EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN EDUCAREA COPIILOR CU NEVOI

SPECIALE ÎN GRĂDINIȚĂ/ȘCOALĂ
Prof.Sarivan Anamaria-Nicoleta
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficințe Auditive Buzău

Educația este un drept esențial al fiecărui copil și trebuie să se adreseze tuturor copiilor, valorizând
diferențele care există între ei, de ordin cultural, economic, rasial, religios, de ritm și de stil de învățare, de
deficiențe posibile, de tulburări ale învățării și dezvoltare individuală. Procesul educativ trebuie să se
adreseze tuturor și fiecăruia, să se concentreze pe soluții rapide și adecvate la adaptarea față de diversitate și
unicitate umană.
Educația pentru toți a fost definită ca acces la educație și la calitatea acesteia pentru toți copiii, fiind
identificate două obiective generale:
a) asigurarea posibilităților participării la educație a tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiți sunt
ei și cât se abat, prin modelul personal de dezvoltare, de la ceea ce societatea a denumit normal;
b) calitatea educației se referă atât la identificarea acelor dimensiuni ale procesului didactic, ale
conținuturilor învățării, cât și la calități ale factorilor educaționali, care să sprijine învățarea tuturor
categoriilor de copii, să asigure succesul, să facă sistemul deschis, flexibil, eficient și efectiv.
Asigurarea unor condiții de viață, corespunzătoare pentru persoanele cu cerințe speciale, acceptarea
acestora în cadrul societății sau comunității din care fac parte, presupun tendința spre normalizare care se
referă la sprijinul oferit persoanelor cu cerinte speciale de către componentele sistemului social pentru a
permite acestora un mod de viață similar sau apropiat cu al celorlalți membrii ai societății. Consecințele
practice ale normalizarii sunt programele și acțiunile bazate pe incluziune și integrare.
Copiii care nu pot face față cerințelor educative, cei care prezintă diverse forme și niveluri de eșec în
formarea și consolidarea unor deprinderi, în acumularea cunoștințelor necesare sunt prea puțin cunoscuți,
acceptați și abordați din punct de vedere psihopedagogic și considerați a fi copii care învață greu, ,,copii cu
probleme”, ,,copii inadaptați”, ,,copii ineducabili”, atât de către copii, cât și de părinți sau chiar cadre
didactice.
Deseori întâlnim în grădiniță sau în copii care sunt neliniștiți, într-o continuă mișcare, neatenți la
activități și la sarcinile de învățare, au manifestări comportamentale incontrolabile, dovedesc impulsivitate și
agitație, copii pe care-i numim cu deficit de atenție și hiperactivitate, sindromul ADHD sau dimpotrivă copii
timizi, introvertiți.Acești copii sunt mai expuși violențelor în cadrul grupei/clasei de copii atât ca agresori cât
și ca victime, sunt expuși riscului de marginalizare la această vârstă. Cel mai adesea acești copii provin din
familii în care există probleme : conflicte conjugale, divorțuri, tensiuni,înlocuirea frecventă a părinților cu
diferiți angajați care au grijă de copil (deseori alegându-se varianta comodă de a lăsa copilul în fața
televizorului), timpul redus alocat de părinți relaționăriicu copilul. Pentru acești copii avem în vedere o
abordare educațională care implică și menține activ interesul și curiozitatea copilului. Sindromul ADHD
impune formarea și informarea părinților și cadrelor didactice pentru a le oferi soluțiile la problemele
specifice ridicate de acest sindrom, fiind vizate metodele didactice, managementul comportamentului și
strategiile specifice de educație, precum și elemente care pot duce la dezvoltarea necesarei colaborări între
grădiniță/școală, familie, comunitate și în cazul în care se impune comunitatea medicală.
Poate părea simplu, dar comportamentul exploziv, posibilele accese de agresivitate, efortul chinuitor
de concentrare a atenției asupra sarcinilor de lucru și reacția deseori impulsivă la frustrările provocate de
eșecuri presupune din partea părinților sau cadrelor didactice răbdare și o strategie coerentă de suport.O
posibilă cheie a succesului în lucrul cu acești copii sunt activitățile extrașcolare, cluburile copiilor,
concentrarea pe pasiunile și interesele manifestate de copii.

