DANIELA JEDER

TEORIA ŞI METODOLOGIA
CURRICULUMULUI

Abordări teoretice şi demersuri practice

( material adaptat pentru programul Conversie PIPPS)

1
 Capitolul I.
Teoria şi metodologia curriculumului –
ştiinţă pedagogică fundamentală

Conţinuturi:
I.1. Curriculum – delimitări conceptuale
I.1.1. Etimologie şi istoric
I.1.2. Definiţii ale termenului de curriculum
I.2. Planuri de analiză a curriculumului
I.3. Sinteză
I.4. Aplicaţii şi teme de reflecţie
I.5. Bibliografie

Cuvinte şi expresii cheie:

curriculum, teoria şi metodologia curriculumului, plan structural / plan
procesual / planul produselor de analiză a curriculumului

2
 I. Teoria şi metodologia curriculumului - ştiinţă pedagogică
fundamentală

Teoria şi metodologia curriculumului este ştiinţă pedagogică

fundamentală care, alături de Teoria educaţiei, Teoria şi metodologia instruirii,
Teoria şi metodologia evaluării, Teoria şi metodologia cercetării reprezintă o
disciplină de studiu esenţială în formarea pentru cariera didactică.
Obiectul de studiu specific Teoriei şi metodologiei curriculumului este
proiectarea curriculară a educaţiei / instruirii. (vezi S. Cristea,2008)

I.1.1. ETIMOLOGIE ŞI ISTORIC

Etimologie
Termenul de curriculum provine din latinescul :
 curriculum (substantiv) - la plural curricula –
- - semnifică cursă, întrecere (care are loc într-un spaţiu circular),
pistă de întreceri
- - sugerează ideea de „circularitate, ordine, coerenţă, rigoare,
regularitate inflexibilă, predestinare” (vezi. I. Negreţ -Dobridor, 2008, p. 19)
 currere (verb) – a alerga, a parcurge, a se grăbi ;
Acelaşi termen era vehiculat şi în sens figurat, ca de exemplu :
- - curriculum solis (mersul circular al soarelui pe bolta)
- - curriculum lunae (cursa circulară a lunii)
- curriculum vitae – cursa circulară a vieţii (născut din humă, omul se
reintoarce la finalul vieţii în huma din care s-a născut) (idem)

4
 Evoluţie istorică a termenului
Apariţia acestei discipline de studiu este relativ recentă, deşi termenul de
curriculum a fost utilizat încă din secolele XIV-XV. Conform cercetătorului
englez David Hamilton (1989), termenul de curriculum a fost consemnat pentru
prima dată în documentele universităţii din Leiden - Olanda în 1582 şi Glasgow-
Scoţia în 1633 şi avea semnificaţia de curs obligatoriu de studiu sau de
instruire, dintr-o şcoală sau universitate. (conform The Oxford English
Dictionary apud. Creţu, 2000; 12)
Termenul de curriculum a evoluat de-a lungul istoriei; mai jos ilustrăm
câteva dominante ale diferitelor epoci, în conformitate cu opiniile profesorului
Ioan Negreţ- Dobridor (2008; 24):
Antichitate - Înţelesul mitic şi homeric: Curriculum – „soarta
predestinată a omului să se autodesăvârşească eroic în
cursa de la naştere şi până la moarte în conformitate cu
necesitatea inflexibilă (Ananke)” (I. Negreţ-Dobridor, 2008;
p. 24.)
- Înţelesul pitagoreic – Curriculum exprimă educaţia liberă
secretă, menită să-i aproprie pe oameni de zei, de-a lungul
mai multor vieţi, în conformitate cu methempsihoza
- Democrit din Abdera afirma despre curriculum că
reprezintă natura umană căreia se adaugă spre desăvârşire
o a doua natură, secundă, prin travaliul lăuntric desfăşurat
de-a lungul întregii vieţi.
- Înţelesul platonic – Curriculum este efortul de formare
umană şi de autocucerire prin interiorizarea Ideilor (Aletheia,
Agathon, Kalos – Adevărul, Binele, Frumosul) precum şi
recâştigarea condiţiei athanatice prin paideia. (idem, p.24)

Evul Mediu - Înţelesul evanghelic – Curriculum înseamnă asimilarea

învăţăturii hristice şi Imitatio Christi pentru mântuirea sufletului.
- Înţelesul şcolii ecleziastice – Curriculum înseamnă cele
şapte arte liberale structurate în trivium şi quadrivium şi
asimilarea lor deplină pentru slujirea fără de prihană a
Domnului în Biserică şi pentru convertirea tuturor la
credinţa creştină. (idem; 24/25)

Renaştere - Curriculumul este văzut ca document oficial în care se

pune accent pe informaţie;

Modernism - Curriculum este concentrat pe instrucţie, conţinuturile

centrându-se pe dimensiunea clasică şi umanistă;

5
Postmodernism - Noi deschideri ale curriculumului, dincolo de centrarea pe
competenţe.

Termenul de curriculum a pătruns mai ales în literatura de specialitate

engleză, iar în secolul XX, specialiştii americani aduc contribuţii relevante în
sfera teoriei curriculumului. Dintre autorii care au avut contribuţii semnificative
în extinderea ariei semantice a termenului de curriculumum amintim: John
Dewey, Franklin Bobbit, R.W. Tyler, J.J. Schwab.

