Baltagul-romanul realist mitic Romanul Baltagul, aparut in anul 1930, face parte din a doua etapa a creatiei sadoveniene

si este o capodopera.Romanul Baltagul a fost considerat una dintre cele mai reusite scriei ale lui Mihail Sadoveanu, inca de la aparitie.Criticii literari au remarcat profunzimea romanului, generozitatea acestuia in diversitatea codurilor de lectura pe care le permite, fiind interpretat ca roman mitic, monografic, de dragoste, al initierii, al familiei si, nu in ultimul rand, ca roman cu intriga politista. Complexitatea pe care o presupune ilustrarea relatiilor umane, dar si a celor dintre om si cosmos, impune desfasurari epice ample. Romanul, datorita stratificarii planurilor sale narative si datorita spatiilor ample de gesticulatie conflictuala, poate aborda tema vietii si a mortii, a datoriei si a initierii, permitand totodata realizarea dimensiunii monografice a operei. Redus ca dimensiuni, Baltagul ilustreaza o caracteristica importanta: forta de concentrare. Din acest punct de vedere se spune ca Mihail Sadoveanul exprima intr-o pagina cat Rebreanu intr-un capitol. Exista in romanul Baltagul ilustrarea unei impresionante echivalente intre ordinea cosmica si ordinea umana, intre ordinea naturii si cea a individului, care aspira la perfectiune prin integrarea ritmurilor proprii in cele universale. Astfel, o geografie mitica se ascunde sub una reala, cu toponime identificabile pe harta, tot asa cum un scenariu mitic se camufleaza in scenariul cautarii lui Nechifor Lipan.In realitatea lumii evocate de Sadoveanu se impletesc cel putin trei mituri fundamentale.Primul este cel al nuntirii cosmice din balda Miorita. Critica literara a relevat cel putin alte doua: al odiseei zeitei Isis-plecata in marea calatorie a recompunerii trupului dezmembrat al lui Osiris- si al coborarii in Infern a lui Orfeu.Drumul parcurs de Vitoria Lipan din Magura Tarcaului prin valea Dornelor, pana la Suha, este numai intr-o oarecare masura o calatorie in spatiu, pentru ca ea este dublata de o coborare in Infern, pe celalalt taram, pentru implinirea ordinii transcedente a fiintei. Prin urmare, romanul Baltagul ilustreaza realismul mitic, in a carui reprezentare realitatea este o manifestare vizibila a unor legi invizibile, pe care scriitorul le reveleaza cititorului, spre o mai buna intelegere a sensurilor existentei. Tema In profunda legatura cu multiplele coduri de lectura pe care le permite, tema romanului BALTAGUL are un mare grad de generalitate: relatia dintre ordinea reala si cea transcedenta a lumii, precum si conditia omului care traieste in zona de interferenta a lumii vechi cu cea noua. Din aceasta mare tema se desfac, intr-o retea complexa celelalte teme, subordonate: iubirea, moartea, familia, initierea. Ele pot fi interpretate ca aspecte ale marii teme care dezvaluie relatia omului cu universul. O prima scena care sustine tema este parcurgerea drumului de catre Vitoria Lipan, care desigur, are mai multe semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea barbatului ei ( intriga politista), ceea ce se transpune intr-o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine.Cautandu-l pe Nechifor, Vitoria parcurge simultan doua lumi : spatiul concret, real si comercial, dar si o lume de semne si minuni, al caror sens ea stie sa-l descifreze. O a doua scena care sustine tema este cea a denunrii vinovailor care ncepe cu vizita

Vitoriei la Prefectur. Ea nu acuz fi pe nimeni, doar modul insinuant n care-i exprim nedumeririle n legtur cu dispariia.unui posibil martor care ar fi trebuit s asiste la trgul fcut de cei trei oieri la cumprarea oilor, ori n legtur cu existena chitanei de primire a banilor ce ar fi trebuit s se afle n chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligena Vitoriei i nclinaiile ei de detectiv. Este foarte insistent atunci cnd i poftete la "ngropciune" pe subprefectul Balmez, dar i pe Calistrat Bogza i Ilie Cuui, cu scopul de a pune n scen demascarea i pedepsirea criminalilor, dovedind o dibcie deosebit n cunoaterea firii umane. Dup nmormntare, pomenirea mortului s-a fcut acas la domnul Toma i, pentru c era n "vremea postului celui mare", fusese mai greu cu mncarea, dar "butur era destul i bun, care mplinea lipsurile" i Vitoria era mulumit c brbatul ei "i gsise n sfrit hodina".
Aciunea prezint cutarea lui Nechifor de ctre Vitoria, care parcurge drumul de la Mgura Tarcului la Vatra Dornei, descifrnd semne i struind n a face dreptate. Faptele sunt, aparent, banale: Nechifor Lipan, un cioban destoinic, este ucis, iar soia sa, Vitoria, ngrijorat de absena lui ndelungat, pornete s-l caute. Dei baba Maranda, vrjitoarea satului, o ncredineaz c Nechifor s-