1
 Urmărim stimularea comportamentelor dorite și inhibarea celorr negative prin lucruri de care este
interesat copilul :o carte dorită, o jucărie de colecție, instrumente, unelte, ieșiri în diferite locații împreună cu
familia, jocuri în echipă cu ocuparea unui rol dorit.
Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, fiind datori să le asigure nu numai existenţa
materială, ci şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia consideră că este suficient să
se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.),
subestimând importanţa unei comunicări afective, aspect ce se reflectă negativ în dezvoltarea sentimentului
de apartenenţă al copilului, a stimei de sine şi al rolului şi statutului său în cadrul familiei și în societate.
La copiii de vârstă mică tulburările emoţionale pot să apară ca simple dereglări determinate de
perturbări ale programului zilnic – nerespectarea orelor de odihnă şi somn insuficient, schimbarea
colectivităţii, ambientului, locuinţei, nerespectarea orarului de masă, existenţa unei stari conflictuale în
mediul familial. La copiii mai mari apare sentimentul de nesiguranţă, ineficienţă, tristeţe, lipsa de ataşament
sau dimpotrivă nevoia excesivă de afecţiune, de protecţie, dificultate de adaptare în colectivitate, deficit de
atenţie, refuzul de a mânca sau mâncatul fără măsură
Neglijarea afectivă emoțională este cea mai importantă formă de neglijare. Prin această formă de
neglijare copilului îi va fi afectată siguranța și securitatea fundamentală.
Copilul nu primește suficientă dragoste, sprijin, atenție, caldură din partea mediului social și în
primul rând al familiei, copilul nu este niciodată alintat, mâmgâiat, lăudat, încurajat. Legat de neglijarea
afectivă se dezvoltă o" teorie a atașamentului" care definește starea de atașament ca fiind în esență,
apropierea preferențială, dezinteresată a unei persoane de altă persoană indiferent de vârstă. Nesatisfacerea
acestei stări încă de la nastere poate determina perturbări în evoluția ulterioară a copilului.
Teatrul ,atât prin vizionarea de spectacole cât şi prin jocul de rol reprezintă o metodă eficientă de a
stimula încrederea şi stima de sine a micuţilor, de a combate timiditatea şi tracul şi de a le pune creativitatea
şi imaginaţia la lucru,atât cele realizate în grădiniță/școală sau vizionate la televizor,dar mult mai
bine ,,gustate”în sala de spectacol alături de actori,de jocul lor interactiv(,,De-a iedul cu trei capre”, ,,De-a
coliba iepurașului”, ,,De-a personajele din povești”,etc).
Educaţia integrată, pornind de la intervenţia timpurie, urmăreşte, deci, să ajute familia şi copilul cu
nevoi speciale în vederea valorizării tuturor potenţialităţilor latente şi manifeste, pentru a trăi din plin, cu
posibilităţile pe care le are şi le dezvoltă, într-o ambianţă constructivă, echilibrată. Educaţia integrată îi va
permite copilului cu nevoi speciale să trăiască alături de ceilalţi copii, să desfăşoare activităţi comune,
dobândind abilităţi indispensabile pentru o viaţă cât mai apropiată de cea a majorității, pentru o adecvată
inserţie socială.
Școala incluzivă pune în centrul atenției sale persoana umană ca fiintă originală, unică și irepetabilă,
accentuând ideea că în fiecare societate există personalități, grupuri diferite, motivații, rațiuni și puncte de
vedere diferite.
Întâlnim adesea copii ,,insultați” de colegi din cauza aspectului lor(sunt supraponderali sau sunt
îmbrăcați necorespunzător). Deşi sunt mici,preşcolarii/școlarii înşişi trebuie să înţeleagă că sănătatea nu
înseamnă doar absenţa bolii, ci un stil de viaţă sănătos. Principalii factori cu impact asupra stării de sănătate
şi boală sunt : alimentaţia echilibrată, practicarea exerciţiului fizic, respectarea orelor de somn şi a normelor
de igienă.Tot mai puţini copii exersează mersul pe jos (vin cu maşinile la grădiniţă/școală),există copii
supraponderali din cauza alimentaţiei nesănătoase şi a faptului că petrec mare parte a timpului liber sedentar
în faţa calculatorului, televizorului sau desfăşoară prea puţine activităţi fizice, se mai adaugă preferinţele
copilului pentru dulciuri şi sucuri în defavoarea fructelor şi a apei.Am urmărit dezvoltarea armonioasă a
copiilor;trasformarea deprinderilor de igienă personală în obişnuinţe; schimbarea comportamentelor
alimentare nesănătoase; dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătăţii personale şi a mediului
(,,Vitamine de la cine,sănătate de la toate”, ,,Putem creşte sănătos dacă mâncăm sănătos”, ,,Aer curat,
plămâni sănătoşi”, ,,Fac gimnastică de mic,să cresc mare şi voinic”etc).Le putem explicat faptul că trebuie să
poarte haine curate, potrivite pentru fiecare anotimp, haine nu prea strâmte, dar nici prea largi.

