UNIVERSITATEA ,,TITU MAIORESCU”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

MASTER – PSIHOLOGIE ȘCOLARĂ ȘI CONSILIERE EDUCAȚIONALĂ

COMUNICAREA ÎN INSTITUȚIILE DE EDUCAȚIE

Lect. Univ. Natalia Constantinescu

Masterand: Muscă Cătălina Ionela

(căsăt. Bolnavu)
Anul I
Semestrul I

București

2023
 UTILIZAREA JOCULUI ÎN ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ

Jocul didactic este activitatea firească, care corespunde cerințelor de dezvoltare a copiilor,
tendinței lor de a interacționa cu adulții și cu alți copii, de a percepe activ, de a înțelege și a oglindi
lumea înconjuratoare și a-și exprima gândurile. Acțiunea jocului didactic asupra comportamentului
copiilor, asupra disciplinei, asupra caracterului este permanentă, directă și cu o intensitate mare, ceea
ce-i mărește considerabil valoarea instructiv-educativă.

Jocul didactic este modalitatea prin care se face trecerea de la joc la învățare și este o activitate
care se deosebește de celelalte activități prin structura specifică ce au conținut asemănător. Jocul
didactic este un mijloc valoros de instruire și educare a școlarilor deoarece dă posibilitatea elevilor să
rezolve sarcini instructive și complexe într-o formă cu totul adecvată vârstei. Eficiența jocului didactic
în raport cu celelalte mijloace practicate în școală este cu atat mai mare cu cât se realizează o
suprapunere perfecta între procesul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de învațare și
acțiunea de joc, atât de atractive pentru școlari.

Jocul didactic reprezintă forma de activitate care îmbina în mod armonios sarcinile
intructive cu latura distractivă. El realizează în practică dezideratul învățarii prin joc, prin organizarea
unor activități special create de cadrele didactice în acest scop. Structura lui este specifică, reușind să
lege armonios sarcina didactică, regulile și elementele de joc. Fiind un joc a cărui acțiune este
construită în scopuri didactice se ține seama de capacitatea intelectuală și gradul de înțelegere a copiilor
în joc și se complică cerințele, complexitatea problemelor didactice, regulile în funcție de
particularitățile intelectuale individuale ale copiilor. Când copiii sunt mai dezvoltați din punc de vedere
cognitiv, elementele de joc se estompează și se pune accentual mai mult pe rezolvarea problemelor
didactice. Treptat jocul didactic face trecerea de la rezolvarea pe planul acțiunilor concrete la acela al
acțiunilor mintale. Concludente sunt jocurile în care copiii trebuie să raspundă prompt și corect, să
ghicească repede un cuvânt după unele indicii abstracte, să compună o ghicitoare, să gasească cuvântul
care lipseste într-un context etc.

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea libajului și
dezvoltarea gândirii școlarilor. Organizat și condus cu pricepere de către cadru didactic, ajută
copilul la construirea unor structuri mentale, la dezvoltarea unor motivații superioare, lărgeste
orizontul de cunoaștere, dezvoltă creativitatea, consolidează si sistematizează cunoștințele,
priceperile, deprinderile de exprimare corectă, coerentă, logică și expresivă, îmbogățește,
corectează vocabularul copiilor și influentează dezvoltarea personalității lor.

Aceste jocuri ajută cadrele didactice să organizeze activitatea intelectuală a copiilor în

forme cât mai plăcute, atragătoare, accesibile, ele corespunzând particularităților de vârsta ale
copiilor, iar elementul didactic pe care îl conțin stimulează interesul și curiozitatea epistemică a
copilului.

În acest sens Jean Chateau specifică: “Cine spune joc spune totodată efort și libertate, o
educație prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic cât și de bucurie morală. Tocmai această
plăcere morală trebuie s-o transpunem în educația noastră dacă vrem ca ea să completeze
activitatea spontană a jocului. In acest scop, trebuie să-i propunem copilului obstacole pe care să
vrea să le învingă. În lipsa unor asemenea obstacole educația își va pierde întreaga savoare și nu
va fi decât o hrană searbădă si indigesta. ”

Specificul jocului didactic constă în îmbinarea elementului instructiv și al exercițiului cu

activitatea de joc. El este creat și subordonat pedagogului/cadrului didactic.

Respectând principiile accesibilității și însușirii conștiente și active a cunoștințelor,

jocurile didactice urmăresc mersul tuturor activităților, situându-se fie înaintea lor pentru a le
pregăti, fie în urma lor pentru a verifica, sistematiza, integra cunoștințele. Jocurile care urmăresc
fixarea cunoștințelor se planifică la finalul activităților, fie în momentul asigurării feedback-ului,
fie în încheierea activității.