John Dewey – Concepţia sa asupra curriculumului se bazează pe relaţia

dintre educaţie şi democraţie şi relaţia între educaţie şi experienţa de viaţă a
celui educat. Aceste teorii le regăsim în lucrările sale:
Şcoala şi societatea /The school and Society – (1899):
- este subliniată relaţia dintre şcoală/educaţie şi progresul social şi
legătura ce trebuie să o aibă şcoala cu viaţa elevului;
- apare sintagma şcoală-comunitate, subliniindu-se valoarea formativă la
nivelul individului, dar şi importanţa pentru dezvoltarea societăţii.
Copilul şi curriculumul (The child and the Curriculum) – (1902):
- proiectarea programelor şcolare are la bază experienţa elevului- apare
sintagma experienţă de învăţare şi centrarea curriculumului pe copil – care îi
permitea acestuia utilizarea în viaţa de zi cu zi ceea ce a învăţat în şcoală.
- semnificaţia conceptului trece dincolo de conţinuturile propriu-zise
către elementele de metodică a învăţării, acoperind astfel o sferă mai extinsă de
cuprindere.

Franklin Bobbit, pedagog american, scrie lucrarea The Curriculum

(1918/1924) unde susţine că înţelesul tradiţional al termenului de curriculum
este limitat/restrictiv.
- Autorul propune ca semnificaţie a conceptului – întreaga experienţă de
învăţare a copilului dobândită prin activităţi planificate şi aplicate de şcoală,
desfăşurate în mediul şcolar, dar şi în mediul extraşcolar.
- Se consideră că este primul autor care atrage atenţia asupra necesităţii
stabilirii unor obiective pentru curriculum şi care propune o metodă de stabilire a
obiectivelor (aşa după cum afirmă G. de Landsheere, apud. Creţu, C., 2000; 18)
Autorul oferă următoarele definiţii:

6
 Curriculumul este:
- întreaga gamă de experienţe directe şi indirecte, constând în
desfăşurarea (dezvoltarea) abilităţilor individului.
- seriile de experienţe de instruire sistematic planificate în şcoală pentru
a completa şi perfecţiona dezvoltarea individului. (F. Bobbit, 1918,
apud. Creţu, C. 2008; 198)

R. W. Tyler scrie cartea Basic Principles of Curriculum and Instruction -

(1949) curs predat de autor la Universitatea din Chicago, lucrare numită şi
Biblia curriculumului în care autorul reia idei ale lui Bobbit, prezintându-le ca
răspuns la patru întrebări fundamentele:
1.Ce obiective trebuie să realizeze şcoala?
2. Ce experienţe educaţionale trebuie să fie oferite pentru a atinge aceste
obiective?
3. Cum trebuie să fie organizate aceste experienţe?
4. Cum putem afla dacă aceste obiective au fost atinse?(Creţu, C. 2008; 198,
Negreţ -Dobridor I., 2008; 143), marcând de fapt componentele
curriculumului: obiectivele, experienţele de învăţare, modalităţile de
organizare a experienţelor şi metodologia de evaluare.

Joseph Schwab scrie o serie de eseuri unde pune problema

implementării curriculumului în practica cotidiană a şcolii:
The Practical: A language for curriculum (1969); The Practical: Arts of
eclectic (1970); The Practical: Translation into Curriculum (1973); The
Practical: Something for Curriculum professors to Do (idem; 198)

Mariea Britanie, dar şi ţări precum Germania, Olanda sau Ţările Nordice
au preluat conceptual de curriculum, iar ţări ca Franţa, Spania, Italia, Belgia,
Elveţia, Rusia au fost rezervate sau chiar s-au opus utilizării termenului. În
Romania termenul a pătruns încă din 1980, dar o utilizare extinsă s-a înregistrat
mai ales după 1997 (vezi M. Bocoş, 2008; 4).

1.2. Definiţii ale termenului de curriculum

Literatura de specialitate excelează în a prezenta serii de definiţii ale
termenului de curriculum. Ne oprim la câteva dintre acestea care, credem, sunt
reprezentative:

7
  Curriculum este un nenorocit şi stângaci termen academic. (Harold
Ruggs 1952 apud. Negreţ -Dobridor, I., 2008; 25)
 Curriculumul este parcursul alcătuit din toate experienţele copiilor
ghidate de profesor. (Caswell şi Campbell 1935, apud. Negreţ -Dobridor,
I., 2008; 25)
 Termenul curriculum ar putea fi aplicat, considerându-i originea, cel
mai bine programelor de studii şi cursurilor pe care le urmează de-a
lungul educaţiei lor. (Hirst, 1969).
 Curriculum-ul oficial este un program de experienţe de învăţare ce
merită a fi trăite şi care este planificat şi aplicat în şcoală. Această
activitate este în acelaşi timp deliberată şi conştientă: este proiectată să
aducă anumite rezultate în învăţarea copilului.(Raynor, 1972).
 Curriculum-ul este văzut mai degrabă prin prisma unei activităţi şi a
unei experienţe decât cunoştinţe ce trebuie asimilate şi date ce trebuie
memorate (Hadlow Commitee, 1931, apud. Creţu C., 2000)
 Întregul efort al şcolii de a crea, de a atinge rezultatele dorite în şcoală
şi în afara şcolii. (Taylor & Alexander, 1985)

Conform Legii Educaţiei Naţionale din ianuarie 2011:

„Curriculumul învăţământului preuniversitar
Art. 64. – (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculum
naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi cu
nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului
subsidiarităţii.
(2) Curriculum naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor –
cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar.”
Art. 65. Planurile – cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile
de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi
numărul minim şi maxim de ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de
studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se
constituie din disciplinele/domeniile de studiu/ modulele de pregătire opţionale.
(3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de
studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi
evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi
aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea
acestora.” (L.E.N. 2011)

