PROBLEME GENERALE ALE

MANAGEMENTULUI
CLASEI DE ELEVI

Îndrumător: Neptina Manea

Cursant: Mocanu Vlad

Disciplina: Managementul clasei de elevei

 Managementul clasei reprezintă: setul complex de comportamente de organizare a clasei
iniţiate de către profesor, cu scopul de a promova şi a menţine un climat care să-i permită
atingerea obiectivelor educaţionale. [1]

În majoritatea situaţiilor, cadrele didactice îşi centrează eforturile şi atenţia, controlul şi

concentrarea asupra situaţiilor didactice, asupra activităţii de predare, fără să ia în calcul mediul și
ambianța în care sunt pregătite și derulate aceste activități; ignorând, de multe ori nu din
rea-voinţă, diversitatea situaţiilor educaţionale ca structuri complexe, atitudinal-relaţionale.
Involuntar, asemenea atitudini educaţionale creează un teren propice apariţiei şi dezvoltării
fenomenelor de criză. [1]
 În procesul de formare, cadrul didactic este figura centrală pentru elevi. Această poziŃie
nu se primeşte de undeva, ci se câştigă. Există profesori cu pregătire ştiinŃifică şi pedagogică
incompletă, care nu sunt consideraŃi ca elemente reprezentative pentru elevi. InfluenŃa educativă
exercitată de manager asupra clasei de elevi este determinată de modul în care acesta îşi
îndeplineşte rolurile manageriale. Acestea sunt [2] :

[2]
RELAŢIILE BUNE DINTRE PROFESORI ŞI ELEVI se construiesc în mod sistematic, de-a
lungul unor perioade întinse de timp. Pe această direcţie pot fi enunţate câteva strategii pentru
constituirea şi menţinerea unor relaţii pozitive, de încredere şi de cooperare între cei doi parteneri.
[5]
1. Încercaţi deschiderea unor căi de comunicare nonformale, care să sugereze faptul că
fiecare elev este remarcat.

2. Încercaţi să menţineţi un raport echilibrat între aprecieri şi critici, remarcile negative

frecvente pot conduce la efecte nedorite cum ar fi închiderea căilor de comunicare.

2. Menţineţi un nivel al expectanţelor puţin mai ridicat decât nivelul capacităţilor; elevii
apreciază mai bine şi comunică mai uşor cu profesorii care au încredere în ei.
4. Distribuiţi controlul şi responsabilităţile în clasă; de cele mai multe ori, încercarea de a
menţine un control total asupra elevilor şi comportamentelor acestora conduce la eşec şi la
reacţii adverse.

5. Negociaţi şi încercaţi să oferiţii alternative; cooperarea este mult mai eficientă decât
controlul total şi impunerea unor reguli de către profesor. Oferirea alternativelor trebuie să
respecte câteva condiţii astfel încât acestea să fie eficiente.
APARIȚIA UNOR PROBLEME ALE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI POT FI DETERMINATE DE
SITUAȚII DE CRIZĂ, ACESTEA SE CLASIFICĂ ASTFEL [3] :

Situaţiile de criză educaţională în clasa de elevi:

a) după gradul de dezvoltare în timp :

- instantanee (apar brusc, fără putinţa anticipării prin predicţii)
- intermitente (dispar în urma măsurilor de intervenţie însă reapar după o anumită
perioadă de timp) ;

b) după gradul de relevanţă :

- critice (pot conduce la destructurarea organizaţiei în care au apărut
- majore (prezintă efecte importante fără însă a împiedica redresarea organizaţională)

c) după numărul subiecţilor implicaţi :

- crize individuale
- crize de grup
- crize collective, globale
FENOMENELE ȘCOLARE ÎN INTERIORUL CLASEI CE POT CONSTITUI
ADEVĂRATE CRIZE [3] :