Eficiența jocului este influențată și de interesul, receptivitatea și spiritul de creativitate ale

cadrului didactic, reflectate în:

 pregătirea permanentă și intensivă în vederea cunoașterii jocului sub toate

aspectele, în scopul organizării si dirijării sigure, degajate, a desfașurării joculuiși
adaptarea acestuia la particularitățile clasei;
 asigurarea participării active, independente sau în echipe a copiilor pe mai multe
planuri: obiectual, verbal sau mintal;
 asigurarea orientării în tema în mod diferențiat, în funcție de sarcina didactică și
complexitatea temei;
 gradarea efortului intelectual al copiilor;
 diferențierea sarcinilor didactice în functie de particularitățile individuale ale
copiilor: timiditate, lipsa de încredere în forțele proprii, dificultăți de exprimare,
copii supradotați; copii cu intelect de limită.
 asigurarea unei structuri variate, care să stimuleze interesul si dorința copiilor de a
participa la activiățile de joc;
 folosirea acelor metode și procedee, care contribuie cel mai eficient la realizarea
scopului propus;
 folosirea corectă, coerentă și expresivă a limbajului adecvat situației;
 acordarea ajutorului necesar copiilor care întampină greutăți (și nu numai) pe
parcursul activității.
 Jocul didactic contribuie într-o mare masură la stimularea curiozității de a dobândi noi
cunoștințe și plăcerea de a rezolva diferitele probleme puse prin prisma jocului. Totodata, ele
cultivă obișnuința muncii intelectuale, a independenței în acțiune, pregătind copilul pentru
activitatea de tip școlar. Jocul didactic îl stimulează pe copil să respecte regulile, îmbină
armonios elementele de instruire cu cele de joc favorizând apariția unor stări emotive prielnice
stimulării și intensificării proceselor de cunoaștere, a muncii intelectuale, a formării unor
trasaturi morale și a unor deprinderi de muncă independentă.

Prin joc, antrenăm copilul să coopereze la realizarea conținutului și a sarcinilor didactice

cuprinse în joc. Ele trebuie să fie în așa fel alese, încât copilul să aibă sentimentul că se joacă și
nu că ar avea de rezolvat o sarcina impusa de cadrul didactic. Cu cât acțiunile jocului vor fi mai
antrenante pentru copii, cu atât rezultatele vor fi mai bune.

Importante sunt și regulile jocului didactic. Ele constituie elementul organizatoric

principal al jocului, ținand de aspectul său exterior. Regulile - sunt cerințele pe care trebuie să le
îndeplinească elevii, ele dirijând și organizând jocul, obligându-i pe elevi să acționeze într-un
anumit fel. Regulile jocului delimitează deci activitatea copiilor, dezvoltă și organizează
acțiunile de joc, conducând spre realizarea temei și a sarcinilor didactice. Regulile pot avea
funcții diferite. Unele lămuresc copiilor conținutul jocului și îi pun în acțiune, altele vizează
realizarea sarcinilor didactice.

Momentul de instruire al jocului didactic este concretizat în sarcina didactică ce este

necesar să fie rezolvată de copii, pentru atingerea scopului propus. Prin intermediul ei, copiii
învață să-și fixeze atenția, să-și stăpânească instabilitatea și să depună efort intelectual.

Dacă regulile constituie aspectul exterior, organizatoric al jocului, sarcinile didactice

reprezintă conținutul lui. Prin sarcinile didactice ale jocului, cadrul didactic are posibilitatea să
conducă în mod activ dezvoltarea copilului, să dirijeze activitatea minții lui, să-i capteze atenția
îndreptând-o spre un anumit scop, să-i disciplineze și să-i conducă gândirea spre rezolvarea
anumitor probleme.

Regulile și sarcinile jocului sunt într-o stransă corelație. Cu cât sunt însușite mai bine, cu
atât jocul devine mai interesant ți sarcinile mai ușor de realizat.

Prin desfăsurarea jocurilor didactice, activitatea sistematica, gradată, realizată prin

descoperire, problematizare, muncă independentă duce la însușirea corectă a cunostințelor
necesare pentru integrarea acestora cu ușurință în activitatea școlară.

Pentru faptul că jocul permite adaptare în funcție de particularitățile individuale ale

elevilor (ritm personal, cunoștințe, temperament, nivel de dezvoltare a diferitelor laturi ale
personalității), jocurile didactice constituie unul dintre cele mai utilizate mijloace educative de
cadrele didactice ce au cele mai bune rezultate.

Exemple de jocuri:

Jocul numărul 1

Tema: Sus cartonaşul!

Clasa: Pregătitoare

Tipul lecției: Formare de abilităţii sociale

Materiale necesare: oglindă pentru fiecare copil, cartonaşe cu poze/ imagini cu persoane cu
caracteristici diferite

Metode şi procedee didactice: Jocul, conversaţia, explicaţia

Obiective:

- să identifice trăsăturile fizice sub formă de jocuri;

- să denumească principalele trăsături fizice;
- să realizeze comparaţii între trăsături.