8
 Analizând definiţiile mai sus prezentate, putem face distincţia între cele
care prezintă sensul larg al termenului – cu trimitere la experienţele de învăţare
prin care trece elevul de-a lungul şcolarităţii, şi sensul restrâns al termenului –
care semnifică ansamblul documentelor şcolare cu rol reglator, de tipul
planurilor şi programelor şcolare în care sunt consemnate experienţele de
învăţare oferite elevului de către şcoală.
Conform profesorului Sorin Cristea, «in calitate de concept pedagogic
fundamental, curriculumulul reprezinta ”o conceptie privitoare la procesele de
instruire si invatare“, proiectate in cadrul activitatii de educatie. Implica
”formularea obiectivelor si a scopurilor, stabilirea conditiilor de invatare, a
mijloacelor, pocedeelor si metodelor de evaluare“. Este elaborat “pe baza unor
procedee stiintifice”, angajate in elaborarea si prezentarea sa in diferite forme
de continuturi scrise si suporturi media revizuite permanent in plan tehnologic
si la nivel strategic, in contextul reformelor scolare, initiate in conditii de criza a
sistemului de invatamant.”» ( S. Cristea, 2015, Dictionar enciclopedic de
pedagogie, p. 757)

I.2. PLANURI DE ANALIZĂ A CURRICULUMULUI

Analizeaza curriculumul, realizată din perspectivă multidimensională,
este organizată pe trei planuri (vezi detalieri în lucrările autorilor: M. K. Smith,
1996, Dan Potolea, 2002, Păun E, 2002, Sorin Cristea, 2006, Marin Manolescu,
2010, I. Negreţ Dobridor, 2010):
1. planul structural reprezentat de elementele ce intră în componenţa
curriculumului;
2. planul procesual reprezentat de procesele curriculare şi anume:
proiectare, implementare, evaluare;
3. planul produsului reprezentat de rezultatele aşteptate ale proiectării.

1. Planul structural ia ca repere componentele structurii curriculumului.

Cele mai cunoscute sunt următoarele modele:
- Modelul triunghiular al curriculumului
- Modelul pentagonal al curriculumului

a. Modelul triunghiular al curriculumului

Modelul se centrează pe cele câteva elemente importante ale
curriculumului: finalităţi, conţinuturi şi timpul alocat instruirii, elemente care se
află în interacţiune permanentă, prioritate având finalităţile.

9
 Finalităţi

Timp Conţinuturi
În centru se află Disciplina şcolară
Modelul triunghiular al curriculumului (vezi Potolea, 2008)

b. Modelul pentagonal al curriculumului

Modelul pentagonal al curriculumului (vezi Potolea, 2008)

Modelul pentagonal este mai complex prin adăugarea unor elemente noi
faţă de modelul triunghiular – strategiile de instruire şi cele de evaluare.
Asadar, ”structura curriculumului conceput la nivel pentagonal, aplicabil
la disciplina scolara este:
a.-finalitatile educatiei – scopurile strategice valabile pe termen lung,
obiectivele generale si specifice, pe termen mediu, care pot fi concretizate de
profesor la nivel de obiective operationale, in cadrul fiecarei lectii etc.
b. –continuturile, organizate in diferite modalitati pedagogice, in raport
de anumite tipologii si semnificatii, conform obiectivelor generale si specifice,
deschise spre obiective concrete, operationale.
c. timpul de instruire alocat la nivel formal, raportat la cel nonformal si
informal, necesar in plan comunitar si individual, corespunzator obiectivelor
generale (valabile pe tot parcursul anului) si specifice (valabile pe semestre,
module de studiu, capitole, unitati de invatare/grupuri de lectii etc.)” (Dan,
Potolea, 2002, Conceptualizarea curriculumului. O abordare multidimensionala
in Emil Paun, Dan Potolea 2002)

10
 2. Planul procesului de analiză a curriculumului se referă la trei
acţiuni de bază:
I. Proiectarea II. Implementarea III. Evaluarea
curriculumului curriculumului modalităţilor de
implementare

3. Planul produsului cuprinde produsele curriculare:

Produse curriculare Produse curriculare Produse curriculare
principale auxiliare realizate de cadrele
didactice (rezultate
(caracter prescriptiv) (caracter instrumental-
ale proietării
operaţional)
didactice)
- planul de învăţământ – - ghiduri metodice -planificarea
care indică disciplinele şi calendaristică
nr. de ofe aferent acestora
pentru fiecare nivel şi tip
de şcoală
- programa şcolară – - caiete support, caiete de -proiectarea unităţilor
diferenţiată ca structură muncă independentă pentru de învăţare
pe niveluri şcolare elevi
- manualul şcolar – - softuri educaţionale -proiectarea lecţiei
elaborat pentru fiecare /activităţilor
disciplină obligatorie
dinn planul de
învăţământ

În lucrare vom opta însă pentru o abordare diferită a problematicii

curriculumului care sprerăm să faciliteze înţelegerea conţinuturilor, oferind în
final o sinteză care să fie structurată în funcţie de cele trei planuri de analiză:
structural, procesual şi al produselor curriculare.