a oprit la alt femeie, Vitoria este din ce n ce mai sigur c soul ei e mort. Cunoscndu-i bine brbatul, ea se las condus de vise semne cereti - , dar i de intuiia ei feminin; dup ce-i trimite fata la mnstire i i aranjeaz toat gospodria, Vitoria, nsoit de Gheorghi, pleac la drum. Ea reface traseul parcurs de Nechifor, poposind din crcium n crcium, punnd pretutindeni ntrebri. Afl, la Vatra Dornei, c soul ei a cumprat toate oile de vnzare i c ali doi ciobani s-au nvoit cu Lipan s le dea i lor o sut de oi. Cu rbdare i inteligen, femeia afl totul de la stenii care i-au vzut mpreun pe cei trei, iar, dup ce l gsete ntmpltor pe Lupu, cinele lui Lipan, descoper i cadavrul soului ntr-o rp. Din acest moment, Vitoria pune n scen o confruntare a celor doi ciobani, Ilie Cuui i Calistrat Bogza, cu propriile lor fapte, utiliznd ca ultim argument cinele, care-l recunoate fr ezitare pe uciga. Dup ce Nechifor este ngropat cretinete, Vitoria d un praznic la care l acuz pe asasin, nfptuind astfel un act justiiar i restabilind echilibrul etic i religios tulburat prin comiterea crimei; de acum nainte, viaa i poate relua cursul firesc, Vitoria i fiul ei se pot ntoarce acas dup ndeplinirea ultimelor datorii fa de cel mort. Nechifor i Vitoria se definesc unul pe altul, prin iubirea care-i leag definitiv, peste accidentele firii lor omeneti i prin rolurile pe care i le asum. Dintru nceput, Nechifor se detaeaz prin gesturi, comportament i atitudini. Prin naterea lui special, urmat de un simulacru de moarte i de o nou natere, el i afirm esena particular i destinul special; cele dou nume pe care le poart, Gheorghe ( < gr. Georgos lucrtor al pmntului; Sf. Gheorghe biruitor al balaurului ) i apoi, Nechifor ( < gr. Nikefors victoriosul, biruitorul ) sunt numele acestui destin. Vitoria i este perechea complementar, ataat de el cu puterile unei legiti mai presus de cele omeneti.

Relatiile temporale si spatiale Actiunea romanului se desfasoara din toamna pana in primavara, in zona de nord a Moldovei. Cititorul atent la indicii temporali observa ca timpul la care se raporteaza personajele se raporteaza intre doua mari sarbatori crestine, cu corespondent in calendarul pastoral.Samedru ( Sfantul Dumitru) si Sangiorz ( Sfantul Gheorghe) impart anul agrar in doua anotimpuri cu echivalent simbolic in ciclul viata-moarte. Plecarea lui Nechifor de acas coincide cu drumul spre iarna, adica spre moarte; la polul opus, intr-o perfecta simetrie, de Sangeorz va fi desavarsit ritualul integrarii lui in ritmurile universului, pentru o renastere intr-o alta primavara.Sarbatoarea Sfintilor Mucenici este celebrata in preziua plecarii Vitoriei si a lui Gheorghita in calatorie, la 10 martie.In vechiul calendar precrestin, ea marca inceputul de An Agrar, ziua in care se suprapuneau doua sarbatori ale timpului: sfarsitul iernii si inceputul verii.In simbolistica romanului, ziua plecarii nu poate fi altceva decat momentul in care incepe actiunea liturgica de transfigurare a mortii pamantesti in viata eterna, cosmica. Indicii spatiali au valente care imbina planul real cu cel simbolic.Desfasura pe plaiul mioritic, unde alternanta deal- vale creeaza un spatiu ondulatoriu, actiunea trece prin locuri care pot fi identificate pe harta: Vatra Dornei, Piatra Neamt, Calugareni.Dar inainte de toate se impune precizarea ca Vitoria parcurge, prin calatorie, si o iesire din timpul arhaic, incremenit in legile lui nescrise, intrand in timpul modern, al secolului al XX-lea. La confluenta spatiului real cu cel simbolic se afla si rapa, un substitu al Infernului in care coboara Gheorghita in noapte privechiului-experienta initiatica obligatorie in drumul spre maturitate.Deplina pustietate a locului dintre pamant si cer il lasa pe fecior singur, in fata mortii pentru a intelege conditia umana. Conflictele Structurat in saisprezece capitole, actiunea romanului se desfasoara pe un singur plan narativ si este prezentata cronologic. Pe firul epic al cautarii personajului disparut se ordoneaza doua conflicte importante: unul de natura morala, care presupune pedepsirea ucigasilor pentru savarsirea faptei abominabile, altul de natura interioara, detectabil in suferinta nevestei din Magura Tarcaului si in tentativele ei de a ramane tare in fata loviturilor destinului.

