DIMENSIUNI PSIHOSOCIALE ALE ACTIVITATII PROFESORULUI

1. MESERIA DE PROFESOR
Statutul social al profesorului in societatea contemporana pare sa fie sttutul clasei mijlocii.
Meseria de profesor nu se gaseste intre cele mai solicitate, dar nici intre cele evitate.
Profesiunea intelectuala, respectata, nu distribuie, detinatorului putere, influenta sau venituri
superioare. Dar confera prestigiu si satisfactii, vocatia fiind considerata unul dintre motivele
de baza in alegerea acestei profesiuni. Cei ce imbratiseaza aceasta meserie provin din familii
in care profesiunile intelectuale sunt pretuite.
In majoritatea tarilor dezvoltate, aceasta meserie este cautata indeosebi de femei.
Multe cercetari evidentiaza faptul ca aceasta meserie pare sa convina mai bine femeilor,
capabile sa accentueze dimensiunea expresiva si afectiva.
Exercitarea acestei profesiuni presupune insusirea a trei competente specifice:
a) Competent profesionala, ce combina o cultura tehnica specifica si o competenta
interumana. Capacitatea de a organiza ( munca in echipa) si componenta etica
completeaza acest tablou.
b) Capacitatea de a intretine raporturi satisfacatoare cu esaloanele ierarhiei superioare:
directori, inspector. Profesorii suporta cu regularitate presiunea controlului, ei sunt
evaluate periodic de superiori, avansarea nu este fara o proba practica in fata unor
comisii.
c) Competenta de a dezvolta bune relatii cu Beneficiarii elevi, parinti, comunitate.
Profesorul lucreaza cu grupe de elevi, care la randul lor, sunt asistati si supravegheati
de parinti si comunitate.
Exsista deosebiri semnificative intre profesorii experimentati si cei novice.
Profesorii cu experienta si-au format o structura de cunoastere care le ingaduie sa se
adapteze repede la orice situatie din clasa sis a propuna cele mai adecvate solutii de
moment. Ei au o viziune clara despre elevi si despre scoala stiu sa lucreze cu toate
categoriile de elevi .
Profesorii experimentati se dovedesc mai implicate si au credinta ca pot
influenta performantele elevilor. Aceasta categorie de profesori conteaza mai putin
decat cei aflati la inceputul carierei pe sprijinul scolii in rezolvarea unor sarcini
curente.

2. FUNCTIILE PROFESORULUI IN SCOALA

In scoala, profesorul indeplineste urmatoarele functii:
a) organizator al procesului de invatamant
b) educator
c) partener al educatiei
d) membru al corpului profesoral.
a) Ca organizator al invatarii profesorul imbina aspectele obiectiv-logice ale
transmiterii cunostintelor cu aspectele psihologice.
Organizarea invatamantului trebuie sa se orienteze dupa criteria proprii,
disciplinei, urmarindu-se aplicarea celor mai potrivite strategii de rezolvare a
problemelor si a aptitudinilor.
Profesorul nu este doar un transmitator de informatii ci si un antrenor care prin
intrebari analitice, stimuland gandirea elevilor.
b) Exercitarea functiei de educator este dependent de conceptia care sta la baza
semnificatiei care se acorda scolii si organizarii ei. Functia de educator a elevilor
exclude insa autoritarismul si dirijismul, etichetarea represiva si manipulanta a
elevilor.
Functia didactica a profesorului se exprima prin indeplinirea statutului de
model, partener, sfatuitor.
Rolul de educator al profesorului, crede Herbart, este acela de a trezi virtuti,
de a forma caractere.
c) Conceptul de partener al educatiei face referire la raporturile profesorului cu alti
factori educative, indeosebi cu parintii.
d) Ca membru al corpului profesoral, profesorul se gaseste intr-o stransa
interdependent cu colegii, cu directorii si alti educatori. Compexitatea problemelor
pe care le pune scoala ca organizatie face imposibila izolarea si independenta
profesorilor.