 Elevi: certuri injurioase, bătăi soldate cu traume fizice şi psihice(rănirea elevilor) care au
implicat mai mulţi elevi ai clasei, au condus la divizarea grupului; prezenţa şi infiltrarea unor
grupări delincvente, implicarea mai multor elevi al clasei în asemenea acţiuni: furturi, consum
de droguri, abuzuri sexuale, tentative de sinucidere, omor etc.
 Profesori-părinţi: conflicte care pot impieta incomensurabil coeziunea orgazaţiei clasei şi a
echilibrului atitudinal al cadrului didactic: denigrări, mituiri etc.
 Inter-clase: prin exarcerbarea stărilor de emulaţie în diverse împrejurări, prin conflicte
deschise între membri marcanţi ai celor două colective, toate însă cu proiecţii ample în planul
relaţiilor ori a stabilităţii organizaţiei clasei şi identificabile prin scăderea eficienţei activităţilor
educaţionale.
GESTIONAREA STĂRILOR TENSIONALE DIN CLASĂ [6] :

În orice colectivitate, clasă, grup, apar stări tensionale, care se manifestă diferit.
În educaţie, problema principală este aceea a prevenirii, a utilizării în aşa mod a
strategiilor de influenţare a elevilor, încât să se îngusteze câmpul de manifestare. În educaţie
există o “axiomă care susţine că este mult mai uşor să previi un conflict decât să-l dezamorsezi
ulterior”
Relaţiile interpersonale din clasa generează cele mai multe stări tensionale, pe diferite
trepte şi grade de manifestare. Cauzele variatelor stări tensionale pot fi regăsite în orice aspect al
procesului educaţional, al managementului sau, când nu corespunde cu normele pedagogice, cu
aşteptările elevilor:
• cunoaşterea empirică a elevilor, a particularităţilor, a aşteptărilor, a experienţei sociale
anterioare, a puterii de integrare; nerespectarea particularităților de vârstă ale elevilor;
• inexistenţa relaţiilor cu elevii în afara lecţiilor;
• slaba valorificare a laturilor pozitive ale personalităţii elevilor;
• nerezolvarea unor stări mai vechi; pasivitatea, amânarea rezolvării problemelor;
• supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate, corelată cu evaluarea incorectă a celor anterioare;
• stimularea inegală practicată în activitate; evaluarea subiectivă şi a cunoştinţelor;
• redusa diversificare a metodelor de activizare, pentru a stimula participarea diferenţiată;
• slaba antrenare a elevilor în managementul activităţii: în organizare, în luarea deciziilor;
• nesesizarea la timp a unor influenţe informale nefavorabile asupra elevilor;
• nivelul redus de formare a deprinderilor de cunoaştere reciprocă;
• lipsa discuţiei, a încercării de negociere a problemelor pentru rezolvare;
• slabă comunicare cu părinţii pentru cunoaşterea evoluţiei elevilor şi stabilirea unui parteneriat în
soluţionarea tensiunilor ivite (ca profesor, nu ca diriginte );
• lipsa de interes pentru relaţiile stabilite între elevi: felul competiţiei din clasă, rolul grupurilor
informale în îndepărtarea unor elevi,
STRATEGII DE INTERVENŢIE ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ EDUCAŢIONALĂ
Nu se poate spune că există „formule magice, universale” pentru rezolvarea situaţiilor de
criză educaţională; fiecare situaţie, fiecare problemă trebuie tratată în manieră independentă, fără
influenţe anterioare, ţinându-se cont de specificul situaţiei şi de personalitatea celor implicaţi.
Aceste modalităţi de intervenţie se pot transforma, după unii autori (Kessel după Iucu, 2006) într-
o serie de strategii de intervenţie dintre care cele mai reprezentative sunt:

- strategia de dominare şi coerciţie;

