Implementarea politicilor UE în domeniul educaţiei în sistemul de învăţământ din

Finlanda.Direcţii în vederea compatibilizării cu politica UE.

Sistemul de învăţământ din Finlanda

Politica în domeniul învăţământului şi formării profesionale are drept scopuri principale

asigurarea unui nivel înalt de educaţie şi formare pentru toţi cetăţenii, promovarea creşterii
spirituale a naţiunii şi pentru a da posibilitatea populaţiei de a face alegeri independente. În
Finlanda toţi cetăţenii au dreptul la învăţământul general de bază.
În cadrul învăţământului secundar există suficiente locuri pentru toţi cei care au încheiat
învăţământul general obligatoriu şi de asemenea există un mare număr de locuri pentru
invăţământul superior.
Opetusministeriö - OPM (Ministerul Educaţiei) este responsabil pentru politica din domeniul
invatamantului.

Sistemul de învăţământ şi sistemul economic – cooperare

Responsabilităţi şi orientare

Cadrul legal pentru sistemul de învăţământ este creat de Opetusministeriö (Ministerul

Educaţiei). Opetushallitus (Consiliul Naţional al Educaţiei), un corp de experţi, este
responsabil pentru metodele de învăţare, conţinuturi şi scopuri. În cadrul fiecărei autorităţi
locale există cel puţin un comitet, nominalizat de consiliu, care este responsabil pentru şcolile
de nivel primar sau secundar subordonate autorităţilor locale. Autorităţile locale garantează
accesul la învăţământul general pentru toţi copiii din aria lor. La nivel local, consiliile locale
sunt responsabile pentru administrarea sectorului de învăţământ.
Durata şcolii obligatorii este de nouă ani. Reţeaua şcolară acoperă toată ţara. Şcolile
generale sunt de obicei subordonate autorităţile locale, cu excepţia câtorva şcoli particulare.
Guvernul contribuie la finanţarea tuturor şcolilor. Pentru copii, învăţământul şi materialele
necesare studiului sunt gratuite. În plus, copiii primesc o masă caldă gratuită pe zi. Ca şi
regulă, transportul este organizat de furnizorul de educaţie pentru o distanţe mai mari de 5
Km.
Cele mai mici şcoli au sub zece copii iar cele mai mari peste 900.
În Finlanda sunt aproximativ 4.300 şcoli generale.
Copiii cu dificultăţi de învăţare primesc ajutor suplimentar pentru învăţare faţă de
cursurile normale. Începând cu anul 1997, autorităţile în educaţie sunt responsabile pentru
educaţia tuturor copiilor, inclusiv pentru cei cu handicap profund de dezvoltare. Scopul este
de a integra cât mai mult învăţământul pentru cei cu nevoi speciale în şcolile obişnuite, dar
există şi cazuri în care învăţământul separat pentru nevoi speciale este util.
Copiii străini de vârsta învăţământului obligatoriu sunt integraţi în clasa potrivită cu
vârsta lor şi primesc asistenţă pentru a-i ajuta să atingă nivelul de instruire echivalent.
 Organizarea sistemului: Sistemul educational

Sistemul educational finlandez este alcatuit astfel:

1. Anul pregatitor: pentru copiii de 6 ani, optional, consta in activitati desfasurate in centrele
de zi
2. Scoala primara: clasele I-VI
3. Gimnaziu: clasele VII-IX
4. Liceu sau scoala vocationala: clasele X-XII
5. Universitate
Educatia obligatorie este de 9 ani si este gratuita.
In Finlanda nu exista inspectorate scolare, scolile fiind subordonate direct Consiliului
Educatiei din regiunea respectiva, organism ce reprezinta veriga de legatura intre Ministerul
Educatiei si unitatile de invatamant. Motivatia desfiintarii acestui organism a fost aceea ca
profesorii nu au nevoie sa fie controlati - ar fi sub demnitatea lor! Fiecare profesor tinde spre
autoperfectionare si are contiinta lucrului bine facut, deci nu este nevoie de un control exterior
al calitatii muncii sale. Si, in plus, parintii si mass media sunt mereu cu ochii pe toti actorii
implicati in actul educational, inclusiv asupra celor care iau decizii.
Consiliul Educatiei din Turku (localitate vizitata de profesorii romani) este alcatuit din 13
membri, reprezentând 5 partide politice. Acestia au intalniri lunare, in cadrul carora au
dezbateri si polemici, insa viziunea generala este una strategica, viziune care intruneste
consensul tuturor membrilor.
Anul scolar preuniversitar finlandez este impartit in 2 semestre. Semestrul 1 incepe la
mijlocul lunii august si se incheie la sfarsitul lunii decembrie (cu o saptamana de vacanta in
luna octombrie). Semestrul 2 incepe in a doua saptamana a lunii ianuarie si se incheie in luna
iunie, cu o saptamana de vacanta in luna februarie si una in luna aprilie. Vacanta de vara
dureaza 2 luni.

Copiii incep scoala la 7 ani

Copiii intra in clasa intai in anul in care implinesc 7 ani si sunt inscrisi la scoala cea mai
apropiata de domiciliu. Daca un copil nu este inscris la scoala sau nu studiaza (cazuri extrem
de rare), reprezentantii legali ai copilului pot fi amendati.

In clasele I-VI elevii au toti acelasi curriculum, insa la gimnaziu apar mai multe materii
optionale, care sunt alese impreuna cu parintii si consilierul scolar.

Materiile comune sunt : cele 2 limbi oficiale (finlandeza si suedeza), o limba straina, studii de
mediu, educatia pentru sanatate, religie sau etica, istorie, studii sociale, matematica, fizica,
chimie, biologie, geografie, educatie fizica, muzica, arta si lucru manual, economie
domestica. Notele sunt de la 4 la 10, nota minima de trecere fiind nota 5.
 Masa si transportul elevilor

Toti elevii primesc gratuit masa de pranz la cantina scolii. Aceasta face parte din
educatia pentru sanatate si obligatoriu se serveste mancare sanatoasa si gatita, pentru a le
forma copiilor deprinderi alimentare si obiceiuri de viata sanatoase pe termen lung.

