REFERAT

JOCUL DIDACTIC

MODALITATE DE INVĂŢARE ŞI EDUCARE

ANDRONIC MARIANA
 CUPRINS

INTRODUCERE

CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE

LATURILE CONSTITUTIVE ALE JOCULUI

METODICA DESFĂŞURĂRII UNUI JOC DIDACTIC

APLICAŢIE JOC DIDACTIC LA CICLU PREŞCOLAR

APLICAŢIE JOC DIDACTIC LA CICLU PRIMAR

CONCLUZII

2
 JOCUL DIDACTIC
MODALITATE DE INVĂŢARE ŞI EDUCARE

‚ Copilul este o fiinţă a cărui trebuinţă principală este jocul , ... această trebuinţă spre joc
este ceva esenţialnaturii sale . Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să
îmbracăm şcoala cu viaţă, să procurăm şcolarului acele mobiluri de actiune care se
consideră de negasit în sala de clasă.’ ( Eduard Claparede )

Metodele , procedeele şi mijloacele didactice reprezintă elementele componente ale oricărui

demers metodologic integrate într-o structură unitară de de acţiune , semnificativă pentru
activitatea de predare- învăţare şi evaluare.

Metodele didactice reprezintă ansamblul procedeelor de executarea operaţiilor implicate în

activitatea învăţării, într-un flux continuu de acţiuni în vedeerea atingerii obiectivelor
propuse.. ( Ioan Cerghit ).

Metodele de învăţământ sunt căile folosite în şcoală de către profesori în a-i sprijini pe elevi
să descopere provocările vieţii. Ele sunt în acelaşi timp , mijloace prin care se formează şi se
dezvoltă priceperile , deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra acestor
provocări, de a folosi roadele cunoaşterii , transformând exerciţiul în facilitaţi interioare,
formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.

Atât la preşcolari cât şi în clasele primare , datorită faptului că elevii sunt la o vârstă mică,
demersul didactic poate îmbraca un aspect ludic , prin care activităţile să fie mai plăcute şi
cunoştinţele mai uşor de înţeles.

Din metodele didactice în care predomină acţiunea didactică operaţională, care stimulează
participarea directă a şcolarilor la activitatea în ipostaze şi roluri multiple, adaptabile
formativ la specificul fiecărei vârste şi discipline de învăţământ, predominantă e metoda
jocului didactic.

3
Jocul didactic reprezintă o acţiune care valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile adaptive
de tip recreativ proprii activităţii umane , în general , în anumite momente ale evoluţiei sale
ontogenetice , în special. ( Sorin Cristea )

Această metodă dinamizează activitatea didactică prin intermediul motivaţiei ludice,

subordonată scopurilor activităţii de predare – învăţare- evaluare, într-o perspectivă cu un
puternic caracter formativ..

Spre deosebire de celelalte jocuri, jocul didactic este creat de profesor , este orientat şi
subordonat îndeplinirii sarcinilor instructiv educative şi intră în fondul mijloacelor
pedagogice fiind însuşit treptat de către copii şi apoi preluat, prelucrat şi integrat în activităţi
de către copii, influentând sistematic conţinutul acestora.

A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. Ideea folosirii jocului în
ativităţile educative nu este nouă. Şi Platon în Republica recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât
copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.”

Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a
disponibilităţilor psihicului .Efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se
folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi de legătură.

Cercetătorii au demonstrat că jocul copilului este esnţial pentru dezvoltarea personalităţii

lui, şi că prin joc se dezvoltă capacităţile şi competenţele de bază.Scopul jocului este acţiunea
însăşi, capabilă de a satisface imediat dorinţele sau aspiraţiile copilului.Prin atingerea
scopului, se restabileşte echilibrul vieţii psihice.
Importanţa locului pe care-l ocupă jocul în viaţa copilului este dată de faptul că jocul
satisface dorinţa firească de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei
copilului.Prin joc copilul ajunge să cunoască realitatea sociala, deprinde modele de conduita
şi reflecta la comportamentul propriu şi al celorlalţi
Odată cu împlinirea vârstei de 6ani , în viaţa copilului începe procesul de integrare în
viaţa şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii şi dezvoltării sale
multilaterale.
De la această vârstă, o bună parte din timp este rezervata scolii si activitatii de intare,care
devine o preocupare majora.
In programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are
acum şcoala, schimbări care nu diminuează însă dorinţa lui de joc, jocul rămânâd o problemă
majoră în prioada copilăriei.
Ştim că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţare în care predomină acţiunea
didactică simulată.Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finălităţile adaptive de tip
recreativ proprii activităţii umane, în general ,în anumite momente ale evoluţiei sale
ontogenice, în mod special.
Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai ales în
învăţământul preşcolar şi primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea
principalelor cinci direcţii de dezvoltare,orientate astfel :
“-de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;
-de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;
-de la jocurile fară subiect spre cele cu subiect ;

