Daniela JEDER

Conform lucrării:

Teoria și metodologia curriculumului

( material adaptat pentru Conversie PIPPS)

1
 Capitolul 3

Finalitățile educației

* vezi cursul Fundamentele pedagogiei

 Capitolul 4

Documente curriculare: planul cadru de învăţământ, programa şcolară,

manualul şcolar, auxiliare

Conţinuturi:
1. Planul cadru de învăţământ
2. Programa şcolară - document şcolar principal, cu rol reglator
3. Manualul şcolar – produs curricular
4. Documente curriculare auxiliare

Cuvinte şi expresii cheie:

documente curriculare, plan cadru de învăţământ, plajă orara, trunchi comun,

curriculum la decizia şcolii, curriculum de diferentiere, programă şcolară,
competenţe generale, competenţe specifice, manuale alternative, criterii de
evaluare a manuarelor şcolare, auxiliare

3
Documente curriculare: planul cadru de învăţământ, programa
şcolară, manualul şcolar, auxiliarele

Documentele şcolare pe care trebuie să le consulte fiecare cadru didactic

pentru a-şi organiza şi desfăşura activitatea într-un mod logic, sistematic şi
organizat, dar şi cele în care se concretizează conţinuturile sunt: planurile cadru
de învăţământ, programele şcolare, manualele şcolare, dar şi auxiliarele
didactice care au rolul de a sprijini cadrul didactic în utilizarea mai sus
enunţatelor documente, dar şi a activităţii pe care o desfăşoară cu elevii.

1. Planul - cadru de învăţământ

1.1 Planul –cadru –document de politică educaţională

Acesta reprezintă un document fundamental care, alături de programele
şcolare, se constituie în componentă a Curriculumului naţional. Tocmai de
aceea şi statutul său este unul obligatoriu; mai exact, ceea ce este stipulat la
nivelul acestui document trebuie respectat întocmai la nivelul instituţiei şcolare.
Planul-cadru este elaborat în funcţie de nivelul şcolar, în funcţie de tipul şi
profilul şcolilor, exprimând direcţiile de politică educatională cu privire la
profilul absolventului instituţiei şcolare pe care o reprezintă.
Conform principiului autonomiei universitare, în universităţi planurile de
învăţământ sunt propuse de fiecare facultate în parte.
Legea Educaţiei Naţionale din 2011 precizează că "Planurile-cadru de
învăţămât cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de
pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi maxim de ore
aferente acestora."
Planul–cadru de învăţământ oferă o perspectivă de ansamblu asupra
parcursului şcolar al elevilor, oferind date despre disciplinele pe care elevul le
va parcurge în anumite perioade ale şcolarităţii precum şi numărul de ore pe
săptămână/an şcolar alocate fiecărei discipline în parte.
Profesorii pot astfel să stabilească strategia de organizare şi desfăşurare a
disciplinelor pe care le predau, raportându-se la timpul alocat prin planurile
cadru de învăţământ.
O definiţie mai amplă o regăsim în Dictionarul enciclopedic de
pedagogie( S. Cristea, 2015, p.749): “Ca proiect curricular global, planul de
învăţământ reprezintă un document curricular fundamental, dependent de
finalităţile sistemului şi ale procesului de învătământ, dar care determină modul

5
de elaborare a programelor şi a manualelor şcolare/universitare. Calitatea
programelor şi manualelor şcolare este dependentă de calitatea planului de
învăţământ, dependentă, la rândul său, de finalităţile sistemului şi ale procesului
de învăţământ şi de structura de organizare a acestuia pe niveluri, trepte cicluri
şcolare şi pe arii curriculare.“

1.2 Principiile care stau la baza elaborării planurilor-cadru de

învăţământ
Conform profesorului Dan Potolea (2006), la baza elaborării planurilor
cadru de învăţământ stau pe de o parte principii de politică educaţională, iar pe
de alta, principii de generale a planurilor-cadru de învăţământ.
I. Principii de politică educaţională:
a. Principiul descentralizării şi al flexibilizării (şcolile îşi alcăruiesc scheme
orare proprii)
b. Principiul descongestionării programului de studiu al elevilor
c. Principiul eficienţei, potrivit căruia şcolile trebuie să valorifice cât mai bine
resursele umane şi resursele materiale de care dispun
d.Principiul compatibilizării sistemului românesc de învăţământ cu strandardele
europene.