11
 RECAPITULARE
Planuri de analiză a
Delimitări conceptuale
curriculumului
CURRICULUM 1. planul structural reprezentat de
Etimologie: elementele ce intră în componenţa
lat. curriculum – (plural- curricula) curriculumului
- cursă, întrecere (care are loc într-un spaţiu 2. planul procesual reprezentat de
circular ) procesele curriculare şi anume:
Termenul se regăseşte şi în expresiile proiectare, implementare,
„curriculum lunae” „curriculum solis” ( mers evaluare;
circular al lunii, al soarelui), „curriculum 3. planul produsului reprezentat
vitae” (drumul circular al vieţii – vezi vechea de rezultatele aşteptate ale
idee – omul se naşte din pamânt şi tot acolo se proiectării.
va întoarce la finele vieţii)
Curriculumul semnifică ansamblul 1. Planul structural
experienţelor de învăţare pe care şcoala le a. Modelul triunghiular al
pune la dispoziţie elevului în vederea formării curriculumului
şi dezvoltării acestuia.
Istoric şi evoluţie a conceptului de
curriculum - finalităţi, conţinuturi, timp de
Termenul este consemnat pentru prima dată învăţare.
în documentele universităţilor medievale din:
Leiden – Olanda (1582) şi Glasgow – Scoţia b. Modelul pentagonal al
(1633). curriculumului
The Oxford English Dictionary - C. = „curs
obligatoriu de studiu sau de instruire, susţinut
într-o şcoală sau o universitate”.
Etapa premodernă (sec. XVII – sf. sec. XIX) - finalităţi, conţinuturi, strategii de
Curriculum-ul este înţeles ca un document intruire,strategii de evaluare. timp
oficial prin care se programează conţinutul de instruire.
studiilor în sistemul de învăţământ ;
Etapa modernă 2. Planul procesual
Curriculum - experienţa de învăţare a Proiectarea curriculumului
elevului, manualul şi cadrul didactic prezintă Implementarea curriculumului
educatului obiectul de studiu aşa cum apare Evaluarea curriculumului
specialistului. (J. Dewey)
- Etapa postmodernă 3. Planul produsului
Principiile de bază ale curriculum-ului - Planul de învăţământ
exprimate prin întrebări: - Programa şcolară
- ce scopuri, obiective trebuie să îndeplinească - Manualele şcolare
şcoala?
- ce experienţe de educaţie trebuie oferite
pentru îndeplinirea scopurilor, obiectivelor?

12
- cum trebuie organizate experienţele pentru
îndeplinirea scopurilor, obiectivelor?
- cum se poate preciza nivelul de realizare a
scopurilor, obiectivelor? etc. (S. Cristea, p.
156).

Aplicaţii şi teme de reflecţie:

1. Indicaţi momente semnificative în evoluţia termenului de curriculum.
2. Analizând definiţiile din materialul prezentat, construiţi o definiţie
proprie conceptului de curriculum.
3. Comparaţi modelele de structurare a curriculumului – modelul
triunghiularm şi modelul pentagonal, indicând implicaţii în practica şcolară.
4. Precizaţi modalităţi de explicitare a conceptului de curriculum pentru
elevii diferitelor niveluri şcolare.
5. Analizaţi şi interpretaţi definiţia de mai jos:
„Curriculum este orice şi tot ceea ce se predă într-o clasă, pe baza unei
planificări sau orice alt mod. Oamenii se formează învăţând şi, în consecinţă,
curriculumul însuşit de fiecare cuprinde o combinaţie a tuturor celorlalte
curricula de fond: ascunse, anacronice, scrise, politice, sociale etc. Întrucât elevii
învaţă permanent şi nemijlocit, prin dezvăluire şi modelare comportamentală,
acesta înseamnă că ei învaţă lecţii sociale şi emoţionale fundamentale de la
oricine se află în curtea şcolii – de la femeia de serviciu, secretară şi cofetar şi
până la colegii lor – precum şi din ţinuta, conduita, atitudinile şi modul de a
modela al profesorilor lor. Mulţi educatori nu au conştiinţa forţei şi gravităţii
lecţiilor pe care tinerii le primesc din aceste contacte. ”
(Leslie Owen Wilson -1990, apud. I. Negreţ Dobridor, 2008; 352)

Bibliografie:
Bocoş, M., Jucan D, 2008, Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia
curriculumului Repere şi instrumente didactice pentru formarea
profesorilor, Editura Paralela 45, Piteşti.
Creţu C., 2008, Teoria şi metodologia curriculumului în Psihopedagogie – pentru
examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi.
Cristea, S., 2008, Curriculumul pedagogic, EDP, Bucureşti.
Cristea S, 20015, Dictionar encicplopedic de pedagogie, DPH, Bucuresti.

13
Negreţ Dobridor, I., 2008, Teoria generală a curriculumului educaţional,
Editura Polirom, Iaşi.
Păun E., Potolea D., Neacşu I. (coord.), 2008, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
Potolea,D., 2002, Conceptualizarea curriculumului. O abordare
multidimensională în Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.

14
 Capitolul II.
Domeniile curriculare

Conţinuturi:
II.1. Tipuri de curriculum
II.2. Medii curriculare
II.3. Cicluri curriculare
II.4. Arii curriculare

Cuvinte şi expresii cheie:

-tipuri de curriculum: core-curriculum, curriculum specializat., curriculum
ascuns / subliminal, curriculum informal, curriculum recomandat, curiculum
scris, curriculum predat, curriculum învăţat,curriculum suport, curriculum
testat,curriculum zonal, curriculum exclus .
-medii curriculare, cicluri curriculare, arii curricular

15
 II. Domeniile curriculare

I.1. TIPURI DE CURRICULUM

Literatura de specialitate prezintă o serie de criterii de clasificare a
tipurilor de curriculum dintre care redăm următoarele:
a. Din perspectiva teoriei curriculumului:
Tipuri de curriculum Caracteristici

Curriculum general - ansamblul cunoştinţelor, abilităţilor, comportamentelor

sau core - curriculum obligatorii care trebuie asimilate/formate elevilor pe
parcursul învăţământului general obligatoriu şi care sunt
(core- miez, nucleu,
selectate în funcţie de nevoile comune ale acestora.
trunchi comun)
- reprezintă trunchiul comun de materii, obligatoriu
pentru toţi elevii( care ocupă 80 % din totalul
disciplinelor de la nivelul învăţământului primar şi
gimnazial şi 70% din totalul disciplinelor de la nivelul
învăţământului liceal, conform LEN).
- acest tip de curriculum stă la baza
construirii/propunerii curriculumului specializat;

Curriculum - ansamblu de cunoştinţe, deprinderi, competenţe

specializat/de profil etc.formate şi dezvoltate în cadrul diferitelor
discipline/domenii - literatură, ştiinţe umaniste, ştiinţe
exacte, muzică, arte plastice, sporturi, etc.
- se urmăreşte aprofundarea, extinderea cunoştinţelor,
exersarea abilităţilor înalte, determinarea performanţelor.

