Casa Corpului Didactic Olt

PORTOFOLIU EVALUARE FINALĂ

Program de formare

EDUCAȚIA PARENTALĂ O NECESITATE A

ȘCOLII ROMÂNEȘTI

Cursant TRUȚĂ CLAUDIA-THEODORA

Unitatea școlară: LICEUL TEHNOLOGIC NR.1 BALȘ
REFERAT „Educația parentală – în trecut, în prezent și în viitor”

TEMA 1
„Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini în cea
maimare măsură, dacă, voi reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele
lucruricare să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te rog, ca să pot fi o
binecuvântare pentru lume.
(din Child's Appeal, Mamie Gene Cole)
Educația parentală urmărește reducerea gradului de vulnerabilitate a
persoanelor și presupune un transfer de competențe eficiente, de la specialist la
familie, pe termen lung.
Fiecare vârstă aduce cu sine oportunități diferite, dar și riscuri. Chiar și în
cele mai bune condiții, a-i ajuta pe copii să își atingă întregul potențial reprezintă
o provocare continuă pentru părinți și pentru tutorii legali
Printre dificultățile întâmpinate de părinți în România se regăsesc sărăcia,
lipsa accesului la servicii de protecție socială și de sănătate, violența domestică,
migrația și traiul în zone izolate. Mai mult de atât, adulții nu au uneori
cunoștințele și abilitățile necesare sau nu au acces la resurse care să le permită să
asigure copilului condiții optime de dezvoltare.
Astfel de neajunsuri pot duce la abuz, neglijare, probleme de sănătate, la
lipsa comunicării, a timpului petrecut alături de copil, la stimă de sine scăzută și
abandon școlar. Toate acestea scad drastic șansele copiilor de a ieși din cercul
vicios al sărăciei, care le afectează familiile de generații întregi.
Potrivit celor mai recente statistici ale Autorității Naționale pentru
Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în 2017, au fost raportate peste
15.000 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare a copilului.
Violența împotriva copiilor este larg răspândită. Deși violența extremă
este considerată inacceptabilă (de ex. bătaia, abuzul sexual), în România există
un nivel ridicat de toleranță față de unele forme de violență “mai ușoare”,
precum pălmuitul, țipatul, umilirea.
Aproape o treime dintre părinți consideră pedeapsa un rău necesar, după
cum arată un studiu UNICEF.
Peste tot în lume s-a demonstrat că disciplina non-violentă este cea mai indicată
pentru a îl ajuta pe copil să crească, să fie sănătos și responsabil.
Numărul părinților care-și abandonează copilul ramâne ridicat. Anual,
aproape 10.000 de copii ajung în sistemul public de protecție a copilului.
În ciuda progreselor înregistrate în ultimii 30 de ani, circa 400.000 de copii
români se află în afara sistemului de educație, doi din 10 copii nu termină opt
clase și doar șase din 10 merg la liceu. Aflându-se într-un impas părinții,
educația parentală le vine în ajutor cu noi modalități de educare a copilului și
tehnici de dezvoltare, îmbunătățire a relației părinte-copil. Astăzi, părinții au la
dispoziție numeroase surse de unde să se inspire: cărți, webinare, grupuri de
parenting, cursuri de educație parentală, dar și susținere specializată din partea
psihologilor și psihoterapeuților. În prezent, părinții doresc să dezvolte relații tot
mai profunde cu copiii lor, care să se bazeze pe încredere, empatie și sprijin. În
comparație cu educația din trecut, acum familiile situează în centrul
preocupărilor lor copilul și nevoile acestuia și nu se mai consideră că părintele
trebuie să decidă tot și copilul are datoria de a se supune.

Specialiștii ne recomandă să evităm pedepsele în general, dar în special

pedepsele corporale, care rănesc copilul și aduc cu sine traume care îl vor urmări
pe copil tot restul vieții. S-a studiat psihologia copiilor și s-au prezentat tehnici
de a ține sub control reacțiile negative ale copiilor, acceptarea emoțiilor negative
ale acestora și limitarea unor comportamente negative fără intervenții agresive
asupra celui mic. În prezent, se dorește creșterea și educarea unor copii cât mai
echilibrați din punct de vedere psihic, social și fizic. Specialiștii au observat că
în ultimele decenii s-au dezvoltat diverse stiluri parentale moderne în funcție de
care părinții se ghidează în creșterea copilului lor. Aceste stiluri parentale sunt
diverse și au diferite caracteristici. România. (2017). UNICEF Disponibil online la
https://www.unicef.org/romania/ro/educa%C8%9Bia-parental %C4%83-%C3%AEn-rom
%C3%A2nia#:~:text=Educa%C8%9Bia%20parental %C4%83%20reprezint%C4%83%20un
%20set%20de%20activit%C4%83%C8%9Bi %20%C8%99i,%C8%99i%20cuno%C8%99tin
%C8%9Bele%20despre %20%C3%AEngrijirea%2C%20alimenta%C8%9Bia%20%C8%99i
%20protec %C8%9Bia%20copilului. – accesat în data de 11.11.2022. 2. Strategia națională
de educație parentală „Părinți educați, copii fericiți”, 2022. (România).
https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategie_Nationala_Educatie_
Parentala_document_de_lucru_ME_2022.pdf accesat în data de 11.11.2022 3. Mocanu, L.
(2020). Educația parentală [Suport de curs, Universitatea pedagogică de stat „Ion Creangă”din
Chișinău]. https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-babes-bolyai/educatia-simass-
media/educatia-parentala-suport-curs/24392954 accesat în data de 11.11.2022 4. Cojocaru, D.
2008, „Copilăria și construcția parentalității” , Iași, Polirom 5. UNICEF, 2005, Cunoştinţe,
atitudini şi practici parentale în România, Bucureşti. Strategia Naţională Integrată de Formare
şi Dezvoltare a Competenţelor Parentale, 2010.