SISTEMUL DE INVATAMANT DIN FINLANDA

Sistemul de învățământ din Finlanda are o durată de douăzeci de ani. Toată perioada de școlarizare, de la învățământul
preșcolar până la universitar este gratuită, aceasta fiind obligatoriu din momentul în care elevul împlinește șapte ani sau cu un an
în plus ori în minus, în funcție de dezvoltarea intlectuală a fiecărui individ. Bineînțeles, pentru acești elevi este realizată o serie de
examinări.
În Finlanda se practică și studiul în afara școlii, acasă, însă se realizează, periodic, o evaluare în conformitate cu standardele
educaționale.
Înainte de înscrierea în ciclul primar și anume clasele I-VI, există un an pregătitor pe care elevii îl parcurg începând de la vârsta de
6 ani. Apoi urmează perioada gimnaziului, respectiv clasele VII-IX. În urma finalizării clasei a IX-a, cei care doresc să urmeze cursuri
în continuare pot alege între școala secundară și educația vocațională. Astfel, în cazul celei dintâi menționate, studiile se
desfășoară pe o perioadă de cel mult patru ani, urmate de un examen național care oferă posibilitatea participării la admiterea la
facultate. Educația vocațională durează doi ani și are ca scop pregătirea de muncitori calificați în diferite domenii.
Elevii beneficiază de prânz variat, bogat în fructe și legume, gratuit, dar și de transport gratuit în cazul în care locuiesc la o
distanță mai mare de 5 km față de școală. În cazul în care, din diferite motive, programul este prelungit, școala are obligația să le
asigure elevilor o gustare. Elevii au parte de îngrijiri medicale, consiliere și chiar servicii de taxi, la nevoie.
„În cadrul consilierii vocaţionale, fiecare elev îşi petrece două săptămâni la un loc de muncă ales. Consilierea vocaţională
minimizează riscul ca un elev să ia decizii greşite în legătură cu viitorul său. Acesta are trei opţiuni: să îşi continue studiile
generaliste, să meargă la o şcoală vocaţională sau să se angajeze. Dar este important de menţionat că, după şcoala vocaţională,
acesta poate alege să meargă la universitate“. ( Edusfera )
Durata unui curs este de 45 de minute. Metodele utilizare de cadrele didactice sunt de tipul celor activ-participative, orele
fiind intense. Temele pentru acasă există, dar sunt foarte puține și antrenează raționamentul critic, în detrimental memorizării
mecanice. De precizat este faptul că aceste teme le sunt oferite doar adolescenților și durează maxim o jumătate de oră. Cursurile
încep dimineața la ora 9 și durează până la ora 15. În timpul pauzelor sunt încurajați spre desfășurarea și participarea la activități
fizice.
Practica și mai ales în domeniul științelor este considerată ca fiind de mare valoare. Astfel, orele de științe se desfășoară în
laboratoare, în grupuri de maxim 16 elevi astfel încât să fie realizate cu succes experimentele științifice propuse.
Un aspect deosebit de important este acela că, pe parcursul celor nouă ani de școală, elevii nu susțin examene de admitere
sau alte evaluări și nu se percep niciun fel de taxe pentru școlarizare. Acest fapt este valabil și pentru studenții care învață la
facultate, masterat sau doctorat. Primul examen este dat la vârsta de 16 ani, profesorii afirmând că, prin activitățile susținute, ei
pregătesc elevii astfel încât să învețe cum să învețe, nu cum să rezolve un test.
Diferențierea școli bune- școli mai puțin bune nu există. Părinții au posibilitatea de a alege instituția de învățământ la care
doresc să își înscrie copiii. Ei ştiu că oriunde îşi dau copilul, el va beneficia de aceeaşi calitate a educaţiei.
Inițial, oamenii erau sceptici, nesiguri în privinţa reformei de a comasa şcolile populare şi şcolile elitiste. Pe fondul acestui
subiect au avut loc numeroase dezbateri. Mulţi finlandezi, inclusiv profesori, nu credeau că este posibil să se asigure un
învăţământ egal pentru toţi copiii dintr-o generaţie, indiferent de zona din care provin, însă guvernul a luat decizia de a impune
această idee.
Nu există clasamente, comparații, competiții, ci cooperare, colaborare, comunicare, atât între regiuni, școli, cât și între elevi.
La baza funcționării fiecărei școli din Finlanda se află aceleași obiective naționale. Unitățile de învățământ se bazează pe cadre
didactice pregătite de universitate. Rezultatele copiilor din satele din mediul rural sunt aceleași ca ale elevilor dintr-un oraș
universitar.
 

