Departamentul PIPP

Anul II, grupa 1,2018-2019

Student : Andronic Mariana
Disciplina :Literatura Română

RUSOAICA
de Gib I. Mihăiescu

Opera care avea să-l impună pe Gib i. Mihaiescu ca romancier, după câteva încercări mai
puţin reuşite în acest domeniu , este Rusoaica , un roman subintitulat Bordeiul de pe Nistru al
locotenentului Ragaiac , apărut în Editura Naţionala Ciornei ,în anul 1933 şi distins în 1936
cu Premiul Naţional pentru proză.
Deşi Braţul Andromedei , care a precedat Rusoaica , marca un început de orientare a
scriitorului către roman , el a reprezentat, în mare parte un eşec . De la Braţul Andromedei
la Rusoiaca , distanţa e enormă , totuşi tema e aceeaşi , Rusoaica este un alt exemplu al
doamnei Cornoiu, adică femeia inaccesibilă.(George Călinescu)
Locotenetul Ragaiac primeşte ordin să se instaleze într-un bordei pe Nistru împreună cu
un detaşament de payă , în scopul de asurprinde încercările de trecere frauduloasă a granite.
Malul Nistrului e împărţit pe sectoare şi foarte mulţi soldaţi sunt siliţi să trăiască în
singurătate , departe de aşezările omeneşti . De la soldat până la ofiţer toţi sunt în cătare de
femei prin împrejurimi şi fiecare nutreşte idealul său. Dar pentru Ragaiac , idealul este
Rusoaica, femeia îndrăzneaţă şi intelectuală , care poate pica oricând în ceţurile scitice . Fără
să fie preocupat de a observa oameni , cu un sentiment al realului mai consistent , cu o notare
a reacţiunilor indivizilor , îndemânatecă , Gib I. Mihăiescu scrie un roman pe care l-am numi
al situaţiilor fundamentale şi al iubirii inaccesibile . În Madame Bovary nu se zugrăveşte o
femeie , ci femeia în general . Rusoaica e un fel de Madame Bovary al virilităţii, întrucât în
Ragaiac sunt întrupate aspiraţiile oricărui bărbat , fără vreun accident mai deosebit .
Imaginea Rusoaicei , ca şi semnificaţia ei , este proteiformă, izvorâtă din impulsurile
interioare ale creaţiei, din nostalgia unui ideal îndepărtat şi pur, şi nu cum au încercat câţiva
recenzenţi să o interpreteze , ca un pretext pentru un roman cu tendinţă. Naraţiunea este o
ficţiune care nu urmăreşte decât in plan secundar fixarea unei realităţi exterioare petrecută în
anii care au urmat primului război mondial.
Scriitorul, care manifestă o admiraţie permanentă pentru literature rusă , care şi-a ales ca ideal
femini fascinantele eroine ale lui Dostoievski, Andreev, Tolstoi sau Turgheniev, nu putea fi,
chiar dacă unele influenţe i-au înceţoşat viziunea , un antisovietic ,un denigrator al poporului
rus. Romanul trebuie analizat , fără a face abstraţie de erorile şi indeciziile lui ideologice ,
pornind de la sensul lui principal: de roman al aspiraţiei erotice , al căutării unui idel uman
superior.
 Romanul este , în cea mai mare parte, o ficţiune sugerată de o scurtă şi densă întâmplare
reală , de un dramatism zguduitor . Estompat ca şi realitatea care i-a dat naştere , sentimental
tragic este diluat în structura romanului , în modaliatatea de existent a fiecărui erou , în
elementele reale , cadrul şi personajele de la care s-a plecat
Rusoaica este cel mai analitic roman, scris la persoana întâi, redând cu mai mare
autenticitate confesiunea eroului , povestirea palpitantă şi dramatică a iubirii duale , sacra
pentru Rusoaica şi profană pentru Marusea şi Niculina , care-l solicită , cu aceeaşi
intensitate, între imaginative şi realitate . Deşi romanul are o oarecare construcţie epică şi o
mişcare a acţiunii în plan real , care-l face să izbucnească de la început printr-o relative
soliditate , care se impune de la sine fără nici-o demonstraţie , primează fondul lui psihologic
, intensiatea proceselor sufleteşti ale eroului , minuţiozitatea sondării vieţii de dincolo de
aparenţă, stratificată în arhivele subconştientului omenesc.