4
 -de la şirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect şi cu desfăşurare
sistematică ;
-de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate,la reflectarea
evenimentelor vieţii sociale”(Elkonin).
Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice
care sunt subordonate scopului activităţii de predare-invatare-evaluare într-o perspectivă
pronunţat formativă.

Clasificarea jocurilor didactice

Modalităţile de realizare angajează urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a

jocurilor didactice.
-după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile ),
jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului,jocuri de stimulare a cunoaşterii
interactive ;
- după conţinutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri
literare/ lingvistice ;
- după formă de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de
sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte încrucişate ;
- după resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de
întrebări,jocuri pe bază de fişe individuale, jocuri pe calculator ;
- după regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin tradiţie,jocuri cu reguli
inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;
- după competenţele psihologice stimulate : jocuri de mişcare, jocuri de observaţie,
jocuri de imaginaţie,jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj,
jocuri de creaţie.
Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor
de a acţiona creativ, pentru ca strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se
manifestă isteţimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiaţiva, rabdarea, îndrazneala,etc.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi
se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii.
In acest caz, intenţia principală a jocului nu este divertismentul, rezultat din
încercarea puterilor, ci învăţătura care pregăteşte copilul pentru muncă şi viaţă. Pentru a
atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze cunoştinţele.
Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă,aduce variaţie
în procesul de instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv.

Laturile contitutive ale jocului

Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive :

Conţinuturi-este constituita din cunoştinţele anterioare ale copiilor,cunoştinţe ce se

referă la plante, animale,anotimpuri,reprezentări matematice,istorice,etc.
Cea de a doua componentă a jocului-sarcina didactică- este problema intelectuală
centrală pe care copiii trebuie să o rezolve . Sarcina didactică declanşează operaţii
intelectuale precum recunoaştere , descriere, reconstituire, comparaţie.

5
 A treia latură-regulile jocului-decurge din însăşi denumirea ei.Regulile sunt menite
să arate copiilor cum să se joace,cum să rezolve problema respectivă.Totodată regulile
îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii.
Ultima latură-acţiunea de joc-cuprinde momente de aşteptare, surprize,
ghicire,întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută si atractivă pentru elevi.
Dacă vin în completarea lecţiei,jocurile didactice,pot fi grupate după obiectivele
urmărite şi tipul lecţiei.
După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar
după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare,
sistematizare, recuperare a cunoştinţelor.
Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul
potenţial psihic,să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de
cooperare şi de echipă.
In cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de
instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii,acesta
devine un procedeu didactic.

Metodica desfăşurării unui joc didactc cuprinde :

1. Organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat desfaşurării

activităţii , pregătirea şi antrenarea copiilor.
2. Desfăşurarea jocului conţine o succesiune de secvenţe în care este prezentat jocul ,
se realizează familiarizarea copiilor cu jocul şi antrenarea lor la o participare activă,
efectivă. Jocul se însuşeşte pe măsura desfăşurării lui .
- Introducerea în activitate constă în capatrea atenţiei copiilor printr-un element
surpriză, o noutate , un scurt dialog atractiv , amuyant , o jucărie. Enunţarea titlului
jocului şi a unor obiective orientează copiii în specificul acestei activităţi didactice .
- Familiarizarea copiilor cu jocul are ca obiective:
– trezirea interesului pentru joc ;
- crearea unei atmosfere relaxante;
- prezentarea şi intuirea materialului didactic;
- prezentarea şi înţelegeerea sarcinilor didactice şi a regulilor de joc, condiţie de bayă
pentru buna desfăşuarare a jocului şi pentru realizarea obiectivelor operaţionale.
Metodele de însuşire diferă în funcţie de vârstă, de complexitatea jocului , de experienţa de
joc a copiilor, de sarcinile jocului . Cea mai simplă modaliatate de însuşire a jocului de către
copii, este acţiunea; explicarea şi demonstrarea jocului se face prin desfăşurarea esfectivă a
lui – calea inductivă . Calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului , sarcinile
didactice, regulile, acţiunile de joc urmate de aplicare.
Etapa principală a jocului este desfăşurarea propriu- zisă a acestuia . Desfăşuarea jocului
relevă gradul de înţelegere a jocului , nivelul însuşirii cunoştinţelor implicate în conţinutul
jocului , capacitatea intelectuală şi abilităţile motrice ale copiilor .
Atât educatoarea cât şi învăţătoarea trebuie să urmărească :
- gradul de îndeplinire a acţiunilor în succesiunea normală;
. gradul de respectare a regulilor ;
- rezolvarea rapidă şi corectă a sarcinilor didactice ;
- activizarea copiilor după posibilităţile lor ;
- îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice ;
- stimularea spiritului de independenţă al copiilor ;