Curriculum ascuns - „Curriculum ascuns desemnează experienţele sociale

/subliminal neintenţionate ale elevilor, care nu corespund
obiectivelor explicite de instruire şi educaţie şi nici
conţinuturilor curriculare sau metodelor din programa
oficială, dar care influenţează socializarea şcolară a
elevilor”. (Dicţionar de pedagogie, 2001, pp. 53-54)
- valori, ritualuri, tradiţii, reguli, convenienţe, ethos al
şcolii, ambinţă psihosocială, relaţii interpersonale,

16
 sistem de recompense şi sancţiuni etc. care-şi pun
amprenta îndeosebi asupra dimensiunii afective a
personalităţii şi imaginii de sine a elevilor.

Curriculum -experienţa de învăţare obţinută de elevi prin activităţi

nonformal de tip extracurricular, complementare programului
obligatorii, dar realizate în medii instituţionalizate.

Curriculum informal - experienţa de învăţare obţinută în afara şcolii, oferite

de mass media, organizaţii de tip educaţional, biserică,
instituţii culturale, familia etc.

b. Din perspectiva dezvoltării curriculumului:

Tipul de curriculum Caracteristici

Curriculum - este susţinut de experţi în educaţie, autorităţi

recomandat guvernamentale etc.
- document care precizează ce ar fi indicat să se studieze
de către elevi la o anumită disciplină, în cadrul unor
teme cu caracter interdisciplinar etc;
- nu este un curricumul oficial, dar poate fi indicat ca
reper sau ghid pentru profesori.
- poate apărea ca un model, dar practicienii trebuie să-l
adapteze situaţiilor educaţionale concrete şi realităţilor
şcolare cu care se confruntă.

Curriculum scris - este un curriculum cu caracter oficial, specific unei

instituţii educaţionale, unui program de studiu etc.

Curriculum predat/ - este reprezentat de întreg ansamblul experienţelor de

învăţare pe care profesorii le oferă elevilor în activităţile
operaţionalizat
de instruire şi educaţie desfăşurate în mod curent.

Curriculum suport - este ansamblul resurselor :

(curriculum ca - umane (profesori, personal auxiliar etc.),
resurse)
- materiale (auxiliare curriculare: cărţi, ghiduri,
planşe, hărţi, instrumente de tip didactic, resurse
multimedia etc.)
- de timp - utilizate în desfăşurarea activităţilor
instructiv/educative.

17
Curriculum testat - experienţa de învăţare supusă evaluării prin apel la
sau evaluat diferite strategii şi probe de evaluare (sunt evaluate
rezultatele învăţării – cunoştinţe, capacităţi, competenţe,
atitudini etc.)

Curriculum - vizează achiziţiile elevilor/cursanţilor ca urmare a

învăţat/realizat/ antrenării acestora în activităţi intructiv-educative şi
diferite situaţii de învăţare: cunoştinţe, capacităţi,
Atins
competenţe etc.

(cf. Goodlad, 1979, Walker, 1990 şi Glatthorn, 1990, apud. C. Creţu, op. cit.)

Curriculum - curriculumul oferit populaţiilor şcolare dintr-o anumită

zonal/local zonă geografică cu un anumit specific, cu anumite
dominante ale valorilor etc.; un astfel de curriculum vine
în întâmpinarea nevoilor, particularităţilor elevilor dintr-
o anumită zonă geografică.

Curriculum perceput - curriculumul ce exprimă ce înţelege profesorul dintr-un

curriculum oficial; percepţia fiecărui profesor este
influenţată de propria experienţă, de propriul ethos
pedagogic, de propria personalitate etc.

Curriculum - experienţa de învăţare obţinută ca urmare a proiectării

individualizat şi adaptării programelor de învăţare nevoilor şi
particularităţilor elevilor.

Curriculum exclus - reprezintă secvenţele de curriculum care, din anumite

considerente (uzură morală, devalorizare etc.) nu sunt
prezente în predare.

c. Din perspectivă postmodernă a curriculumului (I. Negreţ Dobridor,

op. cit., p. 167):
Tipul de curriculum Caracteristici

Curriculum deschis, - parte componentă a instruirii formale – deschis.

explicit sau scris - este stipulat la nivelul tuturor documentelor curriculare
(overt, explicit or oficiale: plan, programă, manual, dar şi metodici,
written curriculum) materiale didactice etc.
- explicit sau scris.

Curriculum societal - curriculumul familiei (cei 7 ani de acasă), al grupului

18
(societal curriculum) de prieteni, profesiilor, mass-media şi altor medii care
educă (şcoala vieţii) şi presupun o învăţare socială.