Romanul este mai mult un jurnal intim , erotic şi de companie , în care eroul îşi aminteşte cu
emoţie de oameni şi fapte , de iubirea lui polivalentă , pendulând între pasiunea senzuală ,
pătimşă a Niculinei şi sentimentul erotic ideal şi platonic închinat mult aşteptatei Rusoaice.

Temperamentul dual . contemplative , robit de visul unui ideal îndepărtat, care nu se

peirde în aspiraţie şi aşteptare , Ragaiac relatează uneori sub o puternică stare de încordare
sufletească , alteori pe un ton lapidary, sec, peripeţiile petrecute în anul cât a fost de pază pe
graniţă , combustia sufletească dată de iubirea pătimaşă a Niculinei şi mai ales a aventurilor
spiritului său în căutarea idealului feminin.
Acţiunea romanului are loc într-un cadru monoton şi cenuşiu , de mic târg de granite , în
care e stabilită garnizoana din care făcea parte tânărul locotenent Ragaiac , sau într.un izolat
sector de frontieră şi în cătunul anonim apropiat de acesta. Scriitorul ştie să folosească
atmosfera şi ambianţa cadrului pentru a sugera stări sufleteşti şi a define aspiraţiile şi
universal moral al eroilor.
După o viaţă uşoară , de petreceri şi aventuri , ofiţerii şi ostaşii din care făcea parte
Ragaiac sunt nevoiţi spre regretful lor , să plece un timp pe granite . Mulţi părăsesc oraşul
nemulţumiţi , luându-şi adio de la vinul bun, fetele vesele şi viaţa asta cu sindrofii, cu baluri
şi întâlniri furişe, fiind îngroziţi de lungul repaos forţat la care erau condamnaţi . Singurl care
primeşte cu entuziasm vestea mutării pe granite este Ragaiac . Izolarea sectorului său , destul
de departe şi în dreapta şi în stânga şi în spate de sate ori locuinţe omeneşti , îi dădea
certitudinea că va reuşi să se schimbe , să ducă o viaţă serioasă , retrăgându-se în liniştea
tonifiantă a cărţilor. Înainte de4 a pleca Ragaiac face o comandă impresionantă de tratate şi
manual de matematică , chimie, fizică , cărţi de literatură , filozofie, istorie şi mitologie.
Din lectura cărţilor de istorie , de mitologie , a Bibliei şi în special a literaturii, răsare ca o
himeră Rusoaica, femeia inaccesibilă, acea zveltă făptură de fum , care întruchipează
chemarea chinuitoare spre idealul erotic. Viziunea plămădită de imaginaţia lui Ragaiac
detaliu cu detaliu , cu cu deosebire izvorâtă din lecturi devine reală , pe punctual de a-şi
releva misterul , împrumutând trăsăturile eroinelor din romanele citite.
Rusoaica nu trăieşte într-un timp şi spaţiu reale , ci descinde din iamginaţie, face parte din
universal sufletesc al lui Ragaiac , devenind un bun al acestuia , steaua lui polară către care
tinde în permanenţă. Ea nu e un personaj , ci o dorinţă , o aspiraţie, visul lui de puritate şi
iubire .
