Sunteți pe pagina 1din 4

Studiu de caz PRACTIC PRDAGOGIC

Practica pedagogica am desfasura-o la clasele V-VIII. Nu am intampinat problema majore cu elevii. Singura problema a fost ca la clasele mai mici, elevii vroiau atat de mult sa-si exprime punctul de vedere in rezolvarea unor exercitii, incat un aveau rabdare sa le vina randul, sa-si asculte colegii si ieseau din banca pentru a veni la tabla sa scrie ei raspunsul sau vorbeau unul peste celalalt, rezultatul fiind in cele din urma defectuos. Se creea in clasa zgomot, dezordine. Asadar, plecand de la pasii deciziei, am apelat la teoria psihopedagogica si am incercat sa o nuantez in asa fel incat sa-i determin pe elevi sa fie mai ordonati, sa ma respecte pe mine, sa isi respecte colegii si punctul de vedere al acelora. Am abordat aceasta situatie ca una de conflict. Intr-adevar, nu era vorba de un conflict major, ci de unul minor, la care m-am gandit ca daca voi lua o decizie corecta, in concordanta cu interesul elevilor, voi reusi sa-i determin sa fie mai ordonati, insa in acelasi timp, sa ramana la fel de activi si de dornici in a se implica in procesul, in activitatea de invatare-educare prin raspunsurile lor. Nu am intalnit la ei stari anxietate, ci din contra, am intalnit dorinta de a se evidentia pe fiecare dintre ei, deci o anumita forma de egoism, care ducea la afectarea sistemului informational, vicia mesajele, ingreuna comunicarea prin destructurarea canalului si instaura o anumita stare de confuzie in randul elevilor. Astfel, pentru a putea solutiona situatia, am incercat cat mai rapid sa iau o decizie care s ama ajute atat pe mine, pentru a-mi putea desfasura ora intr- un climat potrivit, cat si pe elevi, in scopul unei mai bune intelegeri si educari atat institutional cat si social Mi- am format obiectivul - elevii sa fie activi, insa intr-un mod civilizat -, am aplicat deciziile cu promptitudine si apoi am evaluat rezultatul.

Asadar am plecat de la: Identificarea problemelor: dezordinea si lipsa de liniste din clasa;

Obtinerea informatiilor consta in descoperirea cauzelor care au declansat problema: faptul ca vroiau sa raspunda fara sa fie intrebati sau in locul altei persoane, probabil arata o abatere din educatia familiala sau urme ale dezvoltarii egoismului, dorinta de a se evidentia si de a se face apreciat, caracterul de leader;

Selectionarea, organizarea si prelucrarea informatiilor: in urma celor observate, mi-am dat seama ca declansarea problemei nu avea o baza negativa, deoarece prin faptul ca elevii erau activi, mi se demonstra ca reusisem sa le atrag atentia si sa le cultiv motivatia;

Elaborarea variantelor de activitate si a proiectelor de masuri. M-am gandit la mai multe solutii pentru a diminua inclinatia lor: Sa ridic tonul la ei si sa ii determin sa fie linistiti prin folosirea pozitiei mele de cadru didactic, sa ii avertizez ca ii voi spune dirigintei lor, directorului sau parintilor, sa ii amenint ca ii voi asculta sau le voi da lucrare de control si ca le voi da note mici. Insa am reflectat si am ajuns la concluzia ca procedand asa, probabil as fi reusit sa obtin disciplina; pe de alta parte, aceste decizii ar fi avut si efecte negative: intimidarea elevilor si in consecinta realizarea statutului meu ca simplu difuzor de informatii, in momentul in care mi-as fi tinut lectia.

Asadar am apelat la ceea ce stiam ca le placea sa faca, adaugand o pedeapsa de la care nu m-am abatut, pentru a nu creea incertitudine. Le-am propus in joculet: le-am spus ca fiecare dintre ei trebuie sa raspunda pe rand, sa-l asculte pe celalalt fara sa intervina peste el si ca pedeapsa, cel care se va abate de la regula, nu va mai avea voie sa raspunda la exercitii de doua ori. Le-am specificat ca era si de datoria lor sa imi spuna pe cel care s-ar fi abatut de la regula jocului, in cazul in care nu las fi observat. Dupa ce le-am impartasit decizia, am aplicat si pedepsele cuvenite pentru eficienta rezolvarii problemei. Aceasta decizie am luat-o pentru activitatile frontale. De asemenea m-am gandit ca lipsa lor de respect fata de colegi reiesea dintr-o comunicare colegiala defectuoasa. Pentru a imbunatati acest lucru le-am dat si exercitii pe grupuri, pentru a lucra impreuna si a se cunoaste mai bine. La finalul lectiei, am constatat ca am reusit sa detin controlul clasei prin intermediul jocului si chiar prin intermediul elevilor, care s-au dovedit a fi adevarate ajutoare in depistarea celor care incalcau regula, iar acestia la randul lor si-au imbunatatit comportamentul, au inceput sa se plieze dupa cei care erau fair-play si sa-i taxeze pe cei care continuau sa triseze. Elevii s-au amuzat, au fost in continuare deschisi, activi si eu mi-am atins obiectivul propus.