3. ROLURILE PROFESORULUI

Cercetatorii americani (vezi Gallagher, 1994) distinge trei roluri posibile ale profesorului,
care sunt totodata si abordari diferite ale actiunii pedagogice:
1. Abordarea executive propune un professor prin excelenta executor.
2. Din perspective abordarii terapeutice, profesorul este o persoana empatica, ce se
ingrijeste cu prioritate de problemele emotionale si motivationale ale elevilor.
3. Abordarea eliberationista al concepe pe professor ca un eliberator al mintii elevilor, ca
un factor active in dezvoltarea armonioasa, cognitiva si morala, a elevilor.
Profesiunea de educator este fara indoiala incarcata de tensiune.
Oricare ar fi latura din care privim clasa de elevi, rolul profesorului este
proeminent, iar exercitarea concret a acestui rol depinde de personalitatea lui si de
situatiile educative cu care se confrunt si pe care le are de rezolvat. Profesorul si
elevii nu se aleg unii pe altii. Profesorului i revine sarcina si rspunderea integrrii
sale n clas si n colectivul de elevi pe care urmeaz s-l nchege. ntr-un colectiv
format, profesorul devine unul din membrii acestuia, dar cu statut special.
Profesorul conduce si decide, organizeaz, influenteaz, consiliaz si controleaz,
apreciaz si ndrum, este model de conduit civic si moral, este profesionist. El si
exercit atributele si calittile asupra grupului si asupra fiecrui membru al acestuia n
parte pentru obtinerea succesului scolar si formarea comportamentelor dezirabile,
dirijeaz relatiile interpersonale din grup n scopul asigurrii unui climat psihosocial
favorabil dezvoltrii personalittii elevilor si pentru a mbunttii relatiile
interpersonale.
Activitatea de conducere este o modalitate de optimizare a activittii umane,
conducerea presupune alegerea unor actiuni, determinarea structurilor organizatorice
si a responsabilittilor agentilor actiunii, formularea sarcinilor si atributiilor lor,
controlul realizrii sarcinilor si evaluarea rezultatelor.
Problema conducerii este inseparabil legat de organizare si are ca moment hotrtor
decizia. Profesorul poate lua decizii cu privire la tot ceea ce se ntmpl n procesul
instructiv-educativ, si exercit puterea asupra principalelor fenomene ce au loc n
grup, supravegheaz si ndrum ntreaga activitate a clasei. Sarcina fundamental a
profesorului este de a conduce nvtarea elevilor. Profesorul ia decizii pe tot parcursul
activittii sale didactice: naintea, n timpul si ulterior predrii.
naintea predrii profesorul si planific activitatea fixndu-si obiective,
stabilind formele de organizare a activittii, strategiile de predare si evaluare,
organizarea cadrului de desfsurare. n timpul predrii, profesorul urmreste reactiile
elevilor pentru a introduce suplimentar informatie sau a renunta la informatia
redundant. Ca urmare a autoanalizei si autoevalurii prestatiei sale, profesorul trage
nvtminte si ia decizii de autoperfectionare. Momentele pregtitoare presupun
reflectie, iar cele ulterioare predrii, analiz.
n timpul predrii, contactul direct cu elevii i activeaz profesorului ntreaga
personalitate. El ia decizii ad-hoc. Adaptarea permanent a comportamentului
profesorului la situatia clasei vizeaz promovarea nvtrii la nivelul elevilor, sporirea
eficientei educative.