II. Principii de generare a planurilor –cadru de învăţământ :

a,Principiul selecţiei şi -presupune selecţia coţinuturilor şi gruparea lor pe
al ierarhizării culturale domenii /discipline

b.Principiul -racordarea disciplinelor/ariilor curriculare la

funcţionalităţii dezvoltarea cunoaşterii în actualiate se realizează în
conformitate cu vârstele şcolare şi particularităţile
psihologice.
a. Principiul coerenţei -vizează raporturile procentuale ale disciplinelor
respectiv ariilor curriculare, urmărindu-se evitarea
suprapunerilor şi armonizarea disciplinelor în
scopul formării competenţelor
b. Principiul -vizează asigurarea condiţiilor echivalente privind :
egalităţii de şansă - accesul, derularea şi recunoaşterea studiilor,
precum şi orientarea socio-profesională pentru toţi
elevii
c. Principiul - flexibilizare curriculară

6
 flexibilităţiişi al - rute individuale pentru toţi elevii
parcursului - trecerea de la învăţământul pentru toţi la
diferenţiat învăţământul pentru fiecare
d. Principiul -conceperea unui curriculum care să ofere inserţii
racordării la social socio-profesionale optime.

Planul de învăţământ este un proiect curricular global care trebuie

conceput unitar (pentru clasele I- XII), nu parcelar (pe niveluri şi trepte şcolare
disparate, decupate artificial. Este/trebuie construit curricular la nivelul
conexiunile generale necesare intre:
a. finalităţile sistemului de învăţămât (idealul educaţiei şi scopurile
strategice) care fixează direcţiile principale de realizare a conţinutului
învăţământului pe termen lung şi mediu.
b. Finalităţile procesului de învăţământ – obiectivul general valabil la toate
nivelurile, treptele şi ciclurile şcolare; obiectivele specifice pe niveluri,
trepte, cicluri şcolare şi arii curriculare;
c. Disciplinele de învăţământ, construite monodisciplinar, intradisciplinar,
interdisciplinar, pluridisciplinar, transdisciplinar, distribuite longitudinal
(clasele I-IX) şi orizontal (relaţii disciplinare, intradisciplinare,
interdisciplinare, pluri/multidisciplinare, transdisiplinare –posibile şi
necesare în cadrul aceluiaşi nivel de învăţământ sau aceleaşi trepte de
învăţământ) cu statut obligatoriu, opțional și facultativ, cu deschideri
sper nonformal (în perspectiva educțaiei permanente);
d. Numar de ore anual, semestrial;
e. Forme de organizare a instruirii recoman date formal (activități frontale,
lecții mixte, actvități de laborator, activități de cabinet etc.) și nonformal
(studiu individual, activități de documentare, consultații individuale și de
grup, excursii didactice etc.).
f. Forme de evaluare: orală, scrisă, oractică; internă și externă, curentă,
semestrială, anuală, la sfarșit de ciclu, treaptă, nivel de învățământ( Sorin
Cristea, op.citată, pp. 748/749)

1.2 Structura planului-cadru de învăţământ

7
 Orice plan–cadru de învăţământ are o structură tabelară, iar cele
elaborate pentru învăţământul preuniversitar se pot vizualiza şi descărca de pe
site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării : www.edu.ro.

Ce cuprinde planul – cadru de învăţământ ?

Ariile Clasa
curriculare/disciplina
Limbă şi comunicare
- Disciplina1 Nr. de ore
- Disciplina 2
- etc
Matematică şi ştiinţe ale
naturii
Disciplina 1
Disciplina 2
- etc.

 disciplinele şcolare care trebuie să fie studiate şi succesiunea lor pe ani

şcolari, semestre;
 numărul săptămânal, (semestrial, anual) de ore pentru fiecare disciplină de
învăţământ

8
Spre exemplificare, vă prezentăm:
Ceea ce se trebuie parcurs în numărul minim de ore prevăzut în planul
cadru de învăţământ constituie Trunchiul comun, iar diferenţa de ore dintre
maximul şi minimul din plaja orară se numeste Curriculum la decizia şcolii.
Deci planul de învăţământ cuprinde: trunchiul comun (TC) şi curriculumul la
decizia şcolii (CDS):

Caracteristici:
TC CDS
-nr. minim de ore din planul cadru de -ore alocate pentru dezvoltarea ofertei
învăţământ pentru fiecare disciplină; educaţionale;
-oferta curriculară obligatorie pentru -se focalizează pe interesele,
toţi elevii; aptitudinile, nevoile elevilor;
-asigură egalitate de şanse; -se urmăreşte susţinerea performanţei
-sistemul unic de referinţă pentru în domenii de interes pentru elevi.
evaluările naţionale

