Profesorul decident.

Metode și tehnici în
procesul decizional.
.
 Tradițional, în școală, deciziile
sunt luate de către director și
echipele manageriale formale.

Aplicând însă principiul

descentralizării, și factorii de
execuție pot participa la
procesul decizional, la nivelul
organizației.
 Profesorul de orice specialitate este conducătorul
procesului de predare-învățare- evaluare, formare-
dezvoltare prin disciplina sa, la nivelul clasei unde
predă.

 Ca formator-educator nemijlocit, ia decizii specifice

.
curente de derularea procesului realizării
obiectivelor educaționale cu elevii.

 Profesorul respectă, aplică deciziile comunicate de

la nivelurile administrative superioare, dar în clasă
„este liber să ia multe alte hotărâri privind tehnicile
efective de instruire” și alte probleme ale practicii
educaționale.
  Într-o lucrare de referință, Șt. Toma (1994) demonstrează că:
 .
Tradițional, profesorului i se atribuie doar rolul de
aplicare a deciziilor luate la nivel ierarhic superior.

Pedagogia clasică
afirmă rolul conducător al
profesorului în procesul
instructiv –educativ direct,
iar cercetările actuale
întăresc și insistă pe
complexitatea deciziilor
profesorului în clasă.
Deciziile profesorului sunt
decizii de conducere, pentru că
influențează direct activitatea
elevilor și formarea-dezvoltarea lor
conform obiectivelor.

Practic, deciziile profesorului

sunt luate în problemele fundamentale ale
activității cu clasa: în proiectarea
activităților, în definirea strategiilor, în
aplicarea strategiilor de evaluative, etc.
 Remarcă

Argumentele descrise mai

sus demonstrează faptul că
profesorul ia atâtea decizii
în activitatea sa la clasă,
încât a devenit un atribut
comun, intrinsec al
comportamentului său.
 TIPURI DE DECIZII
• Strategice, orientate spre definirea perspectivei, în
prevederea activităților fundamentale pe o durată
După amploarea medie (proiectare, planificare).
implicațiilor asupra • Tactice, programate, pentru îndeplinirea deciziilor
strategice, pe probleme (proiecte tematice,
activității metodologii).
profesorului • Operative, curente, pentru rezolvreaobiectivelor
curente, sarcinilor, rolurilor în activitățile zilnice
(lecțiile).

• Certe – când variabilele acțiunii pot fi controlate și

se poate aștepta realizarea sigură a obiectivului
După valoarea • de risc - când unele variabile sunt insuficient
informațiilor cunoscute, iar probabilitatea atingerii obiectivului
este micşorată, deşi alte variabile pot fi controlate.
asupra clarității,
• Incerte - când estimările făcute pot fi modificate
certitudinii atingerii datorită intervenţiei unor noi date, puţin cunoscute
obiectivelor (ca în cazul introducerii unor măsuri de reformă,
fără cunoaşterea impactului cu condiţiile concrete,
aşteptările profesorului ale elevilor);
 Metode și tehnici în procesul decizional al profesorului
 Pentru etapele prime de sesizare a unei probleme spre rezolvare sunt
folosite metode specifice sistemului informaţional:
 analiza de sistem,
Pentru antrenarea participării elevilor în
 observaţia,
procesul decizional, profesorul poate folosi:
 analiza comparativă,  managementul pe bază de obiective,
 analiza cauzală, managementul prin motivaţie,
conducerea prin delegare,
 analiza factorială, managementul prin cooperare,
 analiza organizatorică, conducerea prin dezbateri în grup,
studiul de caz,
 analiza cantitativă, jocul de rol,
 analiza riscului, schimbul de experienţă,
critica şi autocritica,
 analiza logică (de pertinenţă), convingerea (persuasiunea),
 analiza rolurilor (atribuţiilor),  explicaţia,
punerea în context situaţional, exerciţiul.
 analiza operaţională,
 analiza de caz,
 Semnificația unor metode variate în procesul decizional crește,
,
pentru că se stabilesc mai bine criteriile de analiză a informațiilor
necesare şi a variantelor de soluționare, se afirmă şi rolul elevilor,
se pot realiza analize comparative, se determină gradul de
acceptare a unor decizii, se reglează problema autorității reale a
profesorului.
 In afara metodelor menţionate, relativ cunoscute, sunt
promovate şi alte metode, specifice (E. Mihuleac, 1982, 1999;
O. Nicolescu, 1999):
Conducerea prin alternative cere formularea a mai multe soluţii de
rezolvare, care se analizează, se compară, se raportează la condiţiile
concrete, la efectele posibile, la riscuri, la avantaje dezavantaje.

Analiza abaterilor accentuează pe sesizarea neajunsurilor care

apar în luarea şi aplicarea deciziei, ca diferența între rezultatul
obținut şi cel proiectat. După analiza naturii, gravitații, efectelor,
cauzelor, se stabilesc măsurile adecvate corective;

Analiza problemelor potențiale permite inventarierea unor aspecte noi

sau abateri, cauzate intern sau extern pe parcursul aplicării deciziei.
Apare astfel posibilitatea pre venirii unor influenţe negative;
. Simularea decizională, prin jocuri de rol, pentru
variantele posibile („,cum vom proceda in situaţia..."),
poate evidenția abateri, relații, norme, mijloace
eficiente;

Tehnici de raționalizare a deciziei in caz

de certitudine

Tehnici de rationalizare a deciziei in caz de

incertitudine
 Obstacole în activitatea profesorului
decident la luarea deciziei
Faptul determină
mereu un grad de
Profesorul ia decizii
într-un mediu
Slaba incertitudine, o
educațional pe care identificare percepţie selectivă a
situaţiilor, a
nu-l stăpâneşte în
întregime.
a problemei informatiilor
necesare
elementelor
componente ale
Analiza superficială a procesului, situaţiei
educaţionale în
informaţiilor şi a cauzelor cauză;

Oprirea la informatii irelevante care

denaturează gândirea corectă
 .
Slaba abordare
Necunoaşterea
metodelor şi
Dimensionarea
creativă a situaţiilor, tehnicilor creative şi
greşită a soluţiilor;
soluţiilor în variante a metodelor în
general de decizie;

Superficialitate în
Lipsa de fermitate în pregătire şi Slaba consultare a
aplicare şi control; neurmărirea grupului de elevi;
efectelor;

Generalizarea unei
Complacerea în Parcurgerea parţială
soluţii şi în alte situaţii,
rutină, experienţă; a etapelor deciziei;
neanalizate

Raportarea doar la
Exagerarea rolului
activitatea de
intuiției empirice;
predare ş.a.
 Bibliografie

 .
JOIȚA E. Management educațional.
Profesorul manager- roluri și metodologie.Iași:
Polirom, 2000, p. 56 -57; 60 -62