Rolul profesorului in formarea elevului

Aproape toate transformarile majore de la inceputul dezvoltarii fiintei umane

spunem ca se “invata”. Despre copil spunem: invata sa mearga, invata sa vorbeasca, sa
scrie, sa citeasca. Mai tarziu, spunem mai ales ca invata lucrurile care se refera la
achizitionarea de cunostinte: invata matematica, istoria, romana etc. Mai rar gandim
despre adult ca a invatat si invata sa iubeasca (sau sa nu iubeasca), sa lupte pentru
visurile lui (sau sa rezunte la ele), sa isi asume responsabilitatile (sau sa le evite).
Cunoasterea omului a evouat sufficient de mult ca sa stim ca omul invata aproape
tot ce il face om. Stim ca omul invata semnale, semnificatii si teorii,
preferinte,obisnuinte, interese, atitudini si valori. Stim ca in domeniul cognitiv, omul
invata sa perceapa si sa inteleaga lumea, dar si sa o evalueze, sa decida daca o mentine
neschimbata sau daca o schimba. Stim ca si in sfera motivationala, omul invata,de
exemplu, ca are nevoie de o diploma universitara, Singurul lucru cu totul caracteristic ce
se poate spune despre fiintele omenesti este ca ele invata. Invatatul este atat de
inradacinat in om,incat a devenit aproape involuntar..specializarea noastra ca specie este
de invatare, iar educatia il face pe cel care invata sa depaseasca simpla invatare
A fi professor inseamna un risc asumat. Relatia professor –elev reprezinta
modalitatea principala de mediere didactica, de ipostaziere a acesteia intr-o varietate
umana, subiectiva. Dincolo de continuturile concrete care se transmit, in activitatea
didactica este important foarte mult tipul de interactiune care se va statornici intre clasa
de elevi si professor, precum si atitudinea acestuia in a se relationa la grup si la fiecare
elev. Relatia profesorului cu elevii reprezinta o constructie reciproca, dinamica,ce se
repliaza permanent in functie de circumstante si scopuri educative. Ea este rezultatatul
unei”opere” comune ce se definitiveaza in timp,prin implicarea ambelor parti,incepand
din mediul scolar. Şcoala este o „organizaţie care învaţă”, dar nu e totdeauna şi un loc al
învăţării:, organizaţiile care învaţă sunt flexibile, adaptabile, inovatoare şi responsabile.
 Rolul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii
elevilor. Cu toate că a sporit şi influenţa altor factori în procesul educaţiei, profesorul îşi
păstrează numeroase prerogative în acest domeniu. El rămâne principalul modelator al
personalităţii elevilor, începând de la imprimarea unei conduite externe, până la
formularea aspiraţiilor şi idealurilor lor de viaţă. Oricare ar fi latura din care privim clasa
de elevi, rolul profesorului este proeminent, iar exercitarea concretã a acestui rol depinde
de personalitatea lui si de situatiile educative cu care se confruntã si pe care le are de
rezolvat. Profesorul este lider numit. Prin hotãrârea conducerii scolii el primeste un
numãr de clase cu care va lucra si o clasã pe care o va îndruma ca diriginte. Profesorul si
elevii nu se aleg unii pe altii. Profesorului îi revine sarcina si rãspunderea integrãrii sale
în clasã si în colectivul de elevi pe care urmeazã sã-l închege. Într-un colectiv format,
profesorul devine unul din membrii acestuia, dar cu statut special.
Profesorul integrat conduce si decide, încurajează, pune întrebări, stimulează
participarea, sprijină şi foloseşte ideile elevilor, unele decizii le ia împreună cu elevii; .
El îsi exercitã atributele si calitãtile asupra grupului si asupra fiecãrui membru al
acestuia în parte pentru obtinerea succesului scolar si formarea comportamentelor
dezirabile, dirijeazã relatiile interpersonale din grup în scopul asigurãrii unui climat
psihosocial favorabil dezvoltãrii personalitãtii elevilor si pentru a îmbunãtãtii relatiile
interpersonale.
În timpul predării – învăţării – evaluării, profesorul ,, instruieşte”, conduce
interacţiunile în clasă, modul de înţelegere şi învăţare prin indicaţii, atenţionări,
demonstraţii, asigurarea condiţiilor, oferirea punctelor de sprijin aprobări şi dezaprobări,
stimulări, completări, reactualizări, exemplificări, explicaţii, comentarii etc. ,urmãreste
reactiile elevilor pentru a introduce suplimentar informatie sau a renunta la informatia
redundantãProfesorul are rolul cel mai interactiv în clasă: creează un climat adecvat,
iniţiază, orientează, solicită, antrenează, exemplifică, critică; organizeazã cadrul adecvat
învãtãrii elevilor. El trebuie sã stãpâneascã atât disciplina pe care o predã cât si
strategiile de conducere, curriculum-ul scolar, sã aibã abilitãti psihopedagogice si sã
cunoascã personalitatea elevilor.
 Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator în procesul cunoașterii sau de
consiliere, alături de rolul tradițional de transmițător de informații, la care nu se renunță,
dar a cărui pondere este, vizibil, în scădere în cadrul învățământului modern, centrat pe
competențe. De asemenea, profesorul este astăzi un veritabil agent al schimbării,
pregătindu-și elevii în această perspectivă, care se constituie tot mai mult într-o
dimensiune a omului contemporan. Profesorul trebuie sã învete sã trãiascã împreunã cu
copiii. Profesorul structurează, organizează forma şi conţinutul activităţii în clasă, modul
de desfăşurare a interacţiunilor, dar poate şi delega responsabilităţi elevilor în rezolvarea
unor decizii, sarcini;Trebuie să solicite elevii la dialoguri, să comenteze răspunsurile
împreună cu ei, răspunsurile negative fiind corectate în sens stimulativ, cu antrenarea
grupului;
De aceea e greu să defineşti un profesor ,,bun". Chiar şi părinţii au păreri diferite,
uneori contradictorii. Unii spun că pregătirea în specialitate e factorul determinant, alţi
părinţi pun pe primul plan ,,capacitatea de a se face înţeleşi- dragostea de meserie”, chiar
dacă tot cunoştinţele acumulate permit reuşita la un examen.