 Pe graniţă, locotenetul Ragaiac trăieşte cu aceeaşi intensitate , două vieţi , una imaginară ,
dominată de Rosoaică , şi alta reală, în care Niculina , femeia neînvinsă şi chinuitoare ca un
drac, îşi joacă rolul de amantă , la inceput din interes şi apoi robită de patimile dezlănţuite ale
iubirii. Calmă şi odihnitoare , dragostea acesteia este mai sănătoasă decât dorul infinit după o
himeră , care-l răpise până atunci.
În braţele Niculinei Ragaiac continua să viseze la Rusoaica cea ideală , cu chipul eroinelor
din romanele ruseşti şi cu sufletul încărcat de misterul depărtărilor de unde descinde .
Imaginea Rusoaicei creşte în roman şi se amplifică cu fiecare pagină , la început este o
dorinţă vagă, un ideal înceţoşat , dar căutat cu infrigurare , opus femeii obişnuite , de felul
Marusiei sau a Niculinei. Pe parcurs , printr-un ingenios proces de plăsmuire a fanteziei lui
Ragaiac , sau prin descrierea infiorată de durere şi regret a lui Iliad , Rusoaica prinde viaţă ,
capătă un nume, o biografie , începe să aibă o identitate , devenind întruchiparea în
imaginative sau în realitate a dorinţei şi obsesiei celor doi ofiţeri.
Chemarea interioară către un ideal , aspiraţia către Rusoaica întreagă a gândurilor sale
este anterioară plecării pe graniţă ,deşi până atunci nu se manifestase obsesiv , nu captase
întreaga existent a lui Ragaiac. Marusea , sau alte femei , care îmbogăţeau experienţa sa
erotica şi în care căuta imaginea de fum a idealului său , nu egalau prin tptalitatea lor femeia
ideală şi integral , deoarece, accesibile , lipsite de mister , nu erau decât partial apropiate de
frumuseţea fizică şi spirituală inegalabilă a acestuia. Femeia ideală este unică şi inimitabilă;
ea există , prin anume trăsături fizice sau calităţi sufleteşti , în toqate celelalte femei , dar în
nici una în stare pură , capabilă să releve bărbatului misterul eternului feminine.
În izolarea , totală a sectorului său de graniţă , singurul eveniment mai important, care îi
adduce lui Rgaiac veşti din lumea parasite cu câteva luni în urmă , este vizita vecinului său de
sector , a locotenentului Iliad.
Prins în mrejele imaginaţiei lui Ragaiac , care trăieşte în permanent sub zodiac iubirii
îndepărtate , ca prezenţă fizică dar şi ca intensitate şi puritate a sentimentelor , Iliad este
contaminat şi el de aceeaşinostalgie a aşteptării , de cultul obsedant al perfecţiunii feminine ,
al iubirii eterne .
În pustietatea de pe frontieră apare în sfârşit o rusoaică adevărată , care răspunde
chemărilor pătimaşe ale celor doi locoteneţi bolnavi de nostalgia eternului femini. Ea este
adăpostită de Iliad , care îi povesteşte ulterior lui Ragaiac iubirea nefericită cu tânăra
refugiată .
Apariţia şi dispariţia Valiei Gruşina , întruchiparea reală a celei anticipate în vis şi în
îndelungi plăsmuiri ale imaginaţiei constituie punctul de maximă adâncire a conflictului şi
determină acea nebunească şi incredibilă vânătoare de fantome , pentru descoperirea celei
disparate , printre refugiaţii şi contabandiştii care treceau frontiera. Ragaiac se străduieşte
gelos să prindă el Rusoaica , fără a izbuti, fiindcă fata se îneacă probabil în Nistru şi rămâne
mereu insccesibilă, în poziţia idealului.
În ultima parte a romanului Ragaiac revine la aceeaşi viaţă banală şi aventuroasă în
orăşelul de garnizoană de unde please cu un an în urmă . Himera spre care alergase şi de care
fusese atât de aproape, fără a fi parasite definitive , îl obsedează din ce în ce mai puţin şi
devine pănă la urmă doar un vis frumos şi îndepărtat . Singurul eveniment mai important ,
care-l plasează pe erou şi de această dată sub aceeaşi chinuitoare sete a pasiunii erotice , este
aventura cu Marusea , petrecută chiar în noaptea nunţii acesteia, pentru a verifica posibilitatea
înlocuirii perfecţiunii de vis a unei Rusoaice inaccesibile cu o rusoaică adevarată , apropiată
şi odihnitoare.
