BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu

Romanul Baltagul, publicat in 1930 este probabil singurul roman obiectival scriitorului si aduce o formula romaneasca inedita in peisajul epocii interbelice. Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii. Titlul romanului Baltagul trimite la imaginea unui topor cu doua taisuri, este un obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator. De remarcat ca in roman acelasi baltag (al lui Lipan) indeplineste cele doua functii. Baltagul tanarului Gheorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor. Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent si omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscient este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata, ca un Hamlet feminin, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sa-si recunoasca crima in fata satului si a autoritatilor. In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi. Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile interprinse inainte de plecarea in cautarea sotului: tine post negru doisprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea Bistrita, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la Manastirea Varatec, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit. Desfasurarea actiunii cuprinde drumul parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea, la mos Pricop si baba Dochia, la Vatra Dornei. De asemenea, intalnesc o cumetrie la Borca si o nunta la Cruci. Succesiunea acestor mari momente di viata omului, da de gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final. Coborarea in rapa si veghea nocturna a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in infaptuirea actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzandu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza.

Primul isi recunoaste vina, insa al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghita cu baltagul tatalui sau si sfasiat de cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate. Vitoria Lipan este un personaj exponential, reprezentand femeia de la munte, sotia de oier. Eroina este inzestrata cu o inteligenta nativa remarcabila. Nu stie carte, insa cunoate cu exactitate traditia, obiceiurile strabune si semnele naturii. Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ: Numai era tanara, dar avea frumusete neobisnuita in privire. Ochii ii straluceau cantr-o usoara ceata in dosul genelor lungi si rasfrante in carligase. Vitoria se defineste in roman ca un om al datoriei, actionand in numele traditiei, care ii dicteaza sa-si caute sotul si sa-l inhumeze, precum si in numele dreptatii. Vitoria nu a fost obisnuita sa umble prin lume, drumul sau in cautarea sotului este o cale in necunoscut. Este insa ajutate de stiinta sa in ceea ce priveste obiceiurile oierilor. Intuitia, perspicacitatea, energia si vointa o vor ajuta sa traverseze o serie de greutati, situatii potrivnice, pentru ca in final sa demaste crima si sa-i pedepseasca pe criminali. Eroina sadoveniana este un personaj exemplar, un simbol al devotamentului fata de sot si familie. Inteligenta si simtul datoriei fac pe Vitoria sa fie un personaj care stapaneste cu multa arta tehnica disimularii. Dirijeaza cu tact si diplomatie discutiile pe parcursul drumului si cand a adunat toate dovezile, trece la expresia deschisa, transanta si rece, nominalizand vinovatii. Drumul Vitoriei are si un alt scop, bine conturat in mintea sa: initierea lui Gheorghita in tainele existentiale. Vitoria a fost asemanata cu Antigona, un personaj din literatura greaca, prin faptul ca amandoua sunt gata sa infrunte orice pericol pentru a indeplini datna de inmormantare a celui drag, ca semn de respect si ca datorie morala. Pentru Gheorghita, Vitoria simte ceva special, in timp ce el o priveste cu teama si cu admiratie, neindraznind sa o contrazica. Gheorghita se maturizeaza rapid pentru ca patrunde in tainele vietii si are in fata spectrul mortii. Romanul are caracter monografic, deoarece infatiseaza viata muntenilor, ocupatiile, traditiile, obiceiurile si principalele lor trasaturi: muncitori, veseli si iubitori. Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput in legenda pe care obisnuia sa o spuna Lipan, rememorata de Vitoria: Viata muntenilor e grea; mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme. O alta calitate a oamenilor de la munte este frumusetea sufletului. Inima lor sta sub semnul soarelui, deci al puritatii, cinstei si demnitatii. Evident ca aceasta asociere cu soarele presupune si caldura intensa, legata intotdeauna de bunatatea omului si de profunzimea sentimentelor sale. Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanul este de tip realist prin prezenta faptelor reale precum: doi ciobani il omoara pe al treilea pentru a-i lua oile si momentele importante din viata omului: botezul, nunta si imormantarea.