Textul descriptiv literar prezintă trăsăturile unui colţ de natură, unor fenomene specific
anumitor anotimpuri, diverselor obiecte, unor chipuri de oameni ( personaje ).
Descrierea este de două tipuri: descrierea de tip tablou ( în care este descris un colţ din natură, un fenomen specific unui anotimp, un obiect ) ; descrierea de tip portret ( în care sunt descrise trăsăturile fizice şi morale ale unui personaj ) . Părţile de vorbire cel mai des folosite în acest tip de text sunt substantivele şi adjectivele. Substantivele desemnează obiectele descrierii, iar adjectivele indică trăsăturile obiectelor descrise. Din perspectiva legăturii dintre sensul cuvintelor şi noţiunile pe care le denumesc, se pot identifica două categorii de sens: a. înţeles obişnuit ( sensul lor din dicţionar ); Exemplu: Şi-a rupt un picior. b. înţeles neobişnuit ( folosit în limbajul artistic ); Exemplu: Turmele coborau pe-un picior de plai.
Descrierea este modul de expunere prin intermediul căruia sunt prezentate
particularităţile unor obiecte, fenomene sau fiinţe reale / imaginare.