Curriculum ascuns - numit şi voalat /implicit.

sau acoperit - ipostază care nu este stipulată în documente, ce trece
(hidden or covert dincolo de ceea ce este planificat pentru formare.
curriculum) - indică experienţa de învăţare dobândită în mediul
şcolar prin: mesaje tacite induse copilului, organizarea
şcolară, ambianţa psihopedagogică, tradiţia, cultura
şcolii, convenienţe, ritualuri ale vieţii de şcolar, sisteme
de recompense şi sancţiuni, valori, comportamente etc.
- este greu de controlat.
- cu o influenţă consistentă în formarea personalităţii
elevilor.
- descris adesea în literatură:
-George Bacovia – Liceul –„cimitir al tinereţii mele“;
-Constantin Noica – „Scoala este locul unde nu se ştie
cine dă şi cine primeşte”;
- Mihai Eminescu – „Caracterul însă al unei şcoli bune
e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai
mult decât ştie însuşi profesorul.”
-Amos Bronson Alcott–- „Un profesor adevărat îşi
apără elevii de influenţa lui personală.”
-Mark Twain – „Nu am lăsat şcoala să-mi afecteze
educaţia.”

Curriculum zero sau - indică ceea ce nu se predă elevilor în şcoală, lansând

inexistent acestora ideea că ceea nu se predă nu este important
pentru propria lor formare şi deci pentru societatea în
(null curriculum)
care trăiesc.
- numit şi „curriculumul ignoranţei“ este însoţit de
prejudecata că ceea ce nu se predă nu merită să fie
învăţat ducând astfel la situaţia primejdioasă pentru
tineri de a nu fi capabili să facă alegeri, opţiuni, a lua
decizii etc. (Negreţ Dobridor, 2008, 354)

curriculum - se sprijină pe fenomenul de enculturaţie.

fantomatic /fantomă - prezintă / afişează false obiective nobile cu scopul de a
(phantom tăinui sau acoperi/voala obiectivele reale urmărite şi

19
curriculum) puse în practică prin apel la tehnici de manipulare.
- afectează subtil, subliminal mentalităţile tinerilor prin
promovarea insistentă a unor valori specifice culturii
dominante; se ascund interese tainice, de cele mai multe
ori meschine, înlocuindu-se astfel valorile tradiţionale.

Curriculum - experienţe de învăţare ca lecţii de viaţă, achiziţii

simultan fundamentale din medii extraşcolare, exemple morale,
(concomitant experienţe sociale etc. mai ales din perioada copilăriei,
curriculum) dar care se extind pe durata întreagă a vieţii.
- aceste experienţe îşi pun amprenta pregnant asupra
destinelor.

Curriculum retoric - opinii, idei ale oficialilor, personalităţilor care se impun

(rethoric curriculum) maselor.
- trasmite ca certitudini adevăruri fragmentate,
trunchiate, prezentate la nivelul manualelor de exemplu,
şi care impun credinţe greu de schimbat.
- impune docilizare, lipsa spiritului critic şi a
reflexivităţii.

Curriculum în - ceea ce predă profesorul, având ca reper curriculumul

folosinţă (curriculum scris/oficial.
in use) - se caracterizează prin aceea că fiecare profesor
percepe în mod personal curriculumul oficial şi
selectează ca fiind importante, fundamentale anumite
secvenţe ale acestuia, poate în detrimentul altora.
- este curriculum-ul influenţat de experienţa
profesorului, de ethosul său pedagogic, de cultura şi
viziunea sa asupra şcolii etc.
- este dominat de subiectivitatea receptării
curriculumului oficial de către cei care predau.
- un curriculum care nu se suprapune în totalitate peste
curriculumul oficial, deşi, de multe ori profesorii cred asta.

Curriculum receptat - curriculum receptat de către elevi într-un mod

(received curriculum) personal- aşadar nu coincide nici cu curriculumul predat,
nici cu cel în folosinţă; este influenţat însă de alte tipuri
de curriculum parcurse de elev.

Curriculum intern - apare ca un cumul al tuturor tipurilor de curriculum pe

20
(internal ) care le parcurge elevul în mediul şcolar, dar şi în afara
aceastuia şi se structurează în funcţie de puterea de
prelucrare şi organizare pe care o deţine fiecare dintre
cei implicaţi în învăţare. Specialiştii consideră că acest
tip de curriculum ar trebui cunoscut de către profesori
pentru a fi pus la temelia fiecărei activităţi educative.

Curriculum - experienţele de învăţare oferite de internet cu

informatic influenţele sale pozitive şi mai puţin pozitive.
(electronic - un astfel de curriculum depinde de deţinerea unor
curriculum) abilităţi de selecţie, prelucrare şi transmitere a
informaţiilor de către cei care îl parcurg, dar şi de
influenţele curriculumului formal şi a celui lăuntric.

“Phantom curriculum / Curriculum fantomă” stă la baza a ceea ce

sociologii numesc enculturaţie. Studentul este asimilat, în acest fel, în
metacultura dominantă. Obiectivele meschine reale sunt tăinuite şi înlocuite cu
false obiective nobile, declarate insistent şi ţipător pentru a preveni suspiciunile.
Sunt folosite tehnici de manipulare, mai mult sau mai puţin subtile, care
declanşează modificarea subliminală a mentalităţii şi a valorilor anterioare. (...)
Dar şi procesele de aculturaţie comportă curricula fantomă. Integrarea
într-o comunitate, adică într-o cultură minoră sau chiar într-o subcultură,
presupune ecranarea obiectivelor fantomă ale demersului, prin afişarea
exagerată, demonstrativă a valorilor comunităţii respective. (...) Când un student
se pregăteşte într-o profesie nu pentru a-şi împlini vocaţia, ci datorită
prestigiului profesiei respective, el urmează un curriculum fantomă, secret.”
(Ioan Negreţ Dobridor, 2008, Teoria generală a curriculumului
educaţional, Editura Polirom, p. 355)

Am prezentat o listă relativ extinsă a tipurilor de curriculum, nu fără a

preciza că lista poate fi mult lărgită.
În sistemul de învăţământ românesc, la nivelul planurilor de învăţământ
se întâlnesc trei tipuri de curriculum: curricumul nucleu, curriculum la decizia
şcolii şi curriculum diferenţiat pe care le vom detalia într-un capitolul următor.

