metodologie de investigare în vederea interpretării
şi explicării fenomenelor

Triunghiul didactic PEDAGOGIE-INVATARE-

DIDACTICĂÎn interiorul pedagogiei s-a constituit,
în timp, o ramură distinctă, numită didactica (gr.
didasko = învăţ) • J. A. Comenius, autorul lucrării
Didactica Magna, apărută în 1657, a introdus
termenul de didactică, în sistemul conceptelor
pedagogice. • Potrivit concepţiei acestuia, didactica
urma să fie ,,arta universală de a învăţa pe toţi
toate” (la grande didactique ou l'art universel de
tout enseigner à tous ) • Lucrarea sa îl face să fie
considerat, în momentul de față, părintele educației
moderne • Delimitarea mai clară a obiectului
didacticii a fost realizată de J. F. Herbart (1776-
1841), care a considerat didactica parte a
pedagogiei, iar obiectul acesteia – procesul de
învăţământ. • Treptat, termenul de didactică a
căpătat tot mai mult înţelesul de ştiinţă sau teorie a
procesului de învăţământ. ▪ Didactica geografiei
poate fi definită drept ,,disciplina ştiinţifică al cărei
obiectiv este optimizarea procesului de
predareînvăţare” (Schoumaker, 1998). Didactica
geografiei urmăreşte iniţierea viitorilor institutori /
profesori, atât în privinţa aspectelor fundamentale
ale teoriei (concepte, limbaj, demersuri,
caracteristici etc.) cât şi ale practicii procesului de
predareînvăţare-evaluare(P. Pelpel, Se former pour
enseigner, Dunoud, Paris, 1996) • În ,,triunghiul
didactic” se va acorda întâietate relaţiei cadru
didactic - cunoştinţe, ţinând cont, în acelaşi timp, şi
de: • particularităţile cognitive ale elevilor (adică
relaţia elev-cunoştinţe) • relaţiile profesor-elevi
(domeniul pedagogiei).