Profilul profesorului ideal în viziunea mea

Profesorul are un rol crucial în viaţa elevilor. Atât abilităţile profesorale

cît şi însuşirile de personalitate au repercusiuni profunde în inima elevilor,
provocând reverberaţii încă mulţi ani după terminarea studiilor. Prin felul său de a fi ori
de a nu fi, prin comportamente şi atitudini, profesorul apropie ori îndepărtează copiii:
motivează, pedepseşte, povăţuieşte, blamează,încurajează etc.
Profesorul este situat intr-un sistem de relaţii ce depăşesc incinta şcolii incluzând
părinţii elevilor, şi în general, membrii grupului social în mijlocul căruia traieste şi
munceşte, el este obligat să răspundă şi solicitărilor acestora, adesea, trebuind să vină
chiar în întampinarea lor.
Profesia didactică are o dimensiune umană extrem de puternică, fapt care implică
nu doar cunoştinţe şi competenţe, ci şi atitudini, valori, într-un cuvânt o conştiinţă
profesională. Cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de
norme, ci şi un actor, care se investeşte în ceea ce face, conferă semnificaţii, trăieşte
activitatea cu elevii, cu un indice de intervenţie personală importantă. Pentru ca actul
educativ să fie eficient şi în acelaşi timp plăcut, inegalitatea dintre profesor şi elev
trebuie depăşită.
Elevul vrea să găsească în profesorul său un sprijin într-o situaţie oficială şi nu
în primul rând un specialist cu competenţă specifică într-un domeniu ştiinţific sau altul.
El are nevoie de cooperarea profesorului, deşi relaţia profesor-elev rămâne de
esenţă conflictuală deoarece poartă în sine înainte de toate conflictul promotor al
oamenilor în înfruntările dintre generaţii. Cerinţa unei relaţii pedagogice de parteneriat
se poate construi numai pe baza respectării unei condiţii fundamentale şi anume
cunoaşterea personalităţii elevului.
Raportarea profesorului la elev presupune din partea celui dintâi înţelegerea
unui ansamblu de idei. În primul rând, unicitatea sufletului copilului şi tânărului din
care decurge concluzia că “în materie de educaţie fiecare tânăr constituie un caz
particular”. De asemenea, trebuie respectată inductibilitatea copilului la adult, ca şi
faptul că adolescenţa şi copilăria sunt “momente” ale vieţii.Profesorul îndeplineşte, în
şcoală, funcţii cum ar fi organizator al procesului deînvăţământ, educatori, partener al
educaţiei sau membru al corpului profesoral, al procesului de învăţământ.
Ca organizator al învăţării, un profesor bun îmbină aspectele obiectiv-logice ale
transmiterii cunoştinţelor cu aspectele psihologice. Este, deci preocupat atât de
aplicarea principiilor didactice, a teoriei instruirii în transmiterea conţinutului
învăţământului, cât si de implicaţiile psihologice ale actului transmiterii: psihologia
evoluţiei copilului, psihologia învăţării, strategiile comunicării.Profesorul nu ar trebui să
fie doar un transmiţător de informaţii care se rezumă la a da indicaţii elevilor în privinţa
modului de învăţare şi a materialelor pe care trebuie să le înveţe,ci şi un antrenor
care prin întrebări analitice stimulând gândirea elevilor,creează premise pentru

1
ca aceştia, prin aflarea independentă a răspunsurilor, să ajungă la o mai bună
înţelegere a problemelor.Exercitarea funcţiei de educator este dependentă de
concepţia care stă la baza semnificaţiei care se acordă şcolii şi organizării, de felul în
care profesorul îşi înţelege misiunea, de totalitatea sarcinilor cuprinse în funcţia de
profesor şi,nu în ultimul rând, de atitudinile părinţilor. Funcţia didactică a profesorului
se exprimă prin îndeplinirea statutului de model, partener, sfătuitor. Ea se îndeplineşte
prin crearea unei atmosfere generale de securitate şi încredere în clasă, prin încurajarea
succeselor fiecărui elev, prin crearea unui flux de simpatie între profesor şi elevi.
Profesorul trebuie să-i arate elevului că absolut tot în lume poate fi pus în
discutie.Profesorul trebuie să fie un model pentru toţi elevii şi să respecte
intimitatea şi confidenţialitatea unor informaţii cu privire la viaţa personală a
elevului.Profesorul trebuie să le facă elevilor cunoscute diferitele obiective ce urmează a
fi atinse în activitatea lor. Profesorul trebuie să formeze pe elev pentru societatea în care
s-a nascut şi în care se dezvoltă, deoarece valorile spirituale nu se creează decât în
societate şi pentru societate, trebuie să înveţe elevul cum să înveţe, trebuie să-l facă să
aibă încredere în el,în opţiunile lui să poată să se exprime liber fără inhibiţii.
Rolul profesorului este acela de a-l ajuta pe elev să dobândească în
şcoală un sistem de valori. Procesul de structurare şi cristalizare a sistemului de
valori, specific copilului, se află în legătură cu relaţia dintre acesta şi părinte.