- negocierea;
- fraternizarea;
- strategia bazată pe ritual şi rutină;
- terapia ocupaţională;
- strategia de susţinere morală.
MANAGEMENTUL TIMPULUI EDUCAŢIONAL
Timpul profesorului se împarte între timpul educaţional petrecut în şcoală şi timpul
educaţional petrecut în afara şcolii.
În primul rând, timpul educaţional trebuie să fie folosit pentru activităţi utile, folositoare
pentru elev, care să-i permită creşterea şi dezvoltarea personală.
În al doilea rând, orice timp educaţional trebuie să conducă spre atingerea unei
performanţe cât de mici şi către obţinerea unui succes educaţional.
Unii autori (Wragg, 2001) sugerează o analiză a utilizării timpului de către elevi în cadrul
orelor. O observaţie de 20 de secunde asupra comportamentului fiecărui elev,
În mod corespunzător, autorul citat propune calcularea a doi indici relevanţi privind modul
de utilizare a timpului didactic de către elevii unei clase: indicele de implicare în sarcină, indicele
de devianţă.
CALCULUL INDICILOR DE IMPLICARE ÎN SARCINĂ ŞI DE DEVIANŢĂ LA
NIVELUL CLASEI DE ELEVI
În timpul realizării unei sarcini individuale în timpul orei (o fişă de lucru, un exerciţiu), fiecare
elev va fi observat timp de 20 de secunde şi va fi evaluat după două coordonate:
Timpul efectiv de implicare în sarcină:
- Nivel înalt – 14-20 secunde dedicate sarcinii;
- Nivel mediu – 7-13 secunde dedicate sarcinii;
- Nivel scăzut – 1-6 secunde dedicate sarcinii.
Comportamentul (devianţa faţă de normă):
- Nivel de devianţă înalt (agresiune fizică sau verbală a colegilor sau profesorului, împiedicarea
colegilor să-şi realizeze sarcina);
- Nivel de devianţă mediu (discuţii cu colegii, mişcare în bancă);
- Nivel de devianţă scăzut (fără probleme de disciplină).
Evaluările pentru fiecare elev vor fi trecute într-un tabel după modelul de mai jos [5] :

Plecând de la datele din acest tabel indicele nivelului de implicare în sarcină se calculează
după cum urmează:

Se numără elevii din fiecare categorie şi cifrele obţinute se înmulţesc cu o serie de indici:
- cu 0 pentru elevii care au petrecut puţin timp în sarcină astfel că N1 va fi totdeauna egal cu 0;
- cu 1 pentru elevii care au petrecut un timp mediu în sarcină (N2);
- cu 2 pentru elevii care au petrecut un timp ridicat în sarcină (N3).

Indicele nivelului de implicare în sarcină poate avea valori între 0 şi 100. Cu cât indicele
este mai mare cu atât nivelul implicării elevilor în sarcină este mai mare iar eficienţa utilizării
timpului de către elevi este mai bună.
Pentru calculul indicelui nivelului de devianţă se pleacă de la aceleaşi observaţii incluse în tabelul
prezentat mai sus şi se procedează după cum urmează:
Se numără elevii din fiecare categorie şi cifrele obţinute se înmulţesc cu o serie de indici:
- cu 0 pentru elevii care au manifestat un nivel înalt de devianţă astfel că Z1 va fi totdeauna egal
cu 0;
- cu 1 pentru elevii care au manifestat un nivel mediu de devianţă (Z2);
- cu 2 pentru elevii care au manifestat un nivel scăzut de devianţă (Z3).

Plecând de la aceste date se poate calcula indicele nivelului de devianţă în clasa de elevi, după
următoarea formulă:

Indicele nivelului de devianţă poate avea valori între 0 şi 100. Cu cât indicele este mai
scăzut, cu atât nivelul de devianţă în clasă este mai redus. Cei doi indici privind implicarea în
sarcină şi nivelul de devianţă nu măsoară calitatea procesului educativ ci sunt estimări grosiere ale
atenţiei acordate sarcinii educaţionale şi ale eficienţei folosirii timpului.
CÂND PROBLEMELE DE DISCIPLINĂ NU SUNT CEEA CE PAR A FI
PROBLEMĂ DE DISCIPLINĂ SAU DIAGNOSTIC MEDICAL? [7]

Există situaţii în care multe dintre problemele de comportament ale elevilor pot fi
simptome ale unei condiţii medicale complexe, precum condiţiile neurologice.
Responsabilitatea care revine profesorului în aceste cazuri este diferenţierea între o
problemă de disciplină şi problemele medicale. Ca urmare, înainte de a lua decizia de a modifica
un anumit comportament verificaţi următoarele întrebări:

A cui este problema?

Dacă comportamentul problematic nu interferează cu funcţionarea copilului, dacă nu afectează funcţionarea celorlalţi
elevi sau mediul de învăţare, atunci comportamentul nu reprezintă o problemă reală. El este perceput ca problematic
doar de către profesor, în raport cu standardele sau aşteptările sale personale

Este elevul capabil să îşi schimbe singur comportamentul dacă noi îi oferim întăririle adecvat în mod adecvat?