2
 Mişcarea este recunoscută ca prim factor al formării intelectuale corespunzătoare a copiilor. Dorinţa
de mişcare,dinamismul caracteristic copiilor trebuie să devină instrumente în mâna educatorilor/învățătorilor,
prin care să acţioneze în sensul formării unor oameni sănătoşi. Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă frumuseţea
mişcării şi necesitatea practicării ei. Exerciţiul fizic cât mai de timpuriu practicat duce la respectarea
regulilor de igienă,respectarea unei conduite sportive,formarea unui stil de viaţă sănătos, dar și la consumul
de energie, la reaxare, la petrecere plăcută a timpului liber.
Copiii trebuie să participe cu multă plăcere la concursurile sportive organizate atât în
grădiniţă/școală cât şi în afara ei(,,Mişcare sport şi sănătate”, ,,În pași de dans”, ,,Micii campioni”)care să
contribuie pe lângă dezvoltarea armonioasă a organismului şi la menţinerea unei bune dispoziţii, dezvoltarea
spiritului competitiv, satisfacţia obţinerii de premii în diplome şi dulciuri, jucării, dar care să ducă şi la
sudarea legăturilor între copii.
Educaţia outdoor este cea mai directă şi clară metodă de a învăţa, de a încuraja copiii să se implice
fizic,emoţional şi mental şi de a stimula explorarea, luarea deciziilor,jocul şi joaca sunt o învăţare activă,
bazată pe experienţa proprie,într-un cadru natural și sunt alternative de influențare și chiar de corectare a
comportamentului copiilor.
Televizorul, jocurile video şi calculatorul sunt cele care au „furat” interesul copiilor şi chiar al
adulţilor pentru a citi o carte. Unii părinţi nu mai reprezintă un model pentru copil, din acest punct de vedere,
pentru că nici ei nu citesc,de aceea am organizat activități diverse la bibliotecă,,Pacea văzută prin ochi de
copil”, ,,În lumea poveștilor lui Creangă”, ,,Măști pentru carnaval”, ,,Carnavalul personajelor din
povești”prin care ne-am propus să trezim în sufletele fragile şi dornice de cunoaştere ale preşcolarilor dorinţa
de a se apropia de carte, dorinţa de a citi, dorinţa de a pătrunde încă de mici în universul liniştit al unei
biblioteci, respectful faţă de carte, faţă de cel ce a scris-o.
Copilăria este una dintre cele mai frumoase şi speciale perioade din viaţa unui om ;este perioada
aceea magică, pe care o păstrăm în suflet şi la care ne gândim mereu cu plăcere; este o lume fermecată unde
putem călători oriunde şi oricând.,, Copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea.”.
(George Călinescu)
Plimbările, excursiile, drumeţiile, vizitele oferă prilejuri copiilor de a se confrunta cu realitatea prin
acţiuni directe asupra obiectelor şi fenomenelor din mediul înconjurător, formându-şi sentimente de respect
şi dragoste pentru natură, pentru muncă, pentru om şi realizările sale,de protejare şi ocrotire a naturii, de
corectare a unor comportamente incorect însușite (excursie la Pădurea Zăiceşti, Pădurea Baisa, Lacul
M.Eminescu, Pădurea Vorona). Vizitele la muzee, expoziţii şi case memoriale constituie un mijloc de a
preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului român (Casa memorială M. Eminescu, Casa
memorială G.Enescu, Casa memorială C.Porumbescu, Cetatea Sucevei, Cetatea Neamţului, Observator
Astronomic Suceava etc).Mulți copii urmăresc posturile Discovery și Național Planet, au foarte multe
cunoștințe prețioase, dar ieșirile directe în natură oferă cunoașterea fenomenelor și lucrurilor în mediul lor
natural satisfăcându-le curiozitatea și interesul.