Avâd la dispoziţie un număr mai mare de ore decât cel prevăzut în

trunchiul comun, cadrul didactic poate opta pentru o formă de CDS.
În învăţământul liceal, în funcţie de profil sau specializare, se întâlneşte
la nivelul planului –cadru de învăţământ o altă formă de curriculum –
Curriculum diferenţiat care reprezintă oferta educaţională stabilită la nivel
central, sub forma unui set de discipline şcolare diferenţiate pe profiluri şi
specializări (vezi cazul filierelor vocaţionale) şi exprimă un răspuns la nevoile
de formare specializată. (de exemplu/ Disciplina - Istoria sportului –în cazul
Liceelor sportive este disciplină obligatorie ).
“trunchi comun – TC, curriculum diferenţiat – CD, curriculum la decizia şcolii – CDŞ
În trunchiul comun şi în curriculumul diferenţiat sunt cuprinse alocările
orare corespunzătoare tuturor disciplinelor de învăţământ care se studiază în mod obligatoriu în
cadrul unei specializări. Curriculumul la decizia şcolii cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea
ofertei curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ.”
(http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/Pl_cadruactuale/Liceu/1_OMECI%203410_2009%20cu%20privire%20la%
20aprobarea%20planurilorcadru%20de%20invatamant%20pentru%20clasele%20a%20IXa%20%C3%A2%E2%82%AC
%E2%80%9C%20a%20XII-a,%20filierele%20teoretica%20si%20vocationala%20cursuri%20de%20zi.pdf)

9
 Cu privire la variantele de CDS, vom interveni cu explicitări în capitolul
următor: Trunchi comun- Curriculum la decizia şcolii.

2. Programa şcolară –document şcolar principal, cu rol reglator

Alături de planul-cadru de învăţământ, programa şcolară reprezintă o
componentă a Curriculumului naţional, fiind un document oficial care indică
standardul la care trebuie parcursă materia fiecărei discipline de studiu.
Programele şcolare "stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de
studiu /modulul de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi
evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi
aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea
acestora." (conform LEN 2011)
Pentru fiecare disciplină prevăzută în planul de învăţământ, sunt
elaborate programe şcolare care au un caracter unitar şi obligatoriu. În cazul
disciplinelor opţionale, cadrele didactice elaborează programe şcolare în
conformitate cu specificul domeniului, interesele elevilor, resursele şcolare,
precum şi numărul de ore avut la dispoziţie.
Programele şcolare prezintă e fapt oferta educaţională a unei discipline
şcolare şi este un instrument de lucru pentru fiecare cadru didactic.
Centrarea pe competenţe a curriculumului implică şi un model al
proiectării curriculare conform acestor orientări, astfel încât asistăm astăzi la
schimbări de structură a programelor pentru învăţământul primar. Dacă în urmă
cu un an, la nivelul programelor şcolare în structura acestora regăseam
obiective cadru şi obiective de referinţă, astăzi în locul acestora se regăsesc
competenţe generale şi competenţe specifice.
2.1 Structura programelor şcolare în învăţământul primar si gimnazial

- O notă de prezentare – descrie aspecte despre importanţa studierii

disciplinei, oferind detalii cu privire la argumentele care stau la baza structurii
didactice, oferind în acelaşi timp şi o serie de recomandări cu privire la modul
de abordare a disciplinei.

- Competenţe generale - se urmăresc de-a lungul anilor şcolari, atât cât

disciplina apare în planul-cadru : ani / ciclu şcolar

- Competenţe specifice – se urmăresc de-a lungul unui an şcolar

10
 - Exemple de activităţi de învăţare – propun modalităţi de organizare a
activităţii în clasă. În vederea formării competenţelor propuse, pot fi
organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare. Programa oferă exemple
de astfel de activităţi pentru fiecare competenţă specifică în parte.
Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească
de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii
adecvate contextelor variate de învăţare.

 Conţinuturile- sunt selectate în scopul formării competenţelor propuse.

 Sugestii metodologice
 Cuprind recomandări generale privind metodologia de aplicare a
programei. Acestea se pot referi la:
 desfăşurarea efectivă a procesului de predare- învăţare ;
 sugestii privind cele mai adecvate metode şi activităţi de învăţare;
 dotări materiale necesare pentru aplicarea în condiţii optime a programei
 sugestii privind evaluarea continuă.

2.2 Structura programelor şcolare pentru liceu

Nota de prezentare
Competenţele generale
Competenţele specifice
Conţinuturi

Valori şi atitudini -apar în mod explicit sub forma unei liste separate în
programa fiecărui obiect de studiu. Ele acoperă întreg parcursul învăţământului
liceal şi orientează dimensiunile axiologică şi afectiv-atitudinală aferente
formării personalităţii din perspectiva fiecărei discipline. Realizarea lor concretă
derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un
implicit al acestuia. Valorile şi atitudinile au o importanţă egală în reglarea
procesului educativ, ca şi competenţele, care acoperă dimensiunea cognitivă a
personalităţii, dar se supun altor criterii de organizare didactică-metodică de
evaluare.
Sugestii metodologice – Cuprind recomandări generale privind metodologia de
aplicare a programei.