II.2. MEDII CURRICULARE

Categorii pedagogice cu grad mare de generalitate, mediile curriculare
sunt ambiaţe generale care influenţează proiectarea curriculară, activităţile de
natură curriculară, precum şi evoluţia tipurilor de curriculum.

21
 Literatura de specialitate (vezi M. Bocoş & Dana Jucan 2008, Sorin
Cristea 2008, D. Ungureanu, 1999) precizează următoarele tipuri de medii
curriculare:
Medii curriculare specifice şcolii: reprezentate de sistemul elementelor
care condiţionează atât proiectarea cât şi realizarea activităţilor cu caracter
educaţional din şcoală, structurarea sistemului naţional de învăţământ pe niveluri
şi trepte şcolare, dar şi logica intenă şi interconexiunile care apar la nivelul
acestora etc.
Medii curriculare exterioare şcolii: structura sistemului social,
sistemul economic, de comunicare, al cunoaşterii ştiinţifice, cel tehnologic, cel
religios, sistemul estetic, sistemul moral etc.
Mediile curriculare aflate la intersecţia dintre sistemul social şi cel
educaţional: mediul curricular al politicii educaţionale naţionale, mediul
curricular cultural, mediul curricular economic, mediul curricular comunitar,
mediul curricular al tehnologiilor didactice etc.

II.3. CICLURILE CURRICULARE

Ciclurile curriculare au menirea de a aborda din perspectivă
psihopedagogică, dar şi metodică perioadele şcolarităţii cu scopul valorificării
unor finalităţi educative dominante acestor etape şcolare, îndeplinind rolul de a
ghida întreg procesul de învăţământ.
Ciclurile curriculare sunt structurări ale şcolarităţii pe ani de studiu ce
au finalităţi educaţionale, dar şi sisteme metodologice comune.
Organizarea sistemului de învăţământ (ca noutate, cu introducerea clasei
pregătitoare în cadrul nivelului primar obligatoriu) are la bază tocmai aceste
periodizări ale şcolarităţii pe cicluri curriculare care urmăresc o anume
continuitate naturală între treptele de şcolaritate (învăţământul preşcolar,
învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi cel liceal), transferul de metode
de la o treaptă la alta fără sincope şi dificultăţi, posibilitatea abordărilor
interdisciplinare flexibile, adaptate potenţialului elevilor şi particularităţilor lor
psihoindividuale.
Iată care sunt cele cinci cicluri curriculare precizate la nivelul
Curriculumului Naţional:

22
 Tabel – Ciclurile curriculare – caracteristici
Ciclul Interval Obiectiv prioritar
curricular
1. Ciclul Clasa - acomodarea cu activitatea şcolară şi
pregătitoare – alfabetizarea de bază/iniţială;
achiziţiilor
Clasa a II-a
fundamentale - achiziţii de bază cum sunt cele de citit, scris,
calcul aritmetic;
- stimularea spiritului de observaţie, a
creativităţii, originalităţii, a motivaţiei pentru
cunoaştere etc.
2. Ciclul de Clasa a III-a - dezvoltarea capacităţilor de bază;
dezvoltare până la clasa a
- dezvoltarea capacităţii de comunicare;
VI-a
- dezvoltarea gândirii logice, raţionale, a
capacităţii de rezolvare de probleme;
- interiorizarea unui set de valori
fundamentale etc.;
- dezvoltarea exprimării personalităţii prin
forme diferite de artă etc.
3. Ciclul de Clasa a VII-a - observarea şi orientarea în scopul opţiunii
observare şi până la clasa a şcolare şi profesionale;
orientare IX-a
- dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere, de
autoanaliză şi autoevaluare în scopul
orientării şcolare şi pentru carieră;
- dezvoltarea gândirii critice, autonome şi
independente;
- dezvoltarea capacităţii de utilizare a
limbajelor proprii unor domenii de cunoaştere
etc.
4. Ciclul Clasa a X-a până - aprofundarea cunoştinţelor în domeniu;
la clasa a XI-a
de aprofundare - dezvoltarea şi modelarea competenţelor
cognitive şi socio-culturale;
- formarea unor atitudini pozitive faţă de
acţiunile personale cu impact asupra mediului
social;
- dezvoltarea capacităţilor imaginative şi
creative etc.
5. Ciclul de Clasa a XII-a - pregătirea pentru integrarea în
specializare învăţământul universitar sau pe piaţa muncii;
- abordarea diferitelor situaţii profesionale şi
de viaţă în scopul luării unor decizii adecvate
în contexte sociale şi profesionale diverse etc.

23
 II.4. ARIILE CURRICULARE
Ariile curriculare reprezintă grupări ale disciplinelor /obiectelor de
studiu în funcţie de finalităţile educaţiei, de „principii şi criterii de tip
epistemologic şi psiho-pedagogic” (C. Creţu, 2010), de anumite compatibilităţi,
complementarităţii, conexiuni ale disciplinelor, oferind o perspectivă
interdisciplinară asupra acestora.
Curriculum Naţional precizează şapte arii curriculare specifice
învăţământului preuniversitar: Limbă şi comunicare, Matematică şi ştiinţe ale
naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică, sport si sanatate, Tehnologii,
Consiliere şi orientare.
În planurile de învăţământ speifice invatamant primar sunt precizate
ariile curriculare cu uşoare modificări: Limbă şi comunicare, Matematică şi
ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte şi tehnologii, Educație fizică , sport și
sănătate, Consiliere şi orientare.