10 MOTIVE PENTRU CARE FINLANDA ARE CEL MAI BUN SISTEM ȘCOLAR DIN LUME

1. Egalitatea dintre școli

Conceptul de egalitate, important de multă vreme în cultura finlandeză, este unul dintre motivele principale pentru care școlile
au succes atât de mare.
 Un expert în educația finlandeză compară alegerea școlii în SUA cu cea din Finlanda, spunând că în Statele Unite, școlile sunt
„aceeași idee de piață ... Școlile sunt ca un magazin de unde părinții pot cumpăra orice vor. În Finlanda, părinții pot alege și ei.
Dar opțiunile conțin același lucru”.
2. Copiii finlandezi au un viitor luminos, adaptat la forțele și interesele lor
 La vârsta de 16 ani, copiii finlandezi, care au fost în aceleași „școli multilaterale” de la vârsta de 7 ani, au posibilitatea de a
continua programele de învățământ profesional, care îi pregătesc pentru a lucra în domeniul construcțiilor, al sănătății, în
restaurante și în birouri, precum și pentru intrarea într-un institut politehnic sau pentru urmarea unui program academic care îi va
pregăti pentru universitate. Aproximativ 43% dintre elevi aleg calea vocațională. Elevii finlandezi care absolvă liceul știu că statul
va plăti pentru toată educația lor postliceală la una dintre cele 8 universități naționale din Finlanda (sau la un institut politehnic
pentru absolvenții vocaționali). 66% din finlandezi își continuă învățământul superior, una dintre cele mai mari rate din UE.
3. Toată lumea merge la școala publică
Unul dintre cele mai neobișnuite și, s-ar putea spune, unul dintre cele mai uitate aspecte ale sistemului școlar finlandez, este
frecventarea aproape unanimă a școlilor publice. Există foarte puține școli independente în Finlanda - chiar și acestea sunt
finanțate din fonduri publice - și sunt interzise taxele de școlarizare. Pasi Sahlberg, un oficial finlandez al Ministerului Educației
și autor al „Lecții finlandeze: Ce poate învăța lumea din schimbările educaționale din Finlanda?” subliniază acest factor, precum
și tendința culturală finlandeză de a valorifica cooperarea în fața concurenței, fiind unul dintre motivele pentru care școlile din
Finlanda sunt atât de puternice.

4. Bucuria și jocul fac parte din programă

Arja-Sisko Holappa, consilier pentru Consiliul Național Finlandez pentru Educație, scoate în evidență importanța pe care școlile
finlandeze o plasează plăcerii copiilor de a învăța, subliniind: „Există o veche vorbă finlandeză. Lucrurile pe care le învățați fără
bucurie le veți uita cu ușurință”

5. Copiii încep școala târziu

În mod evident, ofertele subvenționate, de calitate superioară, de creșă și de grădiniță înseamnă că, deși copiii finlandezi încep
școala târziu, ei încep învățarea și pregătirea pentru școală în mod informal mult mai devreme. Cu toate acestea, înainte de
vârsta de 7 ani, accentul se pune pe învățarea prin experiență, prin joc și mișcare. Cu excepția cazului în care copiii manifestă
interes și dorință, nu se așteaptă să învețe să citească în grădiniță, o abordare susținută de cercetări care arată o lipsă de
beneficii pe termen lung pentru copiii care sunt învățați să citească în grădiniță.

6. Profesorii nu predau pentru test (pentru că nu există vreun test)

Când discutăm regimurile de testare în stil american și ideea de a folosi rezultatele testării standardizate pentru a evalua
profesorii, un director finlandez descrie modul în care această idee este anatema față de cultura educațională finlandeză,
adăugând: „Dacă măsurați doar statisticile, vă lipsește aspectul uman”. Un oficial din cadrul Ministerului Educației
minimalizează chiar și succesul elevilor din Finlanda la testele internaționale, spunând: „Nu suntem foarte interesați [de
rezultatele testului]. Acest lucru nu reprezintă ceea ce suntem”.