Acest pranz echilibrat este alcatuit din: salata proaspata, legume, paine de secara si unt,
plus felul principal cald, care consta in cartofi fierti sau orez sau paste (cu sau fara carne). Se
adauga lapte , iaurt, apa sau suc de fructe neindulcit. La sfarsit, fiecare copil isi strange masa,
iar prin rotatie ajuta la bucatarie la spalat vasele.
In ce priveste transportul pana la scoala si inapoi, acesta este gratuit in urmatoarele cazuri:
daca elevul locuieste la o distanta mai mare de 5 km de scoala (sau 3 km pentru elevii din
clasele I si a II-a) sau daca are o stare de sanatate precara, dovedita cu certificat medical.

Evaluarea elevilor

In Finlanda se pune mare accent pe autoevaluare, elevii fiind pusi in situatia de a isi da
ei insusi calificative. In primele clase nu se dau note, ci se fac doar evaluari verbale, ramanand
la decizia locala anul de studiu de la care este introdus si sistemul de notare. La sfirsitul
fiecarui an de studiu, elevii primesc un certificat de absolvire. Daca elevul nu a reusit sa
acumuleze suficiente cunostinte, acesta sustine o noua examinare la sfarsitul verii, iar daca nu
reuseste sa treaca nici acest examen poate repeta anul, insa aceste cazuri sunt foarte rare, iar
decizia de a repeta anul este luata de catre profesori impreuna cu directorul scolii numai dupa
ce are loc un interviu cu elevul si parintii acestuia.

Un accent deosebit se pune pe ritmul propriu de invatare al fiecarui elev in parte, iar
competitia intre copii nu este stimulata in niciun fel! In scoala sunt angajati mai multi
profesori de sprijin, care lucreaza cu copiii cu dificultati de invatare, fie in cabinetul propriu,
fie la clasa, in timpul in care materia respectiva este predata. Elevii sunt incurajati permanent
sa gandeasca liber, sa dezbata subiecte, sa puna intrebari, sa lucreze in echipa, sa inteleaga
ceea ce invata si pentru ce invata.

Elevii finlandezi petrec in scoala aproximativ 6000 de ore pe an, mult mai putin in
comparatie cu cele 9.000 de ore petrecute de francezi, iar temele pentru acasa sunt foarte
putine. De ce? Ni s-a spus ca, predand mai putin, elevii pot sa-si consolideze mai bine
informatia , iar timpul liber pentru joaca (extra play) este de fapt unul dintre factorii care stau
la baza succesului scolar!
 Materiile optionale

Trebuie subliniat faptul ca materiile optionale sunt intr-adevar optionale si se stabilesc in

functie de nevoile elevilor, scoala fiind obligata sa gaseasca solutii pentru a le satisface. Elevii
nu sunt constransi in niciun fel sa studieze o anumita materie doar pentru a i se asigura catedra
unui profesor.
Spre exemplu, intr-una dintre scolile vizitate de profesorii romani, 2 dintre elevi isi
exprimasera dorinta de a studia optional limba germana, si cum scoala respectiva nu avea un
profesor specializat, s-a gasit solutia de a organiza cursuri online pentru cei 2 copii, cu un
profesor din alta scoala.

As vrea sa mai ramanem putin in zona materiilor optionale, pentru a discuta despre o
disciplina care la noi se numeste educatie tehnologica si care ne-a impresionat teribil prin
modul cum este predata in Finlanda. Aceasta materie se numeste la ei economie domestica si
este obligatorie in clasa a VII-a, apoi devine disciplina optionala in clasele a VIII-a si a IX-a.

In afara de laboratorul excelent dotat elevii invata in timpul acestor ore cum sa
gateasca (si este evident ca in acest fel conceptii precum ”locul femeii este la cratita” nu au
cum sa ia nastere!), iar la sfarsit mananca cu totii ceea ce au pregatit (scoala are contract cu o
ferma care le livreaza saptamanal produsele necesare). Tot in cadrul acestei materii, elevii
invata cum sa spele rufele, cum sa-si gestioneze banii, cum sa-si decoreze locuinta (la sfarsitul
anului au ca tema un proiect cu titlul ”cum as vrea sa arate casa mea”) si, totodata, foarte
important, discuta despre ce inseamna familia, despre relatiile de iubire dintre membrii ei etc.

La fel de importante sunt si muzica, pictura/sculptura/grafica lucrul manual si educatia

fizica. Elevii isi desfasoara respectivele cursuri in sali dotate corespunzator si sub indrumarea
unor profesori specializati, care ii ajuta sa isi dezvolte creativitatea si sa creasca armonios.

Statistici

Dupa absolvirea celor 9 clase obligatorii, elevii isi continua studiile urmand in medie
inca 3 ani, la liceu sau la scoala profesionala, la absolvirea carora primesc un certificat de
absolvire a liceului, a scolii profesionale sau a ambelor forme de invatamant. In ultimii ani se
constata o tendinta tot mai puternica a elevilor de a se indrepta spre cursurile scolii
profesionale, peste 60% dintre ei facand aceasta optiune.

Finlanda, toate institutiile de invatamant superior sunt in proprietatea statului finlandez.

Studiile superioare sunt oferite in doua tipuri de institutii de invatamant:

- universitati, scoli de business si academii

- universitati de stiinte aplicate (foste politehnici) Pentru admitere, examenul de bacalaureat si

examenul de admitere sunt pricipalele modalitati de diferentiere si selectie a viitorilor
studenti. De mentionat este natura complementara, dar si un anumit nivel de juxtapunere intre
cele doua institutii de invatamant mai sus mentionate. Daca universitatile se concentreaza mai
mult pe cercetare, si ofera o educatie mai teoretica, universitatile de stiinte aplicate se
concentreaza pe latura practica a stiintei, si rareori se angajeaza in cercetare.