11
 2.3 Exemplificări
Pentru exemplificare, ne-am oprit la programele disciplinei Comunicare n
Limba română pentru clasa pregătitoare şi clasa I pe care le-am prezentat
secvenţial:
sursa: www.edu.ro: Prezentare selectivă:
Programa şcolară pentru disciplina
Comunicare în Limba Română
Clasa pregătitoare, Clasa I şi Clasa a II-a

Aprobată prin ordin al ministrului

Nr. 3418/19.03.2013
Nota de prezentare

"Programa disciplinei Comunicare în limba română este elaborată potrivit unui nou model
de proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programei este realizată astfel
încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din
perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competenţe
permite accentuarea scopului pentru care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea
personalităţii elevului.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin
învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme
generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Comunicare în limba română jalonează
achiziţiile elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea
acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în
programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a
elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru
dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Comunicare orală (ascultare, vorbire, interacţiune)
- Citire/ lectură
- Scriere/ redactare
- Elemente de construcţie a comunicării

Sugestiile metodologice includ strategii didactice, proiectarea activităţii didactice, precum şi

elemente de evaluare continuă.

12
Prezenta programă şcolară propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice,
să completeze sau să înlocuiască activităţile de învăţare. Se urmăreşte astfel realizarea unui
demers didactic personalizat, care să asigure formarea competenţelor prevăzute de programă în
contextul specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev. Includerea clasei pregătitoare în
învăţământul general şi obligatoriu implică o perspectivă nuanţată a curriculumului la acest nivel
de vârstă. Este necesară o abordare specifică educaţiei timpurii bazată, în esenţă, pe stimularea
învăţării prin joc, care să ofere în acelaşi timp o plajă largă de diferenţiere a demersului didactic,
în funcţie de nivelul de achiziţii variate ale elevilor. (……….) " (www.edu.ro)

Competenţe generale

1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute

2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
3. Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare

1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute

Clasa pregătitoare
1.1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj
scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar
- selectarea unei imagini dintr-un set, pentru
a indica despre ce este vorba în mesaj
- realizarea unui desen pentru a indica
despre ce este vorba în mesaj
- oferirea de răspunsuri la întrebarea:
„Despre ce este vorba (în acest fragment de
poveste)?”
- aprecierea ca adevărate sau false a unor
enunţuri scurte care testează înţelegerea
textului audiat
- formularea unor răspunsuri la întrebări
despre conţinutul unui mesaj/ text scurt
audiat
- reformularea unor mesaje
- repovestirea unor secvenţe preferate dintr-
un text audiat
- observarea, recunoaşterea, executarea
unor comenzi simple (priveşte, ascultă, fii
Clasa I
1.1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj
oral, pe teme accesibile, rostit cu claritate
- utilizarea imaginilor pentru indicarea
semnificaţiei unui mesaj audiat
- realizarea unui desen care corespunde
subiectului textului audiat
- oferirea de răspunsuri la întrebarea:
„Despre ce este vorba... (în acest fragment
de poveste/ în acest text) ?”
- selectarea unor enunţuri simple, scrise,
care exprimă mesajul textului audiat, dintr-o
pereche de enunţuri date
- formularea unor titluri potrivite textului
audiat
- executarea unor comenzi/ instrucţiuni/
reguli de joc prezentate de adulţi sau copii
- jocuri de tipul: „Basme şi culoare”,
„Scrisori desenate”, „Ce nu se potriveşte?”
etc.
- audierea unor poveşti, descrieri,

13
atent)
- audierea unor poveşti sau a unei descrieri
şi manifestarea reacţiilor corespunzătoare
- decodificarea mesajului încifrat în ghicitori
instrucţiuni şi indicaţii şi manifestarea unor
reacţii corespunzătoare
- decodificarea mesajului încifrat în ghicitori
- audierea unor povestiri simple, ilustrate,
despre istoria scrisului

