Educație Parentală

1. Este neascultător!
Există momente în care ceri copilului tău să facă
ceva, iar el se refuză. Cei mai mulți părinți
interpretează acest lucru ca fiind nepoliticos sau
sunt și unii care cred că au un copil prea deștept și
de aceea nu urmează niște cerințe simple! Există o
vorbă din bătrâni pentru asta: „Cu cât îi dai mai
mult nas, cu atât ți se va urca în cap și greu îl mai
dai jos de acolo!”
Probleme comune ale părinților. Vine al doilea
copil. Ce va zice primul?

Una dintre cele mai mari greşeli pe care le poţi

„comite“, preocupată fiind de viitoarea naştere,
este să îţi excluzi puiul din tot ceea ce are legătură
cu frăţiorul sau surioara care se anunţă. Cei doi vor
avea o relaţie mult mai bună, pe măsură ce trec
anii, dacă fratele mai mare are, încă de la început,
partea lui în deciziile familiei.

Plânge și se plânge mai mereu

Aproape toți copiii plâng și se plâng părinților.
Uneori chiar pentru cele mai mici fleacuri. Orice
mic incident în școală, la joacă cu prietenii sau
chiar acasă l-ar putea determina să se plângă și să
se văicărescă minute-n șir.

2. Sunt de părere ca aceasta afirmație “Aproape o

treime dintre părinți considera pedeapsa un rău
necesar, după cum arată un studiu UNICEF.” , are
atât avantaje cât și dezavantaje in ceea ce privește
buna creștere a unui copil. Acest lucru se practica
de foarte mult timp, iar mulți dintre părinții de azi
pun in practica ceea ce au văzut in copilărie. Cred
ca e foarte important sa aplicam reguli si măsuri in
funcție de caracterul copilului.

3. Majoritatea provin din mame minore, fenomen

îngrijorător. 45% din copiii abandonați de mame
minore provin din România.
O alta cauza a abandonului este depresia post-
natală, care este din ce in ce mai întâlnită in rândul
mamelor.
Nașterea unui copil cu o forma de handicap, din
păcate, influentează foarte mult decizia pe care o
iau părinții.

4. Educația parentală urmărește reducerea gradului

de vulnerabilitate a persoanelor și presupune un
transfer de competențe eficiente, de la specialist la
familie, pe termen lung.
Ea,educația parentală, se adresează tuturor
categoriilor de părinți, fără excepție, vizând
activarea resurselor parentale intrinseci, sporirea
competențelor prentale (educația
copiilor),aabilităților educative și nu modificarea
unui comportament sau a unei structuri existente.
Prin cursulEducația parentală nu se urmărește
crearea unui mit despre părintele perfect, ci se
promovează imaginea realistă despre provocarea și
bucuria de a fi părinte, oferind părinților
posibilitatea de a se redescoperi pe ei înșiși, de a-și
îmbunătăți comunicarea și de a-și dezvolta
abilitățile necesare privindîndeplinirea rolului de a
fi părinte.Activitățile organizate în cadrul
programelor se înscriu într-o logică a prevenirii
situațiilor problematice, se focalizează, în special,
pe prevenire, și apoi – pe intevenție.

5. Consider ca educația parentala, este una dintre

cel mai bune soluții pe care un părinte le poarte
pune in aplicare in ceea ce privește educația unui
copil. E foarte important ca între copil și părinte sa
fie o legătura strânsă, o legătura care pornește de la
părinte, oferindu i copilului încredere, înțelegere,
afecțiune și multă iubire, pentru a creste in
armonie.