La nmormntare, sunt poftii i prefectul i cei doi ucigai, iar atitudinea sever i nenduplecat a muntencei va da natere unui conflict exterior violent, finalizat cu mrturisirea lui Calistrat Bogza. La praznic, ancheta nceput de domnul Anatase Balmez ia sfrit, pentru c Vitoria tie s conduc discuia cu abilitate i dezvluie mprejurrile crimei. Din nou, iese la iveal relaia special dintre cei doi soi: munteanca ofer detalii pe care numai un individ prezent ar fi putut s le tie, ceea ce i nspimnt pe ucigai, supui unui proces de tortur psihologic pn cnd mrturisesc mprejurrile omorului. Scena se desfoar ntr-un ritm alert i subliniaz rolul femeii n ndeplinirea actului justiiar, chiar dac braul care l lovete pe uciga este acela al lui Gheorghi. ntr-una dintre primele scene ale romanului, Vitoria este prezentat n ipostaza meditativ specific unui puternic conflict interior. Ochii ei, dui departe, sugereaz ideea c femeia este preocupat de ntrzierea lui Nechifor pn la uitare de sine.

Perspectiva narativa Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita pe un principiu telescopic. Legenda rostuirii etniilor, auzita de Nechifor Lipan de la un baci intelept, este evocata de Vitoria, stand singura pe prispa in lumina de toamna si torcand. Barbatul ei obisnuita sa o spuna uneori la cumatrii si nunti, adica in momente ritualice, care amintesc de ordine si rost. Prima voce pe care cititorul o aude in roman este deci a marelui absent, dar mediata prin constiinta femeii lui, surprinsa intr-o atitudine cu numeroase valente simbolice: torcand nu doar lana din furca, ci si caierul amintirii si al dorului. Treptat, dupa evocarea unor dialoguri cu talc ale celor doua personaje, perspectiva narativa se schimba facand loc unui narator neutru, cu focalizare zero, care insa, se va nuanta pe tot parcursul romanului, alternand cu focalizarea interna si cu notatia in stil indirect liber.

OPINIA In opinia mea, viziunea despre lume infatisata in acest roman nu face exceptie de la ampla perspectiva pe care o ofera Sadoveanu in toata creatia lui.Echivalentele dintre ordinea cosmica si cea umana cunt concetrate intr-o lege universala, pe care autorul si personajele sale o numesc randuiala. In primul rand, uitarea ordinii lumii este una dintre marile primejdii ale varstei moderne ale umanitatii, asa ca scriitorul o evoca pentru a o salva.Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confrunta cu lumea moderna si oscileaza indescis intre a ramane legat de izvorul care l-a creat sau se rupe de el.Din aceasta perspectiva, raportul romanului Baltagul cu balada Miorita dezvaluie sensuri care depasesc cu mult asemanarile relevate de firul narativ.Nechifor Lipan, personajul absent al romanului, este obligat de mersul noii lumi sa se desprinda de natura protectoare si sa coboare in calea Dornelor, nu ca cioban, ci ca negustor, ceea ce difera de motivul transhumantei( mutarii) din balada. In al doilea rand, daca in balada moartea ramane ipotetica, in roman ea se infaptuieste. Vitoria parcurge un traseu pe care putem presupune ca l-ar fi facuta si maicuta batrana, incercand sa restabileasca randuiala.Balanta cu care femeia cantareste lumea noua, atat de diferita de lumea ei din Magura Tarcaului, justifica opinia lui Alexandru Paleologu ca romanul vorbeste despre desacralizare, despre coborare in profan.Pe de alta parte, prin intermediul Vitoriei, romanul reconstituie un drum spre centru pentru ca orice act religios presupune iesirea din profan si recuperarea timpului liturgic, sacru. In concluzie, romanul Baltagul este unul traditional, pentru ca recompune imaginea unei societati arhaice, pastratoare a unor traditii care au supravietuit in varful muntei de pe vremea craiului nostru Boerebista. Prin complexitate, prin polimorfism si prin semnificatii, scrierea depaseste granitele traditionalului si intra in categoria romanului mitic.