Sunteți pe pagina 1din 4

Centrul Scolar Nr.

3, Bucuresti Cursant: Maricica Botescu

Tema III: Evaluarea rezultatelor invatarii Activitatea 5: Enumerati avantaje si dezavantaje ale folosirii TIC in activitatea didactica

Folosirea computerelor in educatie a demarat in anii 60. Microcomputerele dn anii70 au permis extinderea programelor educationale, in tarile dezvoltate, de la gradinita pana la universitate. Computerele instructive au doua modalitati de utilizare: fie furnizeaza o prezentare clara si sintetica a datelor, fie au un rol tutorial de testare a elevului asupra intelegerii unui anumit subiect. Daca computerul are un program tutorial, elevului i se pune o intrebare de catre computer; elevul dactilografiaza raspunsul si apoi primeste o replica imediata la raspunsul sau. Un raspuns corect trimite elevul catre probleme mai solicitante; un raspuns incorect atrage diverse mesaje de corectare si programul va permite trecerea la intrebari mai complicate pana cand elevul nu va demonstra stapanirea acelei sfere de cunostinte. Exista multe avantaje in folosirea computerelor in instruirea educationala. Aceasta modalitate asigura interactiunea unu-la-unu cu elevul, o replica instantanee la raspunsul dat, permitand fiecarui elev sa lucreze in ritmul sau propriu. Computerele sunt cu deosebire utile in subiecte care necesita exercitii, degrevand profesorul de anumite sarcini la clasa, asa incat acesta sa se dedice mai mult anumitor elevi. Un program computerizat poate fi folosit in mod diagnostic, astfel incat, odata ce dificultatile elevului au fost identificate, profesorul sa se poata focusa pe problema de ansamblu. In final, datorita raportului individual cu computerul, elevii sunt eliberati de jena de a da raspunsuri eronate in mod public sau de a lucra mai lent decat colegii de clasa. Exista totusi si incoveniente in implementarea instruirii cu ajutorul computerelor. Ele sunt in general sisteme costisitoare, atat la achizitionare, cat

mai ales la intretinere si updatare. Exista, de asemeni, teama, justificata sau nu, ca folosirea computerelor in educatie diminueaza gradul de interactiune umana. Unul dintre aspectele dificile ale computerelor instructive consta in disponibilitatea si dezvoltarea de soft-uri pe discipline. Diverse programe pot fi cumparate in pachete complete de la o companie de soft-uri, dar un program furnizat in acest fel poate sa nu se potriveasca curriculum-ului unei anumite clase. Poate fi cumparat un model de training (courseware template), care furnizeaza un format general pentru teste si instruire bazata pe exercitii, care sa fie completate de elevi sau de profesor. Dezavantajul la acest sistem este ca instruirea tinde sa fie plictisitoare, cu teste si intrebari care urmeaza acelasi pattern pentru fiecare curs. Soft-urile pot fi dezvoltate in scoala, profesorul putand sa-si structureze cursul corespunzator nevoilor sale, dar acest lucru costa mult, este consumator de timp si poate necesita mai multa experienta in programare decat cea disponibila. Pe de alta parte, plasarea tehnologiei in scoli nu asigura ca aceasta va fi utilizata corespunzator, sau macar ocazional. Sunt scoli in care computerele fac parte din decor, sau sunt depozitate in magazii, de ani buni, de teama ca se pot defecta. Reforma educationala impusa de societatea cunoasterii formuleaza cerinte extensive asupra profesorilor. Un proiect complex presupune ca profesorul sa orchestreze o clasa in care elevii urmaresc diferite sarcini de lucru, au viteze de lucru inegale, folosesc diferite materiale sau lucreaza in grupuri flexibile. Pentru a realiza produse prin care sa demonstreze ce au invatat, elevii pot accesa surse de date originale pe Internet, care se pot situa uneori dincolo de limitele cunoasterii profesorului. Toate acestea trebuie planificate cu grija si sprijinite de profesor, astfel incat elevii sai sa simta ca au proprietatea produselor lor si sa se simta responsabili pentru propria invatare. In acelasi timp, profesorul trebuie sa asigure standardele de continut ale curriculum-ului national, ca si performanta elevilor. Cum va reusi o scoala sa realizeze toate sau aproape toate aceste sarcini ale reformei educationale, mai ales cand multi dintre profesorii ei au putina experienta cu tehnologia? Realitatea din scoli a dus la recunoasterea faptului ca profesorii nu pot fi fortati sa foloseasca tehnologia si ca ei se adapteaza cu viteze diferite. Asigurarea suportului tehnic pentru utilizarea i ntreinerea tehnologiei. Chiar i dup ce teama iniial a profesorilor de a se implica intr -o

tehnologie a fost depit, raman problemele legate de sprijinul tehnic in functionarea echipamentelor si manevrarea soft-urilor. De aceea, scolile au nevoie de un specialist, care, atunci cnd computerele se defecteaza, sa poata functiona ca depanator, sau coordonator de proiect. Dei unele scoli au ncercat s se descurce cu ajutorul unui profesor voluntar, sau a unui coordonator zonal de tehnologie, astfel de acorduri sunt deseori nesatisfctoare. Profesorii care controleaz o clas plin de elevi antrenati in activiti tehnologice au nevoie de flexibilitate i de dexteritate atunci cnd sistemul se defecteaza. n cazul n care apar frecvent probleme tehnice i cadrele didactice trebuie s atepte ore, zile, sptmni pentru rezolvarea lor, acestea vor abandona eforturile de a incorpora tehnologia. In cazul n care toti sau majoritatea profesorilor folosesc tehnologia, mai ales dac sunt implicate sisteme noi sau experimentale, sau se folosesc pe scar larg reelele de calculatoare, este nevoie de suport tehnic. Cel puin cinci tipuri de asisten tehnic sunt necesare: Ajutor n planificarea utilizrilor tehnologice i a achiziiilor Formare n modul de utilizare a sistemelor noi de hardware i software Furnizarea de demonstraii i consiliere cu privire la modul de a ncorpora tehnologia n instruire Furnizarea de ajutor atunci cnd apar probleme de software sau defeciuni in hardware Efectuarea la nivel minim a ntreinerii sistemului

Surse bibliografice:

1. http://encyclopedia2.thefreedictionary.com/CAI 2. http://www2.ed.gov/pubs/EdReformStudies/EdTech/approaches.html#support