(..........)
Conţinuturi
Domenii CP CLASA I

Comunicare Acte de vorbire: a saluta persoane Acte de vorbire: a saluta, a se

orală cunoscute, a se prezenta, a identifica prezenta, a formula o rugăminte, o
(ascultare, un obiect, o persoană, a formula o idee/ o părere, o cerere
vorbire, rugăminte
Cuvântul. Propoziţia/ Enunţul
interacţiune)
Cuvântul. Propoziţia/ Enunţul
Utilizarea cuvintelor noi în contexte
Utilizarea cuvintelor noi în enunţuri adecvate
adecvate
Intonarea propoziţiilor enunţiative şi
Dialogul interogative
Formularea de întrebări şi răspunsuri Dialogul
despre: jocuri şi jucării, membrii Oferirea unor informaţii despre:
familiei, prieteni, animale, reguli de identitatea proprie, desene animate,
igienă alimentară şi personală filme pentru copii, viaţa de şcolar,
familie, prieteni, colegi de clasă,
Forme ale discursului oral
reguli de circulaţie, mediul social şi
Povestirea după imagin natural apropiat, igiena personală
Reguli de vorbire eficientă:
vorbirea pe rând, ascultarea
interlocutorului, păstrarea ideii
Forme ale discursului oral
Povestirea unor întâmplări trăite
Repovestirea unor întâmplări auzite
Descrierea unui obiect/ a unei
persoane
(.......................................................................................................... ....................)
SUGESTII METODOLOGICE
Secvenţă conform Programei şcolare pentru disciplina Comunicare în Limba Română, Clasa
pregătitoare, Clasa I şi Clasa a II-a, www.edu.ro:
"Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare
pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare–învăţare–evaluare, în
concordanţă cu specificul acestei discipline.

14
Copilul va învăţa, prin metode adecvate vârstei, ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa
armonioasă la această etapă de vârstă şi pentru a face faţă cu succes cerinţelor şcolare.
La acest nivel de vârstă, cadrul didactic va urmări sistematic realizarea unor conexiuni între toate
disciplinele prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte semnificative de
învăţare pentru viaţa reală.
Strategii didactice
Această etapă de şcolaritate reprezintă un moment important pentru stimularea flexibilităţii
gândirii, precum şi a creativităţii elevului.
În acest sens, cadrul didactic va insista pe trezirea interesului copilului pentru această disciplină
şi pe dezvoltarea încrederii în sine. Astfel, jocul didactic va predomina, asigurând contextul
pentru participarea activă, individuală şi în grup, care să permită exprimarea liberă a propriilor
idei şi sentimente. Tot ceea ce se întâmplă la „ora” de Comunicare în limba română ar trebui să
se deruleze sub forma unei suite de jocuri sau antrenamente amuzante, atât în cazul clasei
pregătitoare, cât şi în cazul claselor I şi a II-a. Din spaţiul clasei nu trebuie să lipsească jucăriile.
De asemenea, accentul se va pune pe spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor şi nu pe
rigurozitatea ştiinţifică a acestora. Prin reluări succesive şi prin utilizarea obiectelor, copilul
ajunge să se corecteze singur, pe măsură ce noţiunile devin înţelese şi interiorizate. Scrierea se
va consolida treptat, pe măsură ce se dezvoltă musculatura mâinii. În clasa pregătitoare, scrierea
semnelor grafice va începe cu exerciţii de desenare a unor elemente preluate din mediul
înconjurător (beţişoare, cârcei de viţă-de-vie, bastoane, buline etc.), continuându-se apoi cu
scrierea lor pe foaie velină şi pe liniatură tip I. (….) "

Temă : Consultaţi pe site-ul ministerului www.edu.ro sau www.ise.ro

programele de învăţământ pentru clasele P-IV, V-III, IX-XII şi identificaţi
diferenţele de structură.

3. Manualul şcolar - produs curricular

3.1 Manualul şcolar - caracteristici

Manualul şcolar este un suport curricular care îndeplineşte roluri diferite
pentru cei doi actori ai educaţiei: pentru profesor este un instrument de sprijin în
organizarea activităţilor, cu rol de orientare asupra materiei de studiu, iar pentru
elev reprezintă principalul reper în învăţare.
Manualul reprezintă un "document oficial de politică a educaţiei, care
asigură concretizarea programei şcolare într-o formă ce vizează prezentarea
cunoştinţelor şi capacităţilor la nivel sintetic, prin diferite unităţi didactice,
operaţionalizabile, în special din perspective elevului." (Sorin Cristea, 1998)
Manualul se raportează la elementele principale ale programei şcolare,
urmărind finalităţile şi detaliind temele precizate la nivelul acesteia. De
asemenea, manualele oferă modele de operaţionalizare a conţinuturilor,
exerciţii, sinteze, evaluări, modele de învăţare etc.

