,,Înţelepciunea şi iubirea copilului este jocul.

''
( Lucian Blaga)

Jocul în activitatea de predare-învățare-evaluare la elevii cu cerințe educative

speciale
Prof.psihopedagog Sarivan Anamaria Nicoleta

Jocul reprezintă una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului.
Activitatea de bază a copilului, jocul,se defineşte prin bucurie, satisfacţie , antrenează global
psihismul copilului: percepţie, memorie, gândire,imaginație,emoții. Jocul este manifestarea
primară a atitudinii creative a copiilor faţă de ceea ce îi înconjoară, întrucât stimulează
imaginaţia, gândirea şi creează buna dispoziţie. Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele
copilului:de acţiune, de mişcare, de exprimare.În joc totul este permis, totul devine posibil. Jocul
este un mijloc de exersare a gândirii şi a unor deprinderi, de cunoaştere şi autocunoaştere, mijloc
de învăţare, cale de relaxare şi distracţie, este un mijloc de socializare dar şi un mod de exersare
şi exprimare a originalităţii şi creativităţii. Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent
în cadrul procesului de instruire și educare și a cărui eficiență a fost dovedită printr-o serie de
studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic.
Jocul devine ,,didactic” atunci când prin modul de formulare al sarcinii de învățare
copilul este adus în situația de a-și utiliza energiile și potențialul psiho-fizic pentru a-și optimiza
parametrii comportamentali. Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează
procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului
său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului. Jocul didactic utilizat în contextul
activităților școlare are această particularitate esențială: el trebuie să îmbine armonios elementul
instructiv-educativ și exercitiul cu elementul distractiv. Învățând prin joc, copilul trebuie să se
distreze în același timp. îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariția unor
stări emotive complexe, care stimulează și intensifică procesele de dezvoltare psihică. Jocul
didactic este o formă de activitate , atractivă și acesibilă copilului, prin care se realizează o bună
parte din sarcinile instructiv-educative .  Intenția principală a jocului nu este divertismentul,
rezultat din încercarea puterilor, ci învățătura care pregătește copilul pentru muncă și viață.
Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze
cunoștințele. Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe copil să-și angajeze
întregul potențial psihic, să-și cultive inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de
cooperare și de echipă. Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățământ, el dobândește
funcții psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecții, sporind
interesul de cunoaștere față de conținutul lecției. În activităţile instructiv - educative organizate
în şcoli se pot folosi oricare dintre formele de joc (funcţional, de construcţie, cu reguli sau
combinaţii între acestea) prin adaptarea lor strategică la scopurile fixate de către profesor.

1
 Învăţarea bazată pe joc de rol
,,Învăţarea bazată pe joc de rol reprezintă acea modalitate de participare activă
şi interactivă a elevilor în procesul didactic, care constă în desfăşurarea de activităţi de simulare
de relaţii interumane, profesiuni,  statusuri sociale, funcţii, activităţi, fapte, situaţii, stări de lucru,
fenomene, activităţi urmate de analiza reprezentărilor, sentimentelor, atitudinilor observate în
timpul interpretării personajelor.”(M.Bocoş,2002,p.295)
Mulţumită jocului de rol, elevii au perceput mai bine conținutul lecției. Jocurile de rol, de
exemplu, ajută la pregătirea copilului pentru viața de adult. Copilul prin joc se transpune în
personaje reale precum: părinții, educatoarea, doctorul, polițistul, pompierul .. Astfel ia parte la
tot felul de noi cunoștințe și le consolidează prin joc. Materialele/jucăriile cu care aceștia se joacă
sunt la fel de importante. Ele implică dezvoltarea senzorială, creativitatea, dibăcia, coordonarea
mână-ochi, dezvoltarea motricității fine etc. Jocul se poate folosi pentru a cunoaște
particularităţile individuale ale elevilor. Fiecare copil are un stil propriu de joc şi, prin
intermediul jocului, sunt evidenţiate inteligența, voința, caracterul dominant, într-un cuvânt
personalitatea. Pentru elevii din clasele primare, astfel de activităţi ludice sunt impetuos
necesare! Având în vedere importanţa jocului în viaţa elevului, precum şi funcţia formativă a
jocului, s-au folosit cu succes în cadrul lecţiilor de citire –scriere – comunicare " jocul de rol ".
Prin folosirea acestei metode, copilul este pus în situaţia de a deveni un actor , care trebuie să
interpreteze anumite roluri, fapt ce duce la stimularea anumitor procese psihice necesare formării
comportamentelor corecte de rol. Funcţia formativă a jocului de rol constă în faptul că elevul îşi
formează comportamentele necesare în relaţiile sociale de azi sau de viitor, dar şi în faptul că
elevul învaţă să se exprime corect, să opereze cu noi termeni, pentru ca aceştia să intre în
vocabularul activ al lui.
Jocul didactic este o formă de activitate , atractivă și accesibilă copilului, prin care se
realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative . Învățarea prin joc va rămâne o
componentă importantă  în învățământul primar,mai ales în cel special. Ea conține elemente
distractive elevilor prin care le va fi mai ușor să-și consolideze cunoștințele, dar și să  nu se
plictisească. Jocul didactic poate fi utilizat la toate disciplinele, fie pentru a reactualiza
cunoștintele predate, fie pentru consolidarea și verificarea acestora.
Bibliografie:
1.Barbu, H., Popescu, E., Șerban, F., (1993) – Activități de joc și recreativ – distractive,
București, Editura Didactică și Pedagogică
2.Chateau, J., (2002), Copilul și jocul, București, Editura Didactică și Pedagogică
3.Cerghit I. Metode de invăţămant Iaşi: Polirom, 2005
4.Neagu, G. – Sanse de acces la educatie in societatea romaneasca, Editura Lumen, Iasi 2012
5.Surdu E. Prelegeri de pedagogie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică