Sistemul de învățământ românesc și

Sistemul de învățământ European

- Analize curriculare comparative -

Sistemul de învăţământ reprezintă un subsistem al sistemului social, acesta

fiind subordonat şi integrat în cadrul şi structura generală a societăţii, neavând
doar o structură internă,punându-se şi unor impulsuri sociale externe. Sistemul
de învăţământ, privit ca un întreg, seferă, în mod fundamental, la organizarea
sub formă instituţională a învăţământului, cuprinzând totalitatea instituţiilor
ce urmăresc îndeplinirea unor obiecții educaţionale. Mai trebuie spus că
sistemul de învăţământ are un caracter naţional şi istoric, evoluează şi se
dezvoltă în raport cu dezvoltarea materială şi specificul cultural al fiecărei ţări.
Prin urmare, există caracteristici comune între sistemele de
învăţământdiferitele ţări, caracteristici şi deosebiri ce sunt legate de
condiţiileeconomice,sociale şi culturale din respectiva ţară.
Concluzionând, vom spune că învăţământul, înţeles sub fanism instituţional, nu
poate fi considerat ca având doar o structură internă, ca rezultat al
interacţiunilor dintre componentele sale, ci el este supus unor presiuni sociale
ce funcţionează independent şi în interacţiune, urmărind realizarea unor
obiective educative. Sistemul de învăţământ include:
- procesul de învăţământ- angajează , în vederea atingerii obiectivelor
educaţionale, îngemănând în acest sens cele trei funcţii educaţionale esenţiale:
predarea, învăţarea şi evaluarea;
- un flux de ieşire- reprezintă sistemul: persoanele educate, instruite, înzestrate
cu competenţe şi aptitudini prevăzute de către cererea socială de educaţie; un
flux de intrare- este alcătuit din resurse umane şi materiale, şi anume: personal
didactic, elevi, studenţi, construcţii şi spaţii şcolare,dotări tehnico-materiale,
timp şcolar, fonduri.
Sisteme de învăţământ al ţărilor europene:
1. Germania: Structura anului şcolar ,vacanţe ,data începutului de an
şcolar ,data sfârşitului de an şcolar Vacanţă de toamnă Crăciun/Anul Nou
 Iarnă/ Carnaval Primăvară/Paşte ;Al treilea termen,Vară Zile sărbători
religioase.
Creşele : sunt în Germania instituţii de îngrijire a copiilor de la pâna 3 ani. În
cadrul creşelor se mai face o împărţire a acestora în funcţie de vârsta
copiilor,iar copiii vor putea fi încadraţi fie la Liegekrippe ( grupa de sugari de la
0 la 6 luni ), fie la Krabbelkrippe ( grupa de sugari de la 6 luni până la 12 luni ).
 Tagesmutter (mama de zi ) este o altă formă de îngrijire a copiilor,specifică
acestei ţări, iar locul în care este desfăşurată această activitate este de obicei
chiar locuinţa persoanei care ia în îngrijire copii. Numărul de copii luaţi în
îngijire este de maximum cinci. Copilul care este îngrijit de o mămică de zi are
parte de o îngrijire intensivă, individuală, modelată pe nevoile copilului.
Avantajul este că o Tagesmutter este mult mai flexibilă în ceea ce priveşte orele
de aducere a copilului şi aceasta poate fi în prealabil stabilită cu parinţii, iar
copilul rămâne în acelaşi mediu familial. Foarte multe mămici de zi sunt dispuse
să îngrijeasca copii şi în week-end sau peste noapte. Costurile la o Tagesmutter
sunt mai reduse decât la o creşă, în funcţie de numărul de ore ales. Tot în
funcţie de numărul de ore alese este inclusă mâncarea şi băutura.