Cursurile de BA dureaza in general 3-4 ani. In functie de program ele se pot incheia la
acest nivel sau marcheaza o treapta intermediara in acordarea unei diplome de MA. Studiile
pentru o diploma BA de la o universitate de stiinte aplicate, poate dura aproximativ 3,5-4,5
ani (pentru detalii, accesati link-ul furnizat in sectiunea Cerinte de admitere de mai jos).

Absolventii de nivel BA in cadrul universitatilor de stiinte aplicate se pot inscrie la

cursuri de MA in cadrul acelorasi universitati de stiinte aplicate dupa o perioada de pana la 3
ani de acumulare de experienta de munca. Acest nivel MA este unul orientat spre
specificitatile din campul muncii si nu unul academic. Totusi, cele doua niveluri MA, din
universitati si din universitatile de stiinte aplicate, sunt echivalente.

Studiile de nivel BA in cadrul universitatilor de stiinte aplicate pot fi continuate la nivel

de MA in cadrul programelor oferite de universitati. Acest nivel dureaza 2 ani, in general.
Absolventilor de nivel BA din universitatile de stiinte aplicate li se cere in general sa
efectueze un an aditional de aprofundare a cunostintelor teoretice; aceasta cerinta nu e o
cutuma si devine din ce in ce mai putin raspandita, ca efect al implementarii Procesului de la
Bologna.

Nivelurile superioare, de PhD si Post-Doc sunt oferite doar de universitati. O treapta

intermediara la acest nivel, este cel de Licentiat undeva intre nivelul de MA si cel de PhD. De
mentionat este ca nivelul MA din universitatile de stiinte aplicate nu este suficient pentru
continuare studiilor la nivelurile superioare.

Învăţământul preuniversitar din Finlanda

Învăţământul preuniversitar finlandez presupune parcurgerea a 9 ani de învăţământ

obligatoriu (de la vârsta de 7 ani până la cea de 16 ani) – precedaţi sau nu de un an pregătitor
în învăţământul preşcolar (vârsta 6-7 ani) -, precum şi parcurgerea învăţământului secundar
superior sau a celui vocaţional.
Învăţământul obligatoriu („basic education” / „comprehensive school”) este educaţia generală,
de bază, gratuită, primită de populaţia şcolară (60 000 elevi) pe grupe de vârstă, în şcolile de
masă.
Curriculum-ul local/la decizia şcolii este conceput pe baza curriculum-ului nucleu.
Certificatul de absolvire este eliberat la terminarea programei şcolare/planului de învăţământ,
dar nu oferă absolventului nicio calificare profesională. Certificatul oferă accesul către toate
formele de învăţământ secundar superior şi formare profesională.
Aproape toţi copiii sunt absolvenţi ai învăţământului obligatoriu.
Învăţământul de masă este co-finanţat de către autorităţile locale şi de către guvern.
Autorităţile locale au, prin statut, obligaţia de a furniza servicii educaţionale copiilor din
învăţământul obligatoriu care au domiciliul în zona în care ele îşi desfăşoară activitatea.
Reţeaua şcolară acoperă teritoriul întregii ţări. Majoritatea elevilor frecventează şcoli de
mărime medie, care au între 300 şi 499 de elevi înscrişi. Cele mai mici şcoli au mai puţin de
10 elevi, iar cele mai mari, peste 900 de elevi.
Teme abordate:
- Sistemul educaţional finlandez
- Procesul educaţiei de calitate
- Stabilirea priorităţilor în şcoală
- Abordare strategică a administraţiei şcolare comune
- Reconcilierea dilemelor (procesul fără sfârşit al rezolvării problemelor legate de educaţie,
predare, lucrul cu părinţii etc)
- Uniunea Europeană şi Comitetul pentru Educaţie şi Cultură

Obiective:
Participanţii au ocazia să înveţe/înţeleagă:
- Structura de bază şi principiile sistemului educaţional finalndez : profesorii vor fi
familiarizaţi cu sistemul şi cu elementele sale speciale care au o importanţă crucială în
încercarea de a obţine rezultate în învăţarea de calitate
- Esenţa educaţiei
- Aspectele importante ale oricărui sistem educaţional de succes şi rolul profesorului în acest
sistem
- Importanţa educaţiei de calitate
- Câteva concepte moderne de management, principii şi practici aşa cum sunt ele legate de
organizarea educaţională
- Sensul următoarelor teme: şcolile ca organizaţii de învăţare, leadership strategic şi
pedagogic, lucrul în echipă şi în reţea, managementul schimbării
- Importanţa reconcilierii dilemelor în orice organizaţie educaţională: câteva puncte de vedere
asupra nesfârşitelor procese de rezolvare a problemelor şi mijloacele de a face faţă
provocărilor de zi cu zi şi schimbărilor în domeniul educaţiei şi al profesiei de dascăl
- Structura şi principiile de lucru ale Uniunii Europene
- Comitetul pentru Cultură şi Educaţie al Uniunii Europene şi unele dintre cele mai uzuale
teme de lucru ale acestuia legate de munca profesorilor

Costuri

Studiile superioare (atat in cadrul universitatilor de stiinte aplicate, cat si in cel al

universitatilor) este finantat de catre statul finlandez prin intermediul Ministerului Educatiei
din Finlanda. Ca urmare studiile superioare in Finlanda sunt gratuite pentru cetatenii
finlandezi si cei ai Uniunii Europene. Studentii romani beneficiaza de aceleasi drepturi de
studiu ca si studentii finlandezi, la fel ca si alti cetateni din cadrul Uniunii Europene.

De mentionat, e necesitatea platii taxei anuale de membru al uniunii studentesti in universitati

(obligatorie pentru studentii de nivel BA si MA, optionala pentru cei de nivel Phd si Post-
Doc). Taxa este de aproximativ 42-84 EUR (poate varia de la un an la altul, si de la o
universitate la alta), si acopera costul asigurarii medicale pentru studenti. In cadrul
universitatilor de stiinte aplicate, plata taxei anuale de membru al uniunii studentesti este
optionala, dar anumite institutii au taxe speciale pentru materiale didactice si alte costuri
specifice (in atare caz, acestea sunt in mod explicit mentionate pe site).