Prin însăşi natura lui de roman – confesiune, Rusoaica nu se impune printr-o mare
diversitate tipologică, întreaga acţiune fiind structurată în jurul lui Ragaiac. Celelalte
personaje există în spatial confesiunii , aşa cum am vazut numai în măsura în care sunt create
de Ragaiac şi numai în funcţie de temperamental şi poziţia acestuia faţă de ele.. Structura
sufletească a personajelor , dominant lor pozitivă sau negative este unidimensională, văzută
dintr.un singur unghi, acela al povestitorului şi proportionată în raport de disponibilităţile lui
caracteriologice. Întâlnim în roman personaje reale ( Ragaiac), şi imaginare (Rusoaica),
personaje care se confesează (Ragaiac) şi personaje prezentate indirect prin confesiune
(Marusea, Niculina, Rusoaica..). După frecvenţa şi intensitatea participării lor la acţiune ,
avem persomaje principale ( Ragaiac, Rusoaica, Niculina), secundare(Iliad, Marusea) şi
episodice (Ghenea Kersanova, Măriuca, gradaţii, ostaşii..)
Ragaiac întruchipează aspiraţiile oricărui bărbat fără vreun accident mai deosebit şi se
comportă în raporturile sale erotice cu dezinvoltura unui cuceritor.
Rusoaica, deşi o permanenţă erotică, trece prin roman ca o nălucă de fum , ca ceva fără
dimensiuni şi fără limite reale . Neputând fi prinsă în nişte tipare concrete , ca Niculina sau
Marusea , ea rămâne întotdeauna depărtată şi inccesibilă, o abstracţie a idealului de femeie.
Din această cauză neavând mobilitatea realului , ea nu intră în relaţii concrete cu nici un
personaj şi deşi iubită până la obsesie , cel puţin în ipostaza abstractă închipuită de Ragaiac,
în afara cercului de relaţii erotice .Raporturile dintre ea şi Ragaiac sunt imaginare, aparţinând
fanteziei, iar Iliad nu cunoaşte esenţa personajului , ci una din ipostazele obişnuite şi comune
ale acesteia. Nefiind un visitor , ca Ragaiac, ci un om practic, el nu iubeşte Rusoaica, ci
întruchiparea ei reală , pe Valea Gruşina, reuşind să-şi apropie idealul , pe care-l coboară , în
mod vulgar , la nivelul lui de înţelegere. Între cei doi locoteneţi există o diferenţă de potential
, dimensiunile lui Iliad sunt mărunte , nivelate la planul obişnuit al traiului de toate zilele.
Între Rusoaica , simbol al eternului feminin şi Rusoaica o ipostază reală a acesteia există o
diferenţă calitativă, data de perfecţiunea înrobitoare a primei , dar şi de precizia contururilor ,
de patima care-o umanizează pe cea de a doua. Astefl putem distinge două portrete ale
rusoaicei, unul creat de Ragaiac , a cărui imaginative este permanent hrănită de lecture din
literature rusă , şi altul de Iliad , care evocă îndurerat figura tinerei refugiate , modelul real al
idolului aşteptat îndelung. Între acestea exista asemănări dar şi diferenţieri care atestă gradul
de cultură , fineţea observaţiei şi modalitatea reprezentării idealului de către fiecare din cei
doi ofiţeri.