Ariile curriculare se găsesc precizate la nivelul planurilor – cadru de

învăţământ.
Acestea pot fi consultate pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării
la următoarea adresă: www.edu.ro sau pe cel al Institutului de Stiinte ale
Educatiei www.ise.ro
Dintre avantajele structurării planurilor-cadru pe arii curriculare
amintim:
- posibilitatea integrării interdisciplinare a conţinuturilor urmărind
domeniile;
- o vizibilitate mai clară asupra ponderii disciplinelor în activitatea
formativă;
- echilibrarea stilurilor, ritmurilor de predare conform teoriilor învăţării;
- coerenţă/continuitate la nivelul parcursului formativ pe toate treptele
de şcolaritate.

Prezentăm mai jos, pentru ilustrare, planul de învăţământ pentru clasele

primare, cu ariile curriculare şi disciplinele pe care le parcurg elevii în cele două
clase.

24
 Plan cadru de învăţământ
Nr. Aria Disciplina Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa
crt/ curriculară P I a II/a III/a A IV/a

1. Limbă şi Limba şi literatura 5 7 6 5 5

comunicare română
-Limba modernă
2. Matematică şi -Matematică 3 3 4 4 4
ştiinţe ale naturii -Ştiinţe ale naturii
1 1 1 1 1
3. Om şi Istorie - - - - 1
societate Geografie - - - - -
Educaţia civică - - - 1 1
Religie 1 1 1 1 1

4. Educaţia fizică, Educatie fizica 1 1 1 1 1

Sport si sanatate
Joc si miscare - - - 2 2
Muzica si miscare

5. Arte 2 2 2 1 1

Arte vizuale si abilităţi

Practice
6. Tehnologii 2 2 2 2 1

7. Consiliere şi Dezvoltare personala 1 1 1 - -

orientare
Nr. total de ore trunchi comun 19 20 20 20 21
Curriculum la decizia scolii 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
Numar minim de ore pe saptamana 19 20 20 20 21
Numar maxim de ore pe saptamana 20 21 21 21 22
La clasa pregatitoare, clasa I si clasa a II-a, disciplina se intituleaza Comunicare in
limba romana.
La clasa pregatitoare, clasa I si clasa a II-a se studiaza integrat disciplina Matenatica si
explorarea mediului.

25
 RECAPITULARE
Tipuri de curriculum: Medii curriculare:
Din perspectiva teoriei curriculumului:  Medii curriculare ale şcolii
Core-curriculum sau c. general
 Medii curriculare exterioare şcolii
Curriculum specilizat
 Mediile curriculare aflate la
Curriculumascuns/subliminal intersecţia dintre sistemul social
global şi cel educaţional
Curriculum informal
După Goodlad – (1979-) Walker 1990 şi
Cicluri curriculare:
Glatthorn (apud. C. Creţu)
Nr. perioada obiective
Din perspectiva dezvoltării curriculumului I Clasa preg. – achiziţii
clasa II-a fundamentale
Curriculum recomandat II Clasele a II- dezvolvare
Curriculum oficial clasa a VI-a
III Clasele a observare/
Curriculum ca resurse
VII- clasa a orientare
Curriculum predat IX-a
Curriculum evaluat IV Clasele aIX- aprofundare
clasa a X-a
Curriculum perceput V Clasele Xa – specializare
Curriculum învăţat XII-a -XIII

Arii curriculare:
Tipologia postmodernă a curriculumului (L.
Se regăsesc în planul de învăţămînt şi grupează
Negreţ Dobrodor, 2008):
discipline pe baza unor principii psiho-
-Curriculum deschis, explicit/scris pedagogice şi epistemologice.
-Curriculum societal (societal c.) Exemple:
Limbă şi comunicare, Matematică şi Ştiinţe, Om
-Curriculum ascuns sau acoperit (hidden or şi societate, Arte etc
covert curriculum)
-Curriculum zero/ inexistent (null)
-Curriculum antomatic (phantom curriculum)
-Curriculum simultan (concomitant
curriculum)
-Curriculum retoric (rhetoriccurriculum)

Teme de reflecţie:
1. Precizaţi diferenţe între core-curriculum şi curriculum specializat,
între curriculum recomandat şi cel scris.
2. Identificaţi elemente ale curriculumului ascuns în manualele şcolare.
3. Indicaţi modalităţi de anticipare şi reducere a efectelor negative ale
curriculumului ascuns.

26
 4. Realizaţi o analiză din perspectivă etică/deontologie ale următoarele
tipuri de curriculum: null curriculum, curriculum retoric, curriculum fantomă.

Întrebări pentru autoevaluare:

- Explicaţi scopul şi importanţa periodizării şcolarităţii pe arii
curriculare.
- Numiţi obiectivele majore ale fiecărui ciclu curricular.
- Precizaţi tipurile de curriculum care influenţează curriculumul învăţat.

Bibliografie:
Carmen Creţu, în C. Cucoş (coord.) 2010, Psihopedagogie pentru examenul de
definitivat şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi;
Muşata Bocoş, Dana Jucan, 2008, Fundamentele pedagogiei. Teoria şi
metodologia curriculumului, Paralela 45, Piteşti.
I. Negreţ Dobridor, 2008, Teoria generală a curriculumului educaţional, Editura
Polirom Iaşi.
www.edu.ro

27
28