Studentii inregistrati atat la universitatile de stiinte aplicate, cat si la universitati trebuie sa

acopere cheltuilile legate de achizitia de carti de specialitate si cursuri din fondurile proprii.
Aceste costuri, impreuna cu cele legate de cazare si alte cheltuieli de intretinere, se situeaza in
jurul sumei de 700 EUR/ lunar/ student (aceasta suma este una orientativa; costurile variaza
in functie de marimea universitatii, abundenta ofertelor de cazare, marimea orasului in care se
studiaza, variatiile regionale, etc.).

Demn de mentionat: programele internationale de studiu (in limba engleza) oferite de sistemul
educational finlandez nu necesita plata unei taxe de scolarizare decat doar daca acest lucru
este mentionat clar in descrierea programului.

Finanțare

Finantarea studiilor in Finlanda este un domeniu care trebuie tratat foarte serios. Din moment
ce invatamantul superior este gratuit, statul finlandez nu are un program generalizat de burse
pentru nivelul BA, sau MA. Cea mai facila optiune este participarea in cadrul programului
Erasmus, si alegerea universitatilor finlandeze dintre acele universitati care desfasoara
asemenea programe impreuna cu universitatea din Romania.

Un domeniu aparte il reprezinta studiul limbii finlandeze la nivel de MA, PhD sau post-Doc.
De exemplu, studentii care sunt deja inscrisi in cadrul unui MA care se concetreaza pe studiul
limbii finlandeze, pot beneficia de o bursa de studiu in perioada pregatirii lucrarii de MA.

Pentru nivelul de MA, o posibila sursa de finantare este programul european Erasmus Mundus
(European Master). In acest caz procesul de aplicatie are loc prin intermediul universitatii
coordonatoare pentru fiecare Erasmus Mundus Master's course in parte. In momentul de fata
universitatile din Finlanda sunt angrenate in urmatoarele programe Erasmus Mundus

Statistici: Finlanda

Este o tara cu 5,4 milioane de locuitori, bugetul alocat de guvern educatiei fiind
echivalent cu 6% din PIB sau aproximativ 10 miliarde de euro, 10% din suma avand drept
sursa de finantare bugetul central, iar restul de 90% bugetele locale. Desi procentul din PIB
alocat educatiei este relativ similar Romaniei, gradul de dezvoltare economica net superior
face ca finantarea per elev sa fie de aproximativ 7.000 de euro/an, suma de 7 ori mai mare in
comparatie cu suma alocata de Romania.

Educaţia populaţiei şi limba de

instruire

În 2007, erau 560.000 tineri înscrişi în sistemul obligatoriu de educaţie, iar 90% din
populaţia în vârstă de 17 ani se afla înscrisă în sistemul de educaţie. Limbile oficiale sunt
finlandeza şi suedeza, iar autorităţile publice sunt obligate să trateze nevoile educaţionale ale
populaţiei vorbitoare de finlandeză şi, respectiv, suedeză, aplicând aceleaşi criterii. Există
două reţele de instituţii educaţionale în municipiile bilingve, una pentru fiecare grup vorbitor
al uneia din aceste limbi, care acoperă toate nivelurile educaţiei. Municipalităţilor li se cere,
de asemenea, să asigure oportunităţi educaţionale pentru minorităţile Rrome şi de alt fel,
precum şi pentru persoanele care folosesc limbajul semnelor.
2. Controlul administrativ şi măsura educaţiei finanţate de sectorul public
Majoritatea elevilor urmează cursurile şcolilor publice şi aproximativ 8% pe cele ale
instituţiilor care beneficiază de fonduri private. Majoritatea instituţiilor de educaţie primară şi
gimnazială sunt susţinute de municipalităţi şi federaţii de municipalităţi. Instituţiile private
sunt controlate de organizaţii nonguvernamentale, dar primesc acelaşi nivel de finanţare
publică precum cel al şcolilor finanţate din bani publici.

3. Educaţia pre-şcolarilor
De la naştere până la vârsta de 6 ani, copiii pot fi înscrişi la centre de îngrijire diurnă
(grădiniţe) sau grupuri mai mici de îngrijire diurnă în familii, în locuinţe private, ambele
variante aplicând taxe rezonabile în funcţie de venitul părinţilor. La vârsta de 6 ani, copiii pot
urma cursuri pregătitoare pentru preşcolari în şcoli, care sunt gratuite. Toţi
copiii în vârstă de 6 ani vor avea dreptul la educaţie pregătitoare gratuită. Aproximativ 90%
din copiii de 6 ani participă la cursurile pregătitoare fie în centre de îngrijire diurnă (80%) sau
în şcoli (aproximativ 20%). În afară de serviciile furnizate de stat, biserica şi unele organizaţii
de voluntariat furnizează diverse servicii de instruire.

4. Educaţia obligatorie de zi
Legea Educaţiei de Bază care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 nu separă şcoala generală
într-o etapă primară şi o alta superioară. Aceasta stabileşte doar că educaţia durează nouă ani
şi că pe durata primilor şase ani, instruirea este în mod obişnuit asigurată de învăţător, iar în
ceilalţi trei, de profesori specializaţi pe materii (vezi mărimea clasei/ gruparea elevilor).

]5Criterii de admitere
Copiii trebuie să înceapă educaţia obligatorie în anul în care împlinesc vârsta de 7 ani.
Aproximativ 1% încep cu un an mai devreme, dar, în acest caz, trebuie obţinut un certificat
pentru a dovedi pregătirea copilului de a merge la şcoală.

Educaţia liceală şi post-liceală

Criterii de admitere Elevii care au urmat cu succes şcoala generală sunt eligibili pentru
educaţia liceală generală şi profesională. Procedura de înscriere are loc în special prin
sistemul naţional comun de înscriere. Elevii au dreptul să aplice la nivel naţional la orice
instituţie care oferă educaţie liceală.

6. Învăţământul superior
Învăţământul superior este oferit în universităţi sau politehnici. Ambele sectoare au propriile
lor profiluri; universităţile pun accentul pe cercetarea ştiinţifică şi instruire, în timp ce
politehnicile au o abordare mai practică. Examinarea de bacalaureat din Finlanda asigură o
eligibilitate generală pentru educaţia universitară. În plus, cei cu un grad de studii politehnice
finlandeze, calificare profesională post-liceală sau cel puţin o calificare profesională de
trei ani beneficiază, de asemenea, eligibilitate generală pentru educaţia universitară

7. Nevoi speciale
Principiul central cu privire la elevii cu nevoi speciale în Finlanda este integrarea în educaţia
generală. Mai curând decât integrarea completă sau retragerea, elevii care au nevoie de sprijin
educaţional îl primesc, şi în consecinţă pot fi retraşi câteva ore pe săptămână pentru a primi
sprijinul special.
8. Profesorii
Profesorii şi personalul auxiliar din centrele de îngrijire diurne sunt în special educatori şi
educatori sociali. În plus, există şi muncitori specializaţi în îngrijirea copiilor, asistente
pediatre şi alţi profesionişti specializaţi în îngrijirea copiilor şi sarcini educaţionale.

Analfabetism funcţional este o noţiune care se referă la persoanele care ştiu să citească, dar
nu înţeleg ceea ce au citit. Prin contrast, conform definiţiei din 1958 a UNESCO, analfabetă
este considerată o persoană care nu a învăţat niciodată să scrie şi să citească.

Persoanele cu probleme de analfabetism funcţional sunt persoane care au urmat şcoala şi care
fie au obţinut o diplomă corespunzătoare unui nivel de educaţie, fie au părăsit şcoala înainte
de a obţine o diplomă, dar care, în ambele situaţii, nu deţin competenţe de bază suficiente.

Un studiu privind educaţia în statele membre, publicat de Comisia Europeană, arată că în

România, în 2006 faţă de 2000, procentul de elevi în vîrstă de 15 ani care sunt analfabeţi
funcţional a crescut de la 41,3 % la 53,5%. Prin comparaţie, în Finlanda doar 4,8 % dintre
elevii în vîrstă de 15 ani au dificultăţi în a înţelege ce citesc. După Finlanda urmează Irlanda,
cu 12,1% şi Estonia, cu 13,6%.

Procentul plasează România pe ultimul loc din ţările europene la ştiinţa de carte. Înaintea
României se află Bulgaria, cu o proporţie de 51,1% de tineri care nu înţeleg ceea ce citesc.

Opinia specialiştilor este că România are această situaţie dezastruoasă deoarece principala
metodă de învăţare a elevilor români este memorarea. Ca urmare, elevii nu au capacitatea de a
face corelaţii între secvenţele de informaţie cuprinse într-un text.

Mai există şi explicaţia următoare: dezvoltarea vocabularului, a comunicării verbale şi non-

verbale, a gândirii logice, se petrec la vârste foarte mici, începând de la câteva luni. În acestă
etapă de dezvoltare a copilului, considerată ca fiind cea mai importantă, în sistemul de
educaţie finlandez, copilul este asistat de educatori cu înaltă calificare, atent selecţionaţi dintre
absolvenţii de studii superioare, cu 4-5 ani de pregătire psiho-pedagogică riguroasă. În
schimb, în România analfabetismul funcţional este prezent prin existenţa unor absolvenţi cu
diplomă, dar slab pregătiţi din lipsa cadrelor didactice calificate.

Cercetări efectuate în România în cadrul comunităţii rome, finalizate în 2002, constatau că

aproape 12% dintre copiii romi în vârstă de 7 - 16 ani au întrerupt şcoala înainte de finalizarea
învăţământului obligatoriu, iar 18% sunt neşcolarizaţi. În total, peste 80% dintre copiii
neşcolarizaţi sunt romi şi 38,6% dintre romi sunt analfabeţi funcţional. Aceste rezultate erau
mult mai optimiste decât cele ale studiului Comisiei Europene.

Memorarea e de vină

Specialiştii susţin că raportul arată realitatea pentru că în România memorarea e principalul

mod de învăţare.

"Citirea unui text nu înseamnă nimic dacă nu i-ai înţeles mesajul. Raportul arată că la nivelul
elevilor de liceu neînţelegerea unui text e echivalentă analfabetismului funcţional pe piaţa
muncii, adică elevii nu au capacitatea de a face corelaţii între secvenţele de informaţie
cuprinse într-un text", explică Florin Colgeac, preşedintele Edu-Gate.
Acesta mai adaugă că antrenamentul elevilor români s-a făcut prin memorare. "Noi nu avem
competitivitate pe piaţa muncii. Sunt căutaţi oameni fără idei, oameni învăţaţi să fie
obedienţi", adaugă Florin Colgeac.