6
- asigurarea unui rimt vioi bazat pe interes constatnt, pe o atmosferă relaxantă.
- antrenarea unor copii la conducerea jocului .
Eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a una doua variante, adică :
introducerea unor elemente noi de joc, complicarea jocului prin sarcini didactice mai
complexe, cu un grad mai mare de dificultate;, prezentarea unor materiale didactice
suplimentare , introducerea unor reguli noi , organizarea unei întreceri , utilizarea fişelor de
muncă independentă.
Structura unui astfel de joc conţine mai multe momente de explicare şi demonstrare a jocului.
3. Încheierea jocului didactic
În aceasta etapă se rezolvă unele sarcini didactice de sinteză ; se reproduce sau se audiază
un text literar sau un cântec .
Se fac aprecieri frontale şi individuale , se stabilesc câştigătorii , care vor fi recompensaţi
prin aplauze sau surprize , premii.

APLICAŢIE JOC DIDACTIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

CASETA CU SURPRIZE

GRUPA MARE 5-6 ANI

 Scop
- fixarea noţiunilor generale despre însuşirile specifice unor obiecte ;
- dezvoltarea capacităţilor de analiyă , de sinteză şi de generalizare;
- consolidarea deprinderii de a despărţi cuvintele în silabe ;
- dezvoltarea acuităţii auditive;
- dezvoltarea deprinderilor motrice.

 Obiective operaţionale
- să spună din ce categorie face parte obiectul reprezentat pe jetonul ales ;
- să despartă în silabe corect (în gând ) cuvântul care denumeşte obiectul ales;
- să completeze cuvântul cu silaba care lipseşte
- să rostească cu voce tare prima silabă a cuvântului ;
- să spună şi alte silabe care încep cu aceeaşi silabă;
- să ghicească denumirea unui obiect după zgomotul făcut de acesta .

 Sarcini didactice
- alegerea unui jeton reprezentând un obiect şi descrierea acstuia , stabilind
categoria din care face parte ;
- identificarea silabei cu care începe cuvântul care denumeşte obiectul respectiv
pe jeton ;
- ghicirea cuvântului prin completarea silabelor nerostite din cuvânt ;
- gasirea cât mai multor cuvinte care încep cu aceeaşi silabă ca a cuvântului
ghicit ;
- ghicirea denumirii unui obiect după zgomotul pe care acesta îl face .
-

7
  Reguli de joc
- copiii sunt chemaţi pe rând , la masă, unde se află cutia numită „ CASETA
CU SURPRIZE”, de unde aleg un jeton pe care-l văd numai ei
- copilul numit de educatoare descrie obiectul , rosteşte doar prima silabă ,
ceilalţi copii trebuind să ghicească obiectul descris . Apoi , copiii închid ochii,
iar educatoarea scoate un obiect din „ Caseta cu surprize” . Copiii trebuie să
ghicească obiectul după zgomotul produs.

 Elemente de joc
- ghicire, surpriză, mişcare

 Material didactic
- cutie în care se pun diverse obiecte , numită Caseta cu surprize;
- jetoane pe care sunt desenate lucruri şi fiinţe din diverse categorii: animale ,
fructe, legume, mobilă , îmbrăcăminte, unelte...
- obiecte ce produc diferite zgomote; chei , clopoţel, sticlă, pahar, hârtie, tablă;
- fişe de muncă independentă.