Desfășurarea activității:

1. Se identifică, colectiv, principalele trăsături fizice ale unei persoane (ochiculoare/formă, păr-
culoare/lungime/aspect, înălţime, greutate/forma corpului) prin autoobservaţii în oglindă,
observaţii directe asupra colegilor sau imagini.
2. Învăţătorul împarte fiecărui copil cartonaşe cu imagini diverse decupate din reviste ce reprezintă
trăsături fizice diferite.
3. Învăţătorul pronunţă câte un consemn pe serii antinomice (ex: Sus cartonaşul ce reprezintă ochi
albaştri/ verzi/ negri/ căprui!; Sus cartonaşul ce reprezintă părul lung/ scurt! etc.).
4. În funcţie de consemn, copiii vor identifica şi ridica cartonaşul/ imaginea. Elevii sunt antrenaţi
permanent în realizarea de comparaţii/ observaţii. Fiecare reuşită este apreciată.

Evaluare/feed-back: Întrebări suport pentru feed-back:

 Cum vi s-a părut jocul?
 A fost uşor să identificați trăsăturile fizice?
 De ce credeţi că e important să ne cunoaştem?
Cadrul didactic face aprecieri asupra modului de participare al elevilor.
Jocul numărul 2

Tema: Te apreciez pentru că…..

Clasa: a V a
Tipul lecției: Formare de abilităţii sociale
Materiale necesare: Foi de hartie, scoch, pixuri.
Metode şi procedee didactice: Jocul, conversaţia, explicaţia
Obiective:

 conturarea unei imagini de sine pozitive

 adoptarea unei atitundini pozitive faţă de sine şi faţă de alţii;
 utilizarea unor elemente de ascultare activă
 manifestarea interesului pentru autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă
de ceilalţi
 identificarea unor trăsături personale elementare
 explorarea abilităților de relaționare cu ceilalți

Desfășurarea activității:

1. Cadrul didacticle va spune elevilor să se așeze în cerc, pentru a le putea comunica următoarea
activitate.
2. Li se va spune că va primi fiecare o foaie de hârtie A4, care va fi lipită pe spatele lor, cu scoch.
3. După ce vor avea toți foaia lipită, fiecare elev va scrie pe spatele celorlalți participanți, un
motiv pentru care îi apreciază.
4. După ce toți elevii au scris celorlalți colegi motivele pentru care îi apreciază, fiecare își va da
foaia jos de pe spate și va citi ceea ce scrie.

1. Ce ai observat atunci când ai citit motivele pentru care ești apreciat de cei din jur?
2. Există o caracteristică pe care ceilalți nu au observat-o la tine și pe care ți-ai dori să o împărtășești?

Jocul numărul 3

Tema: Emoțiile mele

Clasa: a V a
Tipul lecției: Comunicare și abilități sociaale
Materiale necesare: creioane colorate , planșă, bilețele.
Metode şi procedee didactice: Jocul, conversaţia, explicaţia
Obiective:
 identificarea și exprimarea emoțiilor de bază în situații date
 identificarea şi conştientiarea stării de bine
 conștientizarea emoțiilor și a mecanismele de apărare/ adaptare
 utilizarea unor elemente de ascultare activă
 explorarea abilităților de relaționare cu ceilalți
Desfășurarea activității:

1. Profesorul anunță elevii că vor participa la un joc de spargerea gheții ” Șotronul

emoțiilor”.
2. Chenarele şotronului sunt numerotate de la 1 la 10, în fiecare chenar al șotronului fiind
scrisă o emoție.
3. Cadrul didactic roagă elevii să tragă la sorţi un număr, vor păşi în chenarul respectiv şi
vor explica cu ajutorul cuvintelor emoţia scrisă în chenarul șotronului.

Aceste jocuri didactice au fost folosite în cadrul orelor de consiliere și au fost apreciate
foarte mult de elevi, ei învățând prin intermediul jocului să-și contureze o imagine de sine
pozitivă, să comunice mai bine cu ceilalți colegi, să identifice trăsături personale, să-și exprime
și să învețe să-și gestioneze emoțiile.

BIBLIOGRAFIE:

Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. - "Pedagogie prescolara.Manual pentru scolile normale",
Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994
Chateau, J. Copilul şi jocul. Rolul pedagogic al jocului. E.D.P., Bucureşti, 1976
Cosmovici, A; Iacob,( Coord. ) L. Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998 5. Golu Pantelimon, Zlate
Golu Pantelimon, Zlate Mielu, Verza Emil –Psihologia copilului, E.D.P. Bucureşti 1993
Mielu, Verza Emil –Psihologia copilului, E.D.P. Bucureşti 1993
Schiopu, U.,(coord.), Probleme psihologice ale jocurilor şi distracĠiilor, EDP, Bucureşti, 1970 15.
Verza, E. Psihologia vârstelor, Ed. Hyperion, Bucureşti, 1993