Scoala Romaneasca versus Scolile din Finlanda

Sistemul de învăţământ din România a fost supus unor măsuri de reformă succesive după Revoluţia
din Decembrie 1989. Schimbările au vizat în principal curriculum-ul naţional, organizarea unităţilor de
învăţământ, programele de formare a profesorilor şi generalizarea învăţământului obligatoriu de 10
ani. De asemenea, măsurile de reformă au urmărit un proces de descentralizare continuă.
Structura sistemului de învăţământ include Ministerul Educaţiei şi Cercetării - MEC ca şi autoritate la
nivel naţional, Inspectoratele şcolare la nivel regional şi unităţile de învăţământ la nivel local. Alături
de inspectoratele şcolare subordonate Ministerului Educaţiei sunt şi alte instituţii cu scopuri
educaţionale cum ar fi Casele Corpului Didactic, cluburi şi palate ale copiilor etc.
Structura,sistemului,de,învăţământ
•Învăţământ,preşcolar
grupa,mică
grupa,mijlocie
grupa,mare,pregătitoare,pentru,şcoală
•Învăţământ,general,obligatoriu
învăţământ,primar,(clasele1-4)
învăţământ,secundar,inferior(clasele5-10)
•Învăţământ,secundar,superior
liceu(clasele11-12/13)
şcoala,de,arte,şi,meserii
•Învăţământ,post-secundar
•Învăţământ,superior
de,scurtă,durată
de,lungă,durată
Plan specific de invăţământ
Pentru unele dintre nivelurile prezentate anterior, sunt disponibile şi următoarele forme de educaţie:
•Educaţia,permanentă
•Învăţământul,deschis(la,distanţă)
•Învăţământul,privat
•Învăţământul,pentru,minorităţi
•Învăţământul,special
1.Învăţământ,general
În România, între 3-6/7 ani copiii urmează (opţional) învăţământul preşcolar care cuprinde trei grupe,
dintre care ultima este pregătitoare pentru şcoală. Ciclul primar (6/7-10/11 ani) se continuă cu ciclul
gimnazial (10/11-14/15 ani), la sfârşitul căruia elevii pot opta fie pentru liceu (4-5 ani), fie pentru
şcolile de arte şi meserii (învăţământ profesional, 2-3 ani). Selecţia şi repartizarea elevilor după
terminarea gimnaziului în cele două filiere se face în funcţie de evaluarea competenţelor dobândite în
gimnaziu, care va avea la bază standardele naţionale de evaluare. În anumite condiţii, absolvenţii
şcolilor de arte şi meserii îşi pot continua studiile cu ciclul superior al liceului. Admiterea în
învăţământul superior este condiţionată de finalizarea studiilor liceale şi promovarea examenului de
Bacalaureat.
 Organizare

Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi se finalizează la maximum 18 ani. Anul

şcolar începe, de regulă, la 15 septembrie şi are o durată de 34 săptămâni. Vacanţele sunt stabilite prin
ordin al Ministrului. Cadrele didactice au dreptul de a recomanda elevilor manuale alternative aprobate
de Ministrul Educaţiei şi Cercetării (MEC). Clasa de elevi cuprinde 10-25 elevi în ciclul primar, 10-30
elevi în ciclul gimnazial, 15-30 elevi în învăţământul liceal sau şcoala de arte şi meserii.
Finanţare/ Taxe şcolare
Sistemul naţional de învăţământul cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ de stat şi particulare.
Învăţământul de stat este gratuit. Învăţământul particular percepe taxe deoarece nu există susţinere
financiară de la stat.
Numai în învăţământul primar de stat este obligatorie uniforma. Pentru învăţământul de stat preşcolar,
primar şi gimnazial se asigură gratuit manualele şcolare. Până la 18 ani elevii beneficiază de asistenţă
medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice şcolare.
Responsabilităţi şi consiliere
Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin Inspectoratele Şcolare, Ministerului Educaţiei şi
Cercetării (MEC). Ministerul, pe baza consultării altor instituţii şi factori de răspundere, proiectează şi
aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele, răspunde de elaborarea planurilor de
învăţământ, a programelor analitice şi manualelor şcolare, organizează şi aprobă reţeaua unităţilor şi
instituţiilor pentru învăţământul preuniversitar de stat.
Alternativele educaţionale pot fi organizate atât în sistemul de învăţământ de stat, cât şi în cel
particular, pe baza evaluării şi validării lor de către MEC.