7. Fonduri ample pentru a ajuta elevii slabi să recupereze

Unul dintre factorii care ajută școlile finlandeze să funcționeze atât de bine este accentul pus la nivel național în ceea ce
privește egalitatea atât între școli, cât și în rândul elevilor. Când elevii se străduiesc, statul este rapid în a le oferi resurse pentru
a-i ajuta să recupereze, un obiectiv pe care și profesorii îl adoptă. Așa cum un profesor finlandez a cărui școală servește
preponderent elevi imigranți ridică problema: „Copiii din familii bogate, cu multă educație, pot fi învățați și de profesori proști.
Noi încercăm să ajutăm elevii slabi. Acest lucru se reflectă profund în gândirea noastră”.

8. Niveluri înalte ale autonomiei profesorilor

În comparație cu profesorii din alte țări, cum ar fi Statele Unite, profesorii finlandezi petrec, în general, mai puțin timp în clasă
decât colegii lor străini. În timp ce un profesor de învățământ secundar din SUA petrece 1.080 ore de predare pe parcursul unui
an școlar de 180 de zile, un profesor finlandez de învățământ secundar petrece aproximativ 600 ore de predare în aceeași
perioadă. Acest timp suplimentar oferă profesorilor finlandezi mai mult timp pentru a dezvolta noi strategii de predare, de a
evalua în mod individual, și de a răspunde nevoilor de învățare ale elevilor lor.

În același timp, Finlanda are un curriculum național foarte scurt: obiectivele matematice naționale pentru clasele 1-9 ocupă doar
10 pagini. Majoritatea deciziilor curriculare se fac pe plan local, de către profesori și directori, iar profesorii și elevii sunt evaluați
în mod holistic, de către colegii și directorii lor. În general, profesorii finlandezi primesc mai multă libertate decât majoritatea
profesorilor din întreaga lume, în ceea ce privește conținutul lor de instruire și modul în care aceasta este livrată.

9. Profesori excelenți cu pregătire vastă

În Finlanda, ocupația de profesor este privită ca fiind o carieră de dorit; profesorii sunt considerați a fi la egalitate cu alți
profesioniști, cum ar fi avocații și medicii. O diplomă de masterat bazată pe cercetare (pe deplin plătită de guvernul finlandez)
este o condiție prealabilă pentru o poziție didactică, iar competiția pentru acceptarea în programele de top de predare poate fi
acerbă. Un profesor raportează că, în 2012, Universitatea din Helsinki a primit peste 2.300 de cereri pentru cele 120 de locuri din
programul său de formare a personalului didactic primar. Cerința pentru o diplomă de master este aceea că profesorii finlandezi
au, în general, între 5 și 7,5 ani de pregătire educațională pentru rolurile lor înainte de a fi responsabili pentru conducerea
propriei săli de clasă.
10. Copiii primesc un start puternic

Unul dintre motivele pentru care școlile finlandeze sunt capabile de rezultate atât de bune este faptul că în Finlanda copiii vin la
școală cu o bază solidă. Guvernul finlandez are numeroase programe de sprijin pentru familii, începând cu faimoasa „baby box”,
oferită gratuit tuturor femeilor însărcinate din Finlanda, care conține haine, cărți și alte bunuri utile pentru bebeluși în primul an.
Noilor părinți li se oferă ocazii ample de a-și forma o conexiune profundă cu copiii lor; mamele primesc 4 luni de concediu de
maternitate plătit, și există o perioadă suplimentară de 6 luni de concediu disponibilă pentru mame sau tați, de asemenea, cu
plata integrală. În cazul în care părinții aleg creșa, guvernul subvenționează facilități cu un personal foarte instruit
(educatotoarele de creșă au diplome de licență), cu asistență pentru familii bazată pe venit; costul maxim per copil este de
4.000 USD pe an. Programul preșcolar de zi este gratuit și de înaltă calitate și este utilizat de majoritatea părinților finlandezi,
ceea ce înseamnă că atunci când copiii încep școala la vârsta de 7 ani ei vin cu o bază solidă. Un oficial educațional finlandez
explică: „Considerăm că este dreptul fiecărui copil să primească educație timpurie și preșcolară. Nu este vorba despre un loc
unde să lăsațí copilul în timp ce lucrați. Este un loc unde copilul dumneavoastră va putea să se joace, să învețe și să-și facă
prieteni”.

Mihai Nina,Masterand,Anul 1