15
 3.2 Funcţiile manualului şcolar:
Manualul şcolar îndeplineşte o serie de funcţii: funcţia de informare, de
formare, de autoinstruire, stimulativă.
- Funcţia informativă sau de informare – evidenţiază sistemul de cunoştinţe
specific disciplinei; se referă la selecţia conţinuturilor conform
domeniului/disciplinei, prelucrarea şi accesibilizarea acestora, ţinându-se
cont de logica internă a ştiinţei, dar şi de logica didactică (este vorba de
transpunerea didactică de tip extern).
- Funcţia formativă – manualul este un instrument de sprijin în organizarea
şi dirijarea învăţării, oferind elevului prezentări şi explicitări teoretice,
exemple şi ilustrări, exerciţii şi sarcini de lucru de tip metacognitiv, aplicaţii
şi oportunităţi de transpunere în contexte variate a informaţiilor, de operare
cu acestea etc. Prin angajarea în activităţile de lucru cu manualul sunt
antrenate diferite procese psihice, capacităţi, abilităţi etc. necesare învăţării.
- Funcţia de autoinstruire – lucrul cu manualul reprezintă o modalitate de
înţelegere şi învăţare a învăţării, de sprijinire în procesul de autonomie în
învăţare şi autoinstruire.
- Funcţia stimulativă – sau motivaţională – se referă la capacitatea
manualului de a motiva, stimula curiozitatea şi interesul elevilor, de a-i
inspira şi a le întreţine activitatea de învăţare şi studierea materiei în bune
condiţii. Pentru toate acestea sunt importante tehnicile de structurare şi
prezentare a materiei, natura şi complexitarea sarcinilor de lucru şi chiar
dimensiunea estetică a manualului.
3.3 Ce sunt manualele şcolare alternative?
Manualele şcolare au depăşit etapa conţinuturilor unice la nivel naţional,
astăzi utilizându-se în şcoli aşa numitele manuale şcolare alternative care oferă
modalităţi flexibile de abordare a conţinuturilor.
Pentru aceeaşi disciplină şi pentru aceeaşi clasă sunt propuse manuale
diferite care, după un proces de evaluare şi aprobare sunt
prezentate/recomandate profesorilor care au oportunitatea şi libertatea de a alege
manualul potrivit pentru clasa şi elevii cu care lucrează.
Alternative sunt de fapt modalităţile şi tehnicile de detaliere, abordare şi
prezentare a temelor prevăzute de programă, selectarea textelor, exemplele
oferite, exerciţiile şi aplicaţiile sau formele de evaluare propuse etc.; toate
acestea oferă modalităţi multiple de percepere şi abordare a conţinuturilor de
predat, creativitate, originalitate şi deschidere spre noi modalităţi de construire a
învăţării.
Avantajul alegerii democratice a manualelor şcolare alternative în funcţie de
stilul didactic personal al profesorului, abilităţilor sale, dar şi de particularităţile
clasei de elevi cu nevoile sale, este un câştig al reformei curriculare din ultimii

16
ani.
O alegere cu adevărat potrivită presupune, bineînţeles, competenţe
psihopedagogice şi cunoaşterea de către profesor a criteriilor de alegere a
bunului manual.

3.4 Criterii de selecţie a bunului manual

Prezentăm mai jos o serie de repere pentru o bună selecţie a manualelor
şcolare:
- Respectarea programei şcolare - manualul trebuie să respecte finalităţile
prevăzute de programa şcolară - competenţele generale şi cele specifie, valorile
şi atitudinile – asigurând acoperirea corespunzătoare a acestora, să respecte
corespondenţa şi corelaţiile între finalităţi şi conţinuturile ofertate, să respecte
tematica disciplinei, inclusiv relaţia dintre trunchiul comun şi extindere, dar şi
modul gradat de prezentare a conţinuturilor – de la simplu la complex.
- Accesibilitatea manualului – conţinuturile prezentate în manualul şcolar să fie
accesibile, utilizându-se un limbaj adecvat şi adaptat particularităţilor de vârstă
ale elevilor.
- Atractivitatea manualului – ilustraţiile, exerciţiile, sarcinile de lucru şi modul
de orgnizare a continuturilor să fie atractive, motivante şi incitante pentru elevi.
- Activităţile de învăţare propuse – trebuie adaptate nevoilor şi intereselor
elevilor, să urmărească dezvoltarea capacităţilor, abilităţilor, competenţelor,
intereselor lor, să fie variate şi săvalorifice experienţele acumulate de aceştia în
diferite contexte şcolare şi extraşcolare.
- Modalităţile de evaluare a manualului – manualul trebuie să ofere modalităţi
diverse de autoevaluare, atât clasice cât şi complementare, oferind modele de
rezolvare care să sprijine elevul în învăţare.