Dacă răspunsul la această întrebare este Nu, atunci nu este util să aplicăm metode de disciplinare pentru modificarea
acelui comportament. Este importantă adordarea lui din perspectiva unui simptom.
Este elevul capabil să facă comportamentul alternativ dezirabil? Este capabil să îl facă în mod constant?
Dacă elevul nu este capabil să facă comportamentul dezirabil, sau dacă nu este capabil să îl facă în mod constant,
atunci orice plan de intervenţie comportamentală va produce fie un factor de stres pentru elev, care va produce
agitaţie, tensiune şi va conduce la înrăutăţirea modului de manifestare a comportamentului problematic. Acesta este
un indice al faptului ca este probabil ca respectivul comportament să fie un simptom.
Pot cei care vor fi responsabili de implementarea planului de modificare a comportamentului să asigure
aplicarea lui consistentă?
Dacă răspunsul la această întrebare nu este afirmativ, atunci un astfel de plan de modificare comportamentală nu
trebuie început. Aplicarea lui neconsistentă nu aduce rezultate şi poate produce experienţe de învăţare nefavorabile
atât pentru copii cât şi pentru adulţii implicaţi.
Pot fi identificate mai multe probleme comportamentale la acelaşi elev?
Dacă acelaşi elev prezintă mai multe probleme de comportament, se recomandă evaluarea neuropsihologică şi
evaluarea psihologică a elevului. Problemele comportamentale pot avea cauze neurologice (de ex. sindromul de
deficit atenţional şi hiperactivitate - ADHD) sau probleme emoţionale (de ex. tulburarea de comportament
opoziţional).
Un diagnostic frecvent confundat cu problemele de disciplină este tulburarea de hiperactivitate şi deficit
atenţional (ADHD – attentional deficit and hiperactivity disorder). Confuzia se datorează faptului că, de cele mai
multe ori, modul de manifestare a bolii este similar unor probleme comportamentale.
 Studii de caz [8] :

1. Odată, nişte elevi vorbeau în spatele sălii. Profesoara de limbi străine Ie-a cerut să facă linişte,
dar ei au continuat. Ea a atenţionat un elev care vorbea tare. El a reacţionat agresiv, strigând: „Să
nu-mi spuneţi dumneavoastră ce să fac! Eu vă plătesc ca să munciţi!". Atmosfera a rămas
tensionată.

2. În timp ce profesoara preda tema nouă, doi elevi iși trimiteau bilețele, fără să fie atenți la cele
spuse, fără să-și noteze informațiile de pe tablă. Cum ar trebui să reacționeze profesoara?

3. Ioan este un băiat de 16 ani, care are dificultăţi de citire în limba engleză şi citeşte ca un elev în
primul an de studiu. Se simte ruşinat să fie văzut de colegi citind în acest fel şi ca urmare refuză
solicitarea profesorului folosind un limbaj neadecvat şi aruncă manualul. Angela este o fată de 8
ani, care citeşte textul primit şi găseşte lectura total neinteresantă. Se simte plictisită şi ca urmare
atunci când profesorul îi atrage atenţia asupra ritmului său lent în lectura individuală, Angela
aruncă cartea şi răspunde profesorului folosind un limbaj neadecvat.
Bibliografie:
[1] - MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI pag. 1, link: https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-
oradea/psihologia-educatiei/eseuri/managementul-clasei-de-elevi/3167886/view;
[2] - MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI, pag. 2-4 https://www.spiruharet.ro/facultati/management-
constanta/orar/afbbbcefb8c25196c7bb5c277802d093.pdf;
[3] - MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI, pag, 6-7, https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-
oradea/psihologia-educatiei/eseuri/managementul-clasei-de-elevi/3167886/view;
[4] - CONF.DR. CIPRIAN CEOBANU, MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI, pag. 254;
[5] - CONF.DR. CIPRIAN CEOBANU, MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI, pag. 294-295;
[6] - MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Unitatea de
Management al Proiectelor cu Finanţare Externă, pag. 157, Bucureşti 2011;
[7] - Bogdana Bursuc şi Alina Popescu, MANAGEMENTUL CLASEI Ghid pentru profesori şi învăţători, pag. 108-
113, 2007;
[8] - MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI pag. 34, link: https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-
din-oradea/psihologia-educatiei/eseuri/managementul-clasei-de-elevi/3167886/view.