 Desfăşurarea jocului
Copiii sunt aşezaţi în semicerc în faţa „ Casetei cu surprize”. Educatoarea cheamă
pe rând, câte un copil pentru a alege câte un jeton din cutie . Cel care e desemnat de
educatoare alege un jeton şi , fără să-l arate celorlalţi , descrie ceea ce vede în imagine
, stabileşte categoria din care face parte obiectul reprezentat şi rosteşte prima silabă a
cuvântului care denumeşte obiectul . Ceilalţi copii trebuie să ghicească cuvântu-l
completându-l cu restul silabelor ( ex: pe jeton este reprezentată o maşină . Copilul o
descrie ca mijloc de transport cu patru roţi , moto, volan şi denumirea începe cu silaba
ma- ). După ghicirea cuvântului, copiii sunt antrenaţi să spună şi alte cuvinte care
încep cu aceeaşi silabă (ex; ma-să, ma-ca-ra, ma-ză-re, ma-re, ma-ga-zin ).
În ultim secvenţă a jocului , copiii trebuie să închidă ochii , educatoarea produce
un zgomot , de exemplu ; rupe o hârtie sau mototoleşte o hârtie , sună un clopoţel sau
nişte chei , loveşte o sticlă etc. Copiii ghicesc obiectul care a produs zgomotul
respectiv.

Variantă
Copiii ascultă zgomote înregistrate pe un cd; trebuie să ghicească obiectele care fac acele
zgomote. Apoi trebuie să formuleze o propoziţie în care sapun ceva despre acele obiecte.
Trebuie să despartă în silabe al doilea sau ultimul cuvânt.
În încheierea activităţii , li se distribuie copiilor fişe pe care sunt desenate obiectele care au
fost folosite, ei trebuind să le coloreze. După terminarea acestei acţiuni , copiii fac un
exerciţiu de mişcare şi reproduc onomatopee, (de exemplu : mimeayă zborul păsărilor şi
reproduc ciripitul lor )

8
APLICAŢIE JOC DIDACTIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂTUL PRIMAR

CLASA a III a

PARCHEAZĂ CORECT

Scop
- consolidarea cunoştinţelor privind scrierea corectă a ortogramelor;;

Obiective operaţionale
- să asculte cu atenţie enunţurile învăţătoarei pentru a identifica ortograma;
-să „ parcheze” corect cu ajutorul unei maşinuţe pe ortograma auzită în enunţ;
- să scoată sunete specifice unei maşinuţe;

Sarcini didactice
- identificarea ortogramei din enunţul rostit de învăţătoare ;
- identificarea corectă a ortogramei de pe fişa „ Parchează corect „ cu ajutorul unei maşinutţe
de jucărie;

Elemente de joc
- amuzament, recompensă( rânduri de bănci )

Material didactic
- un pătrat de carton cu latura de 9 centimetri pe care sunt desenate 9 pătrate de latură 3 cm, 9
pătrate din carton de latura 2 cm, pe fiecare pătrat este scris numai unul dintre numerele date
în enunţ;

Regula de joc
- se completează casetele de pe diagonala principală cu pătratele( jetoanele )8, 7 şi 6, la fel ca
în enunţul problemei care a fost transformată în joc.
elevii apoi completează cu jetoane casetele celelalte astefl încât să răspundă cerinţei
problemei
- întrecerea poate fi şi pe echipe ;

Desfăşurarea jocului
- elevii sunt împărţiţi în patru grupe
- se desemnează liderul fiecărei grupe
- se anunţă titlul jocului şi sarcina didactică;
-se prezintă materialul didactic şi se explică regulile jocului;
- se face un joc de probă, apoi începe jocul propriu zis la semnal stabilit;
- învăţătorul acordă 8 puncte pentru obţinerea pătratului magic( căte un punct pentru fiecare
linie, coloană şi diagonală bine completată )

9
- se desemnează echipele câştigătoare astfel , locul 1 echipa cu 8 puncte, locul II cea cu 7
puncte şi locul 3 echipa cu 6 puncte;
- pentru clasificare se adună punctele obţinute de componenţii fiecărei echipe;

Soluţia jocului :