De asemenea, Metodologia privind regimul manualelor şcolare în

învăţământul preuniversitar precizează o serie de indicatori de care profesorii
trebuie să ţină cont atât în procesul de selecţie a manualelor, cât şi în cel de
elaborarea a acestora:
Indicatori
Criteriul I 1. Corectitudinea ştiinţifică şi, după caz,
actualitatea informaţiei oferite
Corectitudinea conţinutului
ştiinţific implicit sau explicit prin text/ prin suporturi
vizuale.
2. Relevanţa informaţiei oferite implicit sau

17

Criteriul II
Abordarea didactică a
conţinutului ştiinţific
Criteriul III
Contribuţia la optimizarea
procesului de predare-
învăţare-evaluare
Criteriul IV
Organizarea conţinutului în
vederea formării de
competenţe în conformitate cu
programa şcolară
18
explicit prin text/ prin
suporturi vizuale.
3. Proiectarea corectă a itemilor de evaluare/
autoevaluare
1. Coerenţa logică a prezentării conţinutului
disciplinei/ modulului de
pregătire profesională
2. Adecvarea activităţilor practice şi a
exemplelor la conţinutul ştiinţific,
la programele şcolare şi, după caz, situaţii din
viaţa cotidiană.
3. Adecvarea prezentării conţinutului ştiinţific
şi a mesajului
suporturilor vizuale la nivelul de vârstă/ de
dezvoltare a elevilor şi la
specificul disciplinei/ modulului de pregătire
profesională
1.Existenţa, ponderea şi calitatea temelor
recapitulative/ de sinteză
2.Echilibrarea conţinutului disciplinei/
modulului de pregătire profesională
cu itemii/ testele de evaluare şi asigurarea
caracterului aplicativ al itemilor
complementari de evaluare.
3.Gradul de utilizare al achiziţiilor anterioare
în contexte noi.
1.Sistematizarea textului pentru eficientizarea
învăţării.
2.Dezvolatarea şi valorificarea obiectivelor/
competenţelor din punct
de vedere intra, inter, multidisciplinar, precum
şi al experienţei de viaţă.
3.Utilizarea metodelor/ tehnicilor/ strategiilor
activ-participative.
Criteriul V 1. Coerenţa lingvistică şi dezvoltarea
limbajului de specialitate în contexte creative.
2. Echilibrarea utilizării informaţiilor/
Calitatea şi accesibilitatea
termenilor/ conceptelor noi în conţinuturi.
limbajului
3.Relevanţa titlurilor/ subtitlurilor.

Criteriul VI 1.Respectarea elementelor tehnice.

2.Calitatea tehnică a suporturilor vizuale.
Calitatea tehnoredactării 3. Aspect atractiv şi adecvat nivelului de
vârstă/ de dezvoltare al
elevilor şi specificului disciplinei/ modulului
de pregătire profesională.
Criteriul VII 1.Elaborarea proiectului de manual şcolar într-
o concepţie unitară,
care să promoveze valorile estetice, etice,
Stilul şi unitatea proiectului de
morale şi educative.
manual şcolar
2.Menţionarea obiectivelor/ competenţelor şi a
finalităţilor practice
grupate pe seturi de capitole/ teme, detalierea
cuprinsului şi
precizarea referinţelor bibliografice.
3.Alternanţa textului cu suporturile vizuale şi
poziţionarea adecvată a
textelor în corelaţie cu suporturile vizuale.

3.5 Clasificarea manualelor:

Manualele şcolare sunt clasificate după diferite criterii:
1. Modul de stucturare – modelul care oferă o singură sursă de informare
(manual închis) şi modelul care oferă surse diverse de informare (manual
deschis)
2. Metoda principală – manuale care se bazează pe instruirea problematizată,
instruirea asistată de calculator, instruirea programată etc.
3. Sursa principală – manualul de autor, manualul tip culegere
4. Modul de realizare a competenţelor – manualul unic şi manuale alternative.
(vezi E. Balan, A. Teşileanu etc., 2011, Didactica specializată şi abilitare curriculară,
Bucureşti, p. 103)

19
 4.Produse curriculare auxiliare

Suporturile curriculare de tipul ghidurilor metodice pentru profesori,

culegerile de texte, exerciţii şi probleme, îndrumătoare, caiete de activitate
independentă, fişe de lucru, softuri educaţionale etc. susţin desfăşurarea în
condiţii optime a procesului de învăţământ, având rol de sprijin pentru profesor
în derularea activităţilor, conţinând sugestii metodologice, condiţii de utilizare,
aplicare şi realizare a temelor etc.
Aceste auxiliare curriculare sunt concepute pentru profesori, dar sunt şi
astfel de materiale elaborate în scopul individualizării învăţării, extinderii sau
aprofundării şi dar în scopul motivării acestora pentru învăţare.