Profesorul organizeaz cadrul adecvat nvtrii elevilor. El trebuie s stpneasc att

disciplina pe care o pred ct si strategiile de conducere, curriculum-ul scolar, s aib
abilitti psihopedagogice si s cunoasc personalitatea elevilor.
Conducerea nvtrii elevilor implic si asigurarea unui climat favorabil acestui
proces. Mediul fizic ambiant, climatul afectiv stimulator, ncrederea n capacittile
elevilor, implicarea lor n activitatea de nvtare dar si n luarea deciziilor privind viata
clasei si asumarea de roluri, educarea respectului pentru cellalt si pentru reguli,
utilizarea ntririlor pozitive si recunoasterea reusitelor sunt tot attea modalitti de
exercitare a conducerii eficiente.
Pstrarea permanent a contactului vizual ntre profesor si elevi, proximitatea
spatial, accesibilitatea la mijloacele materiale utilizate sunt si acestea conditii ale unei
bune organizri a activittii de nvtare a elevilor.
Bine folosite de ctre profesor, metodele de grup influenteaz nu numai
comportamentul celui asupra cruia sunt orientate, dar si asupra celorlalti membrii ai
grupului. Asemenea metode presupun abordarea unor probleme comune grupului,
vizeaz antrenarea a ct mai multor elevi n rezolvarea lor si permit raportarea
manifestrilor de comportament n acelasi timp la individ si la cerintele grupului.
Metodele de grup fac ca elevii s se simt atrasi de grupul lor, s accepte
deciziile grupului ca pe propriile lor decizii, s simt o responsabilitate general
crescut n ndeplinirea sarcinilor.
Conducerea nvtrii are la baz verificarea si evaluarea progreselor nregistrate de
acestia, descoperirea si diagnosticarea la timp a dificulttilor ntmpinate, att pentru
aprecierea evolutiei lor ct si pentru aprecierea propriei prestatii a profesorului.
Profesorul conduce ntregul proces instructiv-educativ desfsurat n scoal, dar
nu nvtarea elevilor. El este responsabil si dirijeaz viata n grup.
Conducerea eficient este conditionat de interactiunea a trei factori:
1. calittile psihosociale ale profesorului;
2. personalitatea fiecrui elev;
3. factorii situationali de grup.
n grupul scolar relatiile de conducere-subordonare se prezint ca o retea n
care se contureaz conducerea clasei de ctre liderii formali-elevi.
Pentru a-si putea exercita atributiile de conducere, profesorul este investit cu
putere si autoritate. ntelegnd prin autoritate capacitatea profesorului de a se impune,
de a-i determina pe elevi s i se subordoneze, precum si capacitatea de a lua toate
msurile pe care le consider oportune si necesare, dar legale, consider c autoritatea
trebuie s fie atributul principal al profesorului.
Actiunea de conducere este complementar celei de supunere-subordonare.
Apare ns o ntrebare: Pn unde trebuie s mearg aceast supunere-subordonare
din partea elevilor?
ntruct scoala pregteste tineri pentru o viat social liber si democratic,
relatiile de conducere-subordonare implic initiativa, participarea activ a elevilor la
propria formare, iar supunerea nu este dect o pregtire a elevilor pentru ca, n viat,
s-si poat armoniza interesul cu al celorlalti. Clasa de elevi nu este mprtit n

conductori si condusi, ci fiecare membru al ei ndeplineste n acelasi timp sau

succesiv roluri de conductori si executanti.
Profesorul rmne n fruntea ierarhiei organizationale a clasei. Supunerea
elevilor fat de profesor este permanent. Profesorul nu trebuie s transforme
conducerea n abuz de putere, s nu dea comenzi si s nu ia decizii arbitrare, ci trebuie
s stimuleze participarea activ si constient a elevilor la rezolvarea sarcinilor prin
actiuni comune.
Conducerea implic solicitare, subordonarea trebuie s devin angajare.
n practica scolar se ntlnesc diferite stiluri de conducere. Mai frecvente sunt
stilurile autoritar si democratic. n general este recunoscut ca fiind superior stilul
democratic pentru c acesta creeaz raporturi optime ntre subiect si sarcin,
rezolvarea problemelor aprnd ca rezultat al propriei activitti a subiectilor, pe cnd
cel autoritar apare ca un sistem de comenzi si ordine externe, care astup
perspectiva muncii si bareaz calea oricrei independente n actiune. Subiectii sunt
urmriti, ncorsetati.......subiectii se ncarc de tensiune emotional si devin agresivi n
relatii, fiind gata oricnd s migreze din cmpul sarcinii.(P.Golu)
Dac se practic stilul democratic de conducere, atmosfera de grup este plcut
subiectii sunt mai rezistenti la actiunea factorilor perturbatori.