„Modelul finlandez e unul dintre cele mai de succes şi eficiente sisteme de învăţământ la nivel
european, inclusiv prin rezultatele foarte bune obţinute de elevii finlandezi la testele PISA”, a
declarat, ori de câte ori a avut ocazia, chiar ministrul Daniel Funeriu.
Poate de aceea proiectul noii legi, care se vrea „baza” reformei învăţământului românesc, are
în cuprinsul său măsuri care copiază exemplul finlandez. Ideea de educatie în funcţie de capa
citatea elevului şi liceul de doar trei ani, începând cu clasa a X-a, sunt doar două dintre
acestea.
Profesori personali
Care e cheia succesului Finlandei? Ce fac elevii finlandezi într-o zi de şcoală, ce învaţă, cum
sunt dascălii în ţara nordică? Daria, fiica Narcisei Suciu, trăieşte de o lună şi jumătate „visul
şcolar finlandez”. Este în clasa a V-a la o şcoală publică din Outokumpu. Odată ajunsă însă
acolo, după câteva teste, profesorii i-au propus să se înscrise în clasa a VII-a. „Doar că ea şi-a
dorit să aibă colegi de aceeaşi vârstă, aşa că, în cele din urmă, au repartizat-o într-a V-a”,
explică Narcisa. În România, a învăţat la Şcoala nr. 146, din Capitală.
Daria e fericită, se simte bine printre colegii ei şi se bucură mai ales de atenţia cadrelor
didactice care o învaţă, în plus, şi finlandeza. „Am două profesoare care se ocupă doar de
mine. Cu ele fac şi biologie, istorie, geografie şi matematică, iar cu clasa mea, a V-a A, fac
arte, muzică, engleză, sport, lucru manual…”, povesteşte Daria.
Un elev nou ca ea nu doar că e primit cu braţele deschise, dar are şi un program de
acomodare, timp în care nu primeşte note. „Mi s-a părut foarte interesant faptul că, ştiind că
vor avea un elev nou şi care nu vor beşte finlandeza, cei de la şcoală au făcut un proiect în
care au fost incluse două profesoare capabile să înveţe copilul finlandeză intensiv. (…) Astfel,
Daria beneficiază de toate astea fără să fiu nevoită să cer, să implor sau să fac mii de cereri,
aşa cum eram obişnuită”, sesizează diferenţa mama fetiţei.
Muzica, lucrul manual şi artele - materii de bază
Cursurile încep la ora 9.00 în fiecare zi. Daria nu are niciodată mai mult de şase ore într-o zi,
iar miercuri stă la şcoală doar trei.
„La muzică este un profesor foarte amuzant şi drăguţ. Câteodată, sunt chiar doi. De fapt, la
fiecare materie sunt doi profesori. Toţi copiii ştiu să cânte la fluier, iar mulţi dintre ei au
învăţat să cânte la pian. Profesorul i-a învăţat, la şcoală. (…) La lucru manual învăţ să fac
haine la maşina de cusut. Acum, îmi fac o geantă dintr-un material pe care l-am primit acolo.
Am învăţat să croşetez şi mi-am făcut o brăţară cu roz şi cu alb”, spune entuziasmată fetiţa.
„Fac şi religie cu un profesor care mi-a povestit că a fost în România înainte de ’89 ca să
înveţe despre ortodoxie, dar l-au dat afară din ţara noastră, pentru că au crezut că e spion. Este
haios”, completează ea.
Apoi, precizează: rechizitele, manualele, masa de prânz şi transportul sunt gratuite.
Carte în picioarele goale
Cât priveşte sportul, în şcoala finlandeză este o disciplină deloc neglijată: „La sport nu e
niciodată la fel. Într-o zi avem patinaj, altă dată schi. Altă dată înot sau dansuri, sau ne jucăm
cu mingea. Schi se face pe un deal din apropierea şcolii. Înot, în Centrul sportiv al oraşului,
iar copiii merg pe jos de la şcoală acolo şi înapoi. Unii copii nu poartă căciulă sau fular, deşi
sunt minus 10 grade C. Iar ei nu sunt niciodată bolnavi. Cred că sunt obişnuiţi”, continuă
Daria.
E foarte încântată de atmosfera de la şcoală, care se apropie de cea a unei familii. „Nimeni nu
stă cu pantofii în picioare în şcoală. Toată lumea se descalţă pe hol. Profesorii au papuci de
casă. Pe hol sunt canapele foarte frumoase, colorate frumos şi copiii stau în pauză pe ele.
Toată lumea în şcoală îşi spune pe nume, şi asta mi s-a părut foarte ciudat, dar mi-a şi plăcut”.
Şi, ca într-o familie care se respectă, şi la masă merg tot împreună.
Nu doar fetiţa e însă încântată de şcoală, ci şi mămica. „În sistemul acesta se pune mare preţ
pe personalităţi. Copiii nu sunt nevoiţi să înveţe multe ches tiuni teoretice, însă învaţă toţi să
cânte, să deseneze, sunt toţi in te re saţi de sport , dansează şi învaţă chestii practice de care
chiar au nevoie în viaţă. La matematică, de exemplu, le-am arătat profesoarelor exerciţiile pe
care Daria le făcea în ţară într-a V-a în primul semestru şi s-au în grozit… Mi-au spus că
predau matematică de acest nivel copiilor de clasa a opta, a noua”, explică Narcisa Suciu.
Fiecare copil din şcoala Dariei are un „caiet verde”, în care există adresa şi numerele de
telefon de la şcoală şi ale medicilor, orarul şi observaţiile dascălilor.
În fiecare semestru există o zi în care părinţii sunt chemaţi la şcoală să discute cu profesorii.
Iar când e vorba de reguli, acestea sunt respectate. „În clasa Dariei, copiii au căzut de acord să
nu se necăjească unii pe alţii şi, culmea, chiar se ţin de această înţelegere”, conchide Narcisa.
ŞCOALA VIITORULUI
„Copiii nu sunt nevoiţi să înveţe multe chestiuni teoretice, însă învaţă toţi să cânte, să
deseneze, sunt toţi interesaţi de sport, dansează şi învaţă chestii practice de care chiar au
nevoie în viaţă.” Evenimentul Zilei

Mediafax :România, în topul abandonului şcolar între ţările UE

Malta şi Portugalia au ce mai mare rată de abandon şcolar din Uniunea Europeană, urmate de
Bulgaria şi de România, informează, duminică, The Malta Independent, citând un raport
european în acest snes. Conform sursei citate, 41,7 la sută dintre elevii maltezi şi 39,2 la
sută dintre cei portughezi părăsesc şcoala devreme, în timp ce media de 19 la sută dintre
elevii români şi 18 la sută dintre cei bulgari situează cele mai noi membre UE pe
următoarele două locuri în clasamanetul abandonului şcolar european.

Potrivit aceleiaşi publicaţii, şase milioane de tineri europeni au părăsit prematur sistemul
educaţional în anul 2006, în ciuda unei propuneri a Comisiei Europene de a reduce această
cifră la două milioane. Educaţia şi studiul pe termen lung au fost identificate drept elemente
de bază pentru dezvoltarea UE şi crearea unei strategii de locuri de muncă, incluse în Agenda
de la Lisabona.

Numărul europenilor cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani care participă la activităţi

educative şi de training a scăzut şi el în anul 2006.

La polul opus, performanţe remarcabile în domeniul educativ s-au înregistrat în Polonia (cu o
rată de 5,6 la sută a abandonului şcolar), în Republica Cehă (5,5 la sută) şi
în Slovenia (5,2 la sută), potrivit raportului european.

Numărul elevilor care au reuşit să îşi ia diploma în domeniile ştiinţific, matematic şi

tehnologic au depăşit numărul stabilit de Comisie, ajungând la 860.000 de absolvenţi pe an.
Performanţe în aceste domenii s-au înregistrat în Irlanda, Franţa şi Lituania.

Potrivit Strategiei de la Lisabona, Comisia Europeană şi-a propus, pentru anul 2010, ca 90 la
sută dintre elevi să nu mai abandoneze şcoala devreme (între 18 şi 24 de ani), ca cel puţin 85

la sută dintre tineri să termine liceul şi o creştere de 15 la sută a numărului studenţilor care vor
absolvi în domeniile ştiinţific, matematic şi tehnologic.