20
 Recapitulare:
Planul -cadru de învăţământ: Manualele alternative:
- este un document curricular care se elaborează în Manualele şcolare se elaborează şi evaluează în
învăţământul preuniversitar de cărtre instituţiile şi conformitate cu programele şcolare aprobate de
organismele abilitate de MECT şi se aprobă prin ordin MECTS.
de ministru.
- În procesul didactic vor fi utilizate doar manualele
- asigură unui număr de ore pe săptămână astfel încât din lista celor aprobate de MECTS, pe care
să se evite supraîncărcarea elevilor. profesorii le recomandă elevilor, pe baza libertăţii
iniţiativei profesionale.
- creează pentru elevi şansa de a-şi exprima opţiunile
şi de a beneficia de parcursuri proprii de învăţare. - Manualele sunt gratuite atât pentru elevii din
învăţământul de stat, cât şi din învăţământul
Arii Grup Clasa a Clasa a Clasa Clasa a particular acreditat sau autorizat.
curricul a I- II a a III-a IV/a
are - Manualele sunt alese liber, de fiecare profesor, în
Preg. funcţie de filiera şi profilul clasei, precum şi
abilităţile, deprinderile şi aptitudinile diferite ale
Limba şi diferitelor clase.
comunic
are

Programa şcolară: Auxiliarele curriculare

- programele şcolare stabilesc, pentru fiecare - ghiduri metodologice, materiale didactice suport,
disciplină, modulul de pregătire din planul de îndrumătoare pentru elevi, softuri educaţionale,
învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază pachete de învăţare etc.
conţinuturile fundamentale de ordin teoretic,
-au conţinuturi în conformitate cu prevederile legale
experimental şi aplicativ, oferind orientări
şi sunt utilizate de profesori în scopul îmbunătăţirii
metodologice generale pentru realizarea, cât şi
procesului educaţional.
evaluarea acestora. (vezi LEN- Art. 65-(3) )
Ghidurile pe discipline sau pe arii curriculare, care
- programa şcolară acoperă 75%din orele de predare şi
se adresează profesorilor debutanţi, răspund unei
evaluare, 25% din ore sunt „la dispoziţia profesorului”
nevoi reale a sistemului de învăţământ prin
– şi sunt folosite, în funcţie de cerinţe pentru: învăţare
valorificarea şi valoarea experienţelor, cercetărilor şi
remedială (pentru elevii cu probleme speciale), pentru
experimentelor didactice ale multor profesori din
consolidări, pentru stimularea elevilor capabili de
învăţământul primar şi mai ales secundar (inferior şi
performanţe speciale.
superior).

21
Teme de autoevaluare:
1. Identificaţi corelaţii înregistrate la nivelul următoarelor documente
curriculare : plan –cadru de învăţământ, programa - şcolară, manualul
şcolar.
2. Precizaţi criterii de alegere a bunului manual pentru disciplina şi clasa la
care predaţi .
3. Analizaţi grila de evaluare a manualelor şcolare alternative şi propuneţi
şi alte criterii de analiză.

Bibliografie:
E. Balan, A. Teşileanu etc., 2011, Didactica specializată şi abilitare curriculară,
Bucureşti
Cezar Bîrzea, C. Cucos coord., 2008, Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice, Polirom, Iaşi;
Musata Bocos, Dana Juncan, 2008, Fundamentele pedagogiei. Teoria şi
metodologia curriculumului, Paralela 45;
Carmen Creţu, 1996, Co nţinuturile învăţământului şi teria curriculum-ului,
Editura Universităţii “Al I. Cuza” Iaşi,;
Constantin Cucoş, 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi;
Elena Joiţa 2003, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves,
Craiova;
Ioan Jinga, Elena Istrate,1998, Manual de pedagogie, Editura All;
Constantin Moise,1996, Concepte fundamentale de didactică, Editura Ankarom,
Iaşi;
Sorin Cristea, 1998, Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti;
Sorin Cristea (coord.), 2006, Curriculum pedagogic, EDP, Bucureşti;
Cucoş (coord), 1998, Psihopedagogie, Editura. Polirom, Iaşi;
Irina Maciuc, 2006, Pedagogie, Repere introductive, Editura Sitech, Craiova;
Ioan Negreţ – Dobridor, 2001, Teoria curriculum-ului, în Prelegeri de
pedagogie, Editura Polirom, Iaşi;
Ioan Negreţ–Dobridor, 2008, Teoria generală a curriculumului educaţional,
Editura Polirom, Iaşi

22