Uneori și copiii talentați la diferite activități ajung să fie invidiați de colegii lor din cauza aprecierilor
primite sau a evidențierii lor în fața celorlalți. Ca atare trebuie să găsim în fiecare copil ceva de apreciat, de
recompensat, de responsabilizat.
Prin interacţiunea cu prietenii,copilul exersează cooperarea,capacitatea de a stabili şi a menţine
relaţii de prietenie, învaţă să ţină cont de dorinţele şi nevoile celorlalţi, învaţă să respecte drepturile altor
copii. Contactul social cu alți copii este o sursă importantă pentru a observa diferenţele şi asemănările dintre
oameni, diversitatea umană din multe puncte de vedere. I-am învăţat pe copii că nimic nu se compară cu
zâmbetul de pe chipurile unor copii cu care viaţa a fost mai dură, care s-au născut în zone defavorizate sau
care sunt bolnavi, fără să aibă nici o vină. Astfel, am organizat împreună cu copiii şi părinţii acestora
activităţi de voluntariat, de colecţionare de jucării, dulciuri, cărţi, pe care preşcolarii din grupele noastre le-au
oferit copiilor de la Grădiniţa Girotondo , de la Centrul Social de Zi Botoşani ,de la Centrul de Plasament
Prietenia Botoșani.

3
 Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul diferitelor evenimente:aniversări, vizite la școală și la
alte grădinițe, spectacole, concursuri, activități demonstrative i-au relaxat pe copii şi au contribuit la
întărirea relaţiilor de prietenie între ei. Aceste experienţe au fost benefice şi pentru părinţi, care au văzut cum
se comportă copii lor în colectivitate, cum participă la acţiunile comune, au putut aprecia rezistenţa copiilor
lor la efort, reacţiile lor la nou , la necunoscut şi mai ales, au petrecut momente plăcute cu copiii lor.
Serbările sau sărbătorirea diferitelor evenimente reprezintă un izvor nesecat de satisfacţii, bucurii,
creează bună dispoziţie, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic şi psihic, creează o
atmosferă sărbătorească, dezvoltă copiilor dragostea pentru artă, pentru frumos(,,Vine, vine Moş
Crăciun”, ,,Flori pentru mama”, ,, E ziua ta, Copile drag”, ,,Grădiniţă-bun rămas!”).
În educaţia copiilor este necesară şi pregătirea părinţilor pentru aceaste activități. Părinţii nu trebuie
să închidă copiii în lumea televizorului şi calculatorului, chiar dacă trăiesc într-o lume modernă. Atâta timp
cât există alternative (plimbări în natură,drumeţii,excursii, vizite, jocuri în aer liber, desene pe asfalt,
practicarea unui sport, muzică, pictură ,teatru,concursuri,etc) nu trebuie ca universul copiilor să fie limitat la
acea lume virtuală,ci să existe un echilibru între activitățile statice desfășurate în spații închise în fața
televizorului sau calculatorului și cele desfășurate în mediul lor natural.
În societatea de azi pregătirea copilului pentru viaţă trebuie să aibă în vedere capacităţi, deprinderi,
atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături de alţii, a gestiona
emoţii, a accepta diversitatea prin toleranţă), dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situaţii problematice,
stabilirea de relaţii cauzale, asocieri, corelaţii), dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate).
Copiii cu nevoi speciale fac parte din societatea noastră, aceștia mai mult decât ceilalți copii au
nevoie de o permanentă socializare și colaborare cu alți copii pentru asigurarea integrării sociale a lor. Prin
contactul direct cu alți copii din alte instituții școlare și prin participarea alături de ei la diverse activități se
realizează diminuarea izolării și înlăturarea tendințelor de agresivitate, contribuind la îmbunătățirea modului
lor de viață. Crearea unor parteneriate între grădiniță, familie, comunitate dar și între diverse instituții școlare
presupune succesul copiilor la școală și mai târziu în viață.

Bibliografie:
1.Ungureanu, Dorel (2000). Educaţia integrată şi şcoala inclusivă, Timişoara: Ed. De Vest;
2. Verza, Emil (1995). Psihopedaogie specială, Bucureşti: EDP;
3. Vrăşmaş, Traian (2001). Învăţământul integrat şi/ sau incluziv, Bucureşti: Ed.Aramis