Rusoaica visurilor lui Ragaiac nu are un univers sufletesc definit, care să insufleţească o
abstracţiune , să dea viabilitate unei scheme . Portretul fizic , ca şi cel moral , este vag
insufficient precizat. . Coborâtă dintr-o imaginaţie febrilă , venind din depărtări misterioase ,
ea e decupată din lecturi de romane şi din visuri, asemănându-se la trup şi suflet cu eroinele
lui Dostoievski, ale lui Tolstoi, Turgheniev sau Leonid Andreev. Reprezentarea idealului de
feminitate absolută capătă astefl pentru Ragaiac , o mare generalitate , în care nu pătrunde
impuritatea realului , dar nici adâncimea lui, dramatica încleştare de patimi de care sunt
capabili majoritatea eroilor lui Gib Mihaiescu.
 Rusoaica lui Iliad are o identitate , un nume , Valea Gruşina , şi câteva trăsături precise ,
un contur săpat adânc în real. . Ea este o făprută care se mişcă într-un univers cunoscut , are
un ten catifelat, ochi oblici şi figura mată , iar părul lung şi încurcat în inele îi atărnă pe
umerii plini şi rotunzi . Înaltă , zveltă , cu mâinile, trupul şi picioarele lungi , ea are mersul
plin de eleganţă şi delicateţe . Portretul făcut de Iliad reţine trăsăturile fizice, astefl încât
detaliile de comportament rămân necunoscute , misterioase.
În roman întâlnim un spaţiu imaginar , ce nu cunoaşte limite , este infinit, în funcţie de
disponibilităţile afective ale lui Ragaiac, şi un spaţiu real care este determinat strict ,
nedepăşind niciodată cadul de graniţă închis , izolat , monoton . Se ceează astefl o
contradicţie între existent reală , banală şilineră a eroului şi cea imaginară , liberă de orice
constrângere , plasată sub semnul aventurii şi neprvăzutului. Ca o recompense pentru existent
semivegetativă la care era obligat să trăiască , Ragaiac strabate imaginar yonele cele mai
îndepărtate , încercând să facă lumină în hăţişurile întunecate ale istoriei , sau să descifreze
misterul întinderilor nesfârşite ale stepei , în aşteptarea Rusoaicei , plăsmuirea de vis a
idealului său feminine.
Distingem în structura temporală a romanului două planuri , unul prezent , care
marchează cu ajutorul memoriei desfăşurarea faptelor aşa cum s-au petrecut în realitate şi
altul trecut , înscriind aceleaşi fapte însă în cronologia lor obiectivă. Primul corespunde
comfesiunii , duratei povestirii lui Ragaiac , iar cel de-al doilea timpului real , petrecut de
erou pe graniţă, sau în oraşul de garnizoană. Ca o sinteză a acestora avem o reclădire a
prezentului pe datele aproximativ exacte ale trecutului.
Roman al aşteptării , al unei chinuitoare şi obsesive aşteptări şi al aspiraţiei spre ideal ,
atingând culmea creaţiei lui Gib I Mihăiescu , Rusoaica este o opera fundamental , prinztre
cele mai reuşite din literatur română , o biruinţă deplină a realismului psihologic. Structurat în
planuri diverse , dimensionat în special printr-o fantastică imaginative şi o profundă şi
complex analiză sufletească, romanul constituie un admirabil şi halucinant stadiu de obsesie
(Al. A.Philippide- în Adevărul literar şi artistic ).
Rusoaica este o carte europeană , susţine Şerban Cioculescu( în Revista Fundaţiilor
Regale -1935) , o contribuţie care depăşeşte hotarele literaturii noastre. Prin simbolismul ei
implicit , ea îmbogăţeşte nu numai literature naţională de care e legată prin limbă dar însăşi
literature continental.

Bibliografie :
 G.Călinescu , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Fundaţia
pentru literature şi artă , 1941;
 Florea Ghiţă , Gib I. Mihăiescu (monografie) , Editura Minerva , 1984;
 Gib I Mihăiescu . Rusoaica, Editura Polirom, Bucureşti , 2004.