4. REPREZENTARILE FACTOR DETERMINANT AL ACTIUNII

EDUCATIVE
Psihologia contemporana acorda o atentie deosebita proceselor cognitive ale
individului. Credintele profesorilor sunt reunite in structure de credinte si iau nastere prin
observatie individuala. Structura de credinte este raspunzatoare pentru multe din
comportamentele specific ale profesorului inuntrul institutiei scolare.

Majoritatea cercetarilor sunt centrate asupra reprezentarii elevului si iteligentei.Faptul

ca profesorii tin cont in perceptia elevilor de normele scolare este cea mai generala constatare
ce se poate face cu privire la perceptiile reciproce dintre cele doua grupuri. Cerintele de rol ale
profesorilor, obligatia lor de a preda si de a evalua, face ca influenta obiectivelor scolare
asupra reprezentarii elevilor sa fie extreme de puternica. Reprezentarea aceasta se va constitui
indeosebi din elemente legate de motivatie, efort, capacitate intelectuala si participare in clasa.
Mai toate cercetarile ajung la concluzia ca in conceptia profesorilor efortul este
principalul factor al succesului scolar. Fapt pentru care al valorizeaza mai mult decat
valorizeaza capacitatea ( inteligenta), iar in reprezentarile lor asupra elevului bun efortul este
mai pregnant decat inteligenta.
Succesul si esecul sunt ele insele concepute din perspective normelor institutiei educative.
Inteligenta constituie un obiect de reprezentare sociala, reprezentare la stabilirea careia
participa , intr-un process de negociere, toti membrii unui grup sip e care o imartasesc cu totii.
Ea devine in mod legitim obiect al unei prezentari sociale, fiind o valoare sociala
fundamental. In general, inteligenta este conceputa ca tinand de abilitatea individului de a
desfasura operatii logice si ceea ce este important pentru abordarea psihosociala a educatiei,
de reusita scolara.
Reprezentarile inteligentei, asa cum le dezvolta profesorii asigura echilibrul sistemului
lor cognitive furnizand explicatii acceptabile pt fenomenul diferentelor individuale.

5. EFECTELE EXPECTANTELOR PROFESORULUI

Expectanta: probabilitatea subiectiva sau ipoteza implicita /explicita privind aparitia unui
rezultat voluntar sau nu, urmare a comportamentului.
Cercetari recente n domeniu evidentiaza cteva aspecte importante. Astfel,
expectantele (nalte sau scazute) ale profesorilor sunt provocate de: atractivitatea fizica,

informatii diverse (coeficient intelectual - Q.I., note anterioare), clasa sociala si rasa; la acesti
factori se adauga durata relatiilor de cunoastere reciproca.
Profesorii abordeaza diferentiat elevii n raport cu care au expectante, asteptari nalte sau
scazute, dupa urmatoarele dimensiuni:
1. climatul - de pilda, comportndu-se ntr-o maniera apropiata, calda cu elevii fata de care
manifesta expectatii nalte;
2. feed-back-ul - de exemplu, laudndu-i mai mult pe cei fata de care manifesta expectatii
nalte;
3. intrari (input) - prednd mai multe informatii celor ce inspira expectatii nalte si
4. iesiri (output) - furniznd mai multe ocazii de a raspunde elevilor fata de care manifesta
expectatii nalte.
Profesorul (emitentul de expectatii) care obtine efecte interpersonale mari se
caracterizeaza prin: nevoia de influenta sociala, stil interactiv pozitiv (apreciat prin caracterul
prietenos, onest, interesat si curtenitor al relatiilor interpersonale) si prin capacitatea de
comunicare a informatiilor-expectante (operationalizata cel mai adesea prin expresivitatea
nonverbala).
Este evident ca, ntre anumite limite, expectantele profesorilor modeleaza
comportamentul si performantele elevilor si ca acestia devin ceea ce credem noi, profesorii,
ca ei pot deveni. n aceste conditii, optimismul pedagogic se instituie ca o conditie necesara a
succesului. Abordarea diferentiata a elevilor trebuie sa conduca la constientizarea si
valorificarea resurselor de care acestia dispun si nu la "constrictia" personalitatii prin
interiorizarea unor etichete globale negative.