Comparativ cu ţările europene, sistemul de învăţământ din România are atât

avantaje cât şi dezavantaje.
Avantajele sunt începând de la gratuitatea învăţământului obligatoriu şi
asigurarea de manuale în această perioadă, până la sistemul de burse acordate,
sistemul de notare şi de examinare finală dar şi organizarea orelor de curs.
Astfel dacă în România, pe tot parcursul perioadei de învăţământ obligatoriu
resursele bibliografice sunt distribuite gratuit, în Italia nici în învăţământul
primar nu sunt asigurate manualele şcolare, astfel încât achiziţionarea le revine
în sarcina părinţilor. O diferenţă mare între sistemul de organizare a orelor
de curs în România şi în Italia este aceea că deşi elevii pot avea şi şapte ore
aceştia au o singură pauza de 20 de minute, iar ora de curs durează 55
de minute, în condiţiile în care în România orele de curs durează 50 de
minute urmate de pauze de 10 minute. Un mic avantaj îl constituie pentru
România şi Examenul de Bacalaureat, întrucât comparativ cu celelalte ţări, are
un grad de dificultate al subiectelor crescător, astfel încât să poată fi luat nu
doar de cei cu performanţe şcolare ridicate. Comparativ cu celelalte ţări
europene, sistemul de notare al României este mai permisiv, nota de trecere
fiind 5, atât la materiile din timpul anului, cât şi la examene, exceptând
Examenul de Bacalaureat a cărei medie trebuie să fie peste 6. (în Italia este 6)
De asemenea sistemul nostru de învăţământ prezintă şi dezavantaje :Un astfel
de exemplu este că în Portugalia la universităţi îţi sunt oferite atât resursele
informatice cu mult mai multe decât în România cât şi instrumentele necesare,
respectiv laptop-uri cu conexiune la internet pe tot parcursul cursurilor. Pentru
sistemul de învăţământ din România un alt dezavantaj îl reprezintă metodele
de predare aplicate în întrucât de cele mai multe ori ele se bazează pe multe
informaţii teoretice prezentate doar de profesor, comparativ cu celelalte ţări în
care sunt folosite pentru predare: videoproiectoare, table inteligente şi
sebazează foarte mult pe formarea spiritului de lucru în echipă, de competenţe
în ceea ce priveşte prezentările publice, în faţa colegilor e formarea unei gândiri
mai mult practice şi mai puţin teoretice ca în cazul României.

Exemple:
-Educaţia în Malta este obligatorie până la vârsta de 16 ani şi este organizată
de trei furnizori: statul, biserica sau mediul privat. Statul maltez este
responsabil pentru asigurarea accesului egal la educaţie pentru toţi copiii.
Obiectivele educaţiei în Malta sunt dezvoltarea intelectuală şi morală, cât şi
asigurarea pregătirii şi calificării fiecărui cetăţean, astfel încât să contribuie
productiv la economia naţională, iar rata de participare la învățământul post
obligatoriu pentru tinerii de peste 17 ani este în creștere în ultimii 10 ani ca și în
sistemul educațional din Bulgaria și România. Tendința generală este de
creștere a duratei pentru învăţământul obligatoriu la zi până la 11 ani. După
parcurgerea ciclului secundar, tinerii din Malta pot opta pentru învățământul
post liceal, învățământul vocațional, sistemul de educație pentru adulți sau
ciclul terțiar cu studii universitare.

În Spania sistemul de învățământ preuniversitar este de asemenea obligatoriu

pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani. Învăţământul preşcolar
(educación infantil) constituie primul nivel al sistemului spaniol de educaţie,
începând de la primele luni de viaţă până la vârsta de şase ani, când
şcolarizarea devine obligatorie. Învățământul primar (clasele1-6) și
învățământul secundar (clasele 7-10) sunt de asemenea obligatorii. Al doilea
ciclu din învățământul secundar, clasa a 10-a, conține două opțiuni: orientarea
către bacalaureatul spaniol și orientarea spre formarea profesională. La
finalizarea invățământului secundar, elevii care au promovat clasele 7-10,
primesc titlul de Absolvent al Educației Secundare Obligatorii. Elevii își pot
continua studiile liceale încă 2 ani, clasele a 11-a și a 12-a, și pot obține titlul de
„Bachiller”. Nivelul terțiar de educație cuprinde studiile universitare. Marea
majoritate a elevilor frecventează şcoli publice, dar este răspândită și
frecventarea instituţiilor particulare subvenţionate (dependente de stat).

În Bulgaria învăţământul obligatoriu cuprinde şi nivelul preşcolar, iar copiii (cu

vârsta de patru/cinci sau şase ani) sunt obligaţi să participe la programe de
învăţământ preşcolar concepute, în primul rând, pentru a-i familiarize cu un
mediu similar celui şcolar. Tranziţia de la învăţământul secundar inferior la
învăţământul secundar superior are loc cu unul sau doi ani înainte de
terminarea învăţământului obligatoriu. Limita de vârstă superioară pentru
învăţământul obligatoriu este de 16 ani. Sistemul de învăţământ format din
preşcolar, educaţia şcolară (învăţământ primar şi secundar) şi învăţământul
superior are o varietate de tipuri de şcoli, publice și private în timp ce formarea
profesională este strâns legată de învăţământul general și poate avea loc în
şcoli profesionale sau colegii integrate în sistemul de învăţământ superior.
Concluzia acestei analize comparative este că între sistemele de învățământ
analizate există o serie de asemănări cu sistemul de învățământ din România
cum ar fi: obligativitatea învățământului până la vârsta de 16 ani, creșterea
duratei de școlarizare, existența unui an pregătitor pentru copiii cu vârsta
școlară mică ( 6 ani), posibilitatea de a continua pregătirea profesională în
învățământ de tip vocațional după finalizarea educației obligatorii și
preocuparea pentru creșterea calității actului educațional.

Educația Românească –
- Educația Internațională