8 9 4 8

3 7 11 7

10 5 6 6

10
CONCLUZII

Trebuie remarcat faptul că învaţarea nu este scopul în sine al jocului, ci rezultatul lui.
Scopul general este comun pentru toate jocurile şi constă în obţinerea succesului şi a
satisfacţiei.
In anumite momente se poate spune ca elevii invaţă jucandu-se, şi jucandu-se între ei
îşi dau seama de relaţiile ce se stabilesc între ei ca parteneri de joc, dar şi de relaţiile pe care
le stabilesc între cunoştinţele însuşite. Cu cât jocul este mai bine structurat cu atât elevul este
mai motivat să se implice activ în rezolvare sarcinilor de învatare, întrucât copilul nu face
bine decat ceea ce îi place sa facă.
Ioan Radu făcea o observaţie, la un moment dat, si anume: logica celui care predă nu
este aceeaşi cu logica celui care învaţă (...) , şi de cele mai multe ori învăţătorul este tenatat
să prezinte lucrurile în forma finită, condensată mai ales deductivă. Însă elevul preferă mai
curând procedeul inductiv, segmentarea materiei în paşi mici, cu reveniri la parţile dificile.
De asemenea, există ritmuri diferite de asimilare in clasă, ca şi nivele de inteligentră şcolară
şi de sârguinţă, şi prin urmare, trebuie găsit un cod comun între elev şi învatator şi acesta ar
putea fi “limbajul utilizat in predare, vocabularul vehiculat, formele logice de comunicare şi
suportul atitudinal-motivaţional”.
Pornind de la aceste observaţii pertinente, am putea spune că prin jocul didactic se
poate asigura acest cod comun şi de aceea este necesar ca în perioada şcolarităţii mici
învăţătorul să acorde o mai mare atenţie atât creării timpului liber pentru joc cât si organizarii
jocurilor copiilor, nu numai ca adaptare, ci si cu scopul învăţării şi consolidării prin variaţie,
divertisment şi diversificare de conţinut şi de dificultate.
Evolutia jocului în viaţa copilului şcolar apare în cele mai complexe variante şi, pe
măsura înaintării spre clasele a III-a şi a IV-a, diversificarea lui este mult mai evidenta; el
scade în importanţa didactică, dar nu lipseste ci ramane un auxiliar al activitaţii propriu-zise
de învatare.
Chiar si în aceste situaţii,forme complementare el este deosebit de eficient deoarece
ofera un ajutor important si eficient şcolarului pentru acumularea de informaţii referitoare la
metodele de prelucrare şi de organizare a datelor. Prin urmare, în clasele primare îmbinând
armonios sarcinile instructiv–educative cu latura distractivă, jocul realizeaza dezideratul
învăţării prin joc, nu numai în clasă, ci şi în timpul liber, în şcoală, în familie, cu prietenii.
Astazi, se pune tot mai mult accent pe însuşirea instrumentelor de lucru, inclusiv a
tehnicilor de informare si de studiu urmarind să cultive la elevi un stil de muncă
independentă. Apare sugestivă în acest sens remarca unui psiholog ( H. Cerjony): “
Analfabetul de maine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învatat cum sa
înveţe.”
Vorbind despre jocurile didactice,Ursula Şchiopu preciza că ele “educă atenţia,
capacităţile fizice intelectuale, perseverenţa, promtitudinea, spiritul de echipă, de ordine,
dârzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei”.
Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor mici este de natură să
contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii

11
copilului.Şcolarul mic trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este, că se doreşte întâlnirea
cu el, că vine la şcoală să desfăşoare o activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi
copii, cu invatatorul, într-o atmosferă de bucurie şi nu numai să reproducă, în competiţii cu
ceilalţi ceea ce a învăţat.
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi elevii şi acţionează favorabil şi la elevii
cu rezultate slabe la învăţătură, crescându-le performanţele şi căpătând încredere în
capacităţile lor, siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator
al acestora.
Poate că e bine să ne amintim ,atunci când suntem în faţa vlăstarelor pe care le
modelăm, că vârsta lor este vârsta jocului,iar în activităţile didactice ce le desfăşurăm cu ei
să fie folosite cât mai multe jocuri didactice şi atunci…succesul este garantat.

BIBLIOGRAFIE:

Ioan Cerghit - Metode de învăţământ , Edit. Polirom, 2006

Florica Mitu , Ştefania Antonovici - Metodica activităţilor de educare a

limbajului în învăţământul preşcolar, Edit. Humanitas Educational, 2005

Bontaş,Ioan – Pedagogie, Ed. All, Bucureşti, 1994;

Enache,M., Munteanu,M. – Jocuri didactice, Ed. PortoFranco, Galaţi, 1998;

Frîncu, Angela – Jocuri didactice şi exerciţii distractive, E.D.P.,Bucureşti,

1972;
Amalia Romila, Petru Asaftei – Metodica predării matematicii la clasele I- IV-
Ed. Caba, Iaşi , 2004
Radu, I. – Sinteze pe teme de didactica modernă, Culegere editată
de revista Tribuna Scolii, Bucuresti , 1986;

12
13