Romania, abandonul scolar si comparatia cu tari ale UE

Abandonul scolar continua sa fie mai mare in Romania, in comparatie cu alte state ale UE, se
arata in raportul Ministerului Educatiei privind starea invatamantului romanesc. Totusi,
Romania sta mai bine decat Spania sau Portugalia.

Reţeaua EurActiv

Sursa: Rador preluat de HotNews.ro

Introducere - Abandonul şcolar în Romania, ţară membră a Uniunii Europene

Am abordat această temă deoarece abandonul şcolar a devenit în ultimii ani un subiect
controversat în România, cu atât mai mult cu cât de doi ani este membră a Uniunii Europene.
Acesta constituie astăzi un fenomen întalnit în toate sistemele de învăţământ, şi este o
problemă atât de ordin administrativ şi social, dar mai ales de ordin pedagogic. În lucrarea de
faţă se va dezbate pe larg asupra abandonului şcolar cu precădere din punct de vedere
pedagogic.
Înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, însă imediat după schimbarea
regimului s-a constat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii. Astăzi România,
din pãcate, se situeazã mult peste nivelul celor mai multe dintre statele membre sau care au
aderat recent la Uniunea Europeană în ceea ce priveşte abandonul şcolar, relateazã
AGERPRES.
La nivelul anului 2007, valoarea indicatorului de abandon şcolar înregistra 19,2%, spre
deosebire de ţări precum Slovenia - 4,3%, Polonia - 5,0%, Republica Cehă - 5,5%, statele
membre UE-27 - 14,8%, potrivit Raportului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
(MECT) privind starea învăţământului.
Rata abandonului este mult mai ridicată în învăţământul urban. Statisticile demonstrează că
şcolile din centrele oraşelor care îşi concentrează serios atenţia asupra menţinerii ordinii şi a
disciplinei , asupra dezvoltării caracterului şi a responsabilităţii elevilor, precum şi asupra
excelenţei şcolare, au un nivel sensibil mai scazut de nereuşite şi de abandonuri şcolare.
Pentru o mai bună înţelegere a eşecului şcolar se vor prezenta în lucrarea de faţă atât definiţii,
caracteristici şi forme ale acestuia cât şi cauzele care îl determină dar şi unele metode ce au
rolul de a preveni şi combate acest fenomen nedorit într-o societate ce îşi doreşte să treacă
peste urmele lăsate de comunism.
2. Abandonul şcolar – definiţie, caracteristici şi forme
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării
şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii
unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii
început. 1(Nemtu, Cristina, Devianta scolara Ghid de intervenţie în cazul problemelor de
comportament al elevilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003)
Abandonul şcolar este rezultatul unei combinaţii de cauze interne şi externe, de factori interni
şi factori externi. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se
aplică diferenţiat principiul dezvoltării. Eşecul şcolar este produsul mai multor factori cauzali
aflaţi într-o anumită configuraţie pedagogică, psihologică şi socială care determină la rândul
ei mai multe consecinţe imediate dar şi de durată.
Eşecul şcolar are la bază mai mulţi factori care pot fi diferiţi, dar cel mai adesea asociaţi,
elevul se confruntă cu o serie de dificultăţi şcolare care au ca principale cauze: propria
persoană, părinţii şi familia, şcoala , comunitatea locală, etc.
Putem distinge cinci mari tipuri de dificultăţi pe care elevul poate să le întâmpine: dificultăţi
de natură somatică, deficienţe intelectuale/cognitive, probleme de învăţare de ordin
instrumental sau dificultăţi de ordin afectiv privind direct copilul, adesea familia sa;
Slăbiciuni pedagogice privind şcoala, dar adesea şi părinţi.
2.1 Factorii intrinseci
2.1.1 Deficienţele de natură somatică
Acest tip de deficienţă se referă la o afecţiune somatică, un deficit senzorial sau condiţiile de
viaţă aberantă pe plan fizic. . În acest sens un rol predominant îl are familia care trebuie să fie
sensibilă la problemele de sănătate ale copilului prin realizarea unor controale medicale de
specialitate, dar şi medicii prin stabilirea unui diagnostic corect şi măsurilor de vindecare.
Spre exemplu o boală cronică (diabet, infestarea cu h.i.v., pneumonii, etc.), o reacţie cutanată,
infecţii repetate, o deficienţă somatică de lungă durată pot perturba şcolaritatea din două
motive: absenţe repetate (nu întotdeauna justificate) şi respingerea mai mult sau mai puţin
ascunsă a bolii somatice de către ceilalţi copii, de părinţi şi dascălii acestora.
2.1.2 Deficienţe intelectuale
Eventualitatea unei deficienţe intelectuale/cognitive constituie, în materie de retard sau eşec
şcolar, o teamă mai mult sau mai puţin mărturisită de părinţi. Diagnosticarea deficienţelor
intelectuale profunde se poate realiza şi înainte de vârsta şcolară, dar deficienţele medii şi cele
lejere nu pot fi suspectate decât în momentul contactului cu şcoala un mare rol având
învăţătorul şi profesorul psiholog în şcolile unde există acesta.
Pentru identificarea deficienţelor intelectuale există o serie de teste ce pot fi aplicate(teste
proiective, teste pentru stabilirea Q.I. , etc), iar programa individualizată aplicată de învăţător
poate constitui un suport real pentru evitarea eşecului şcolar.
Bibliografie: Kalevala, traducere de Barbu Brezianu, Editura Cavallioti, Bucureşti

Ion Marin, Marian Marin : - “Geografie regională, Europa”, ediţia a II-a

revizuită şi adăugită, editura Universitară, 2005

www.finlanda.ro

www.wikipedia.ro

www.evenimentulzilei.ro

www.mediafax.ro

www.hotnews.ro
 Universitatea din Oradea

Facultatea de Stiinte Politice si Stiintele Comunicarii

Data: 17.01.2011 Studenta: Dudas Monica

Materar PPE, sem. IV