Riga Crypto i lapona Enigel

I . Barbu
Opera poetic barbian apare n perioada interbelic, atunci cnd n literatura romn se
confrunt dou direcii puternice: tradiionalismul i modernismul. Doctrina estetic promovat
de E. Lovinescu pornete de la premisa c exist un spirit al veacului (saeculum) , neles ca o
micare de idei care se manifest ignornd graniele geografice i care determin sincronizarea
culturilor europene. Astfel, civilizaiile mai puIn evoluate beneficiaz de influena celor
avansate, imitnd formele civilizaiei superioare, apoi reflectnd specificul naional.
Totodata, ermetismul este curentul literar, alturi de modernism, n care se ncadreaz poezia
barbian, care solicit dimensiunea raional a condiiei umane, inhibnd-o pe cea sentimental.
Caracterul modernist al poeziei reiese din mbinarea a dou domenii disjuncte: poezia i
geometria:..Exist undeva, n domeniul nalt al geometriei, un loc luminos unde se ntlnete cu poezia.
n al doilea rnd, poezia e modernist prin interferena genurilor i speciilor literare.
n al treilea rnd, poezia poate fi interpretat ca un Luceafr ntors
Poezia "Riga Crypto si lapona Enigel" face parte din ciclul "Uvedenrode" din volumul "Joc secund"
si este subintitulata de Ion Barbu "Balada", deoarece este o poveste stranie de dragoste cu aspect de
cantec medieval, spus de un menestrel (trubadur, poet si muzicant ambulant din Evul Mediu, cantaret
popular - n.n.) "Ia spartul nuntii, in camara".
Viziunea despre lume-nu se las revelat cu uurin, solicitnd un lector atent, contient c particip
la o experien iniiatic n urma creia va iei profund transformat.
Tema baladei este ilustrarea unei iubiri imposibile, deoarece fiintele care alcatuiesc cuplul erotic fac
parte din lumi diferite, incompatibile, Enigel apartinand regnului animal, iar ciuperca-rege Crypto
regnului vegetal.
Motive literare: transhumana, atracia pentru Soare, tentaia Sudului, visul.
Titlul-indic posibilitatea de interpretare a poeziei n forma unui poem de dragoste ce amintete de
istorii de dragoste foarte cunoscute: Romeo i Julieta, Paris i Elena, Tristan i Isolda, Luceafrul-
drama aparteneei personajelor la lumi diferite, necomunicante la nivel ontologic.
Prezentarea statutului social pune n lumin incompatibilitile dintre cei doi: riga=rege, crai, vegetal,
pe cnd lapona=pwersonajul uman, din Laponia, inuturile nordice, pstori. Numele celor doi:
Crypto=rege al ciupercilor, ce deriv din cripogam =grup de plante inferioare, care se nmulesc prin
spori; sau de la adjectival criptic =ascuns, ncifrat. Enigel=nger sau numele unui ru ttrsc numit Ingul.
Incipitul e o formula de adresare folosit de nuntaul frunta, care ncearc ntr-un registru protocolar
s conving menestrelul s rosteasc cntecul larg. Menestrelul este un initiator care transmite taine prin
cntec.
Lirismul poeziei e obiectiv, se folosete un lirism al mtilor poetului.
Relaii de opoziie: uman-vegetal; masculine-feminin; regal-comun; materie-spirit; Soare-umbr.
Relaii de simetrie: textul se deschide i se nchide cu evocarea a dou nuni: uman la nceput,
realizat, posibil; cea vegetal-din lumea plantelor otrvitoare
Structura, semnificatii, limbaj artistic Poemul "Riga Crypto si lapona Enigel" de Ion Barbu
este alcatuit din douazeci si sapte de strofe, cele mai multe catrene, dar exista si altele de cinci
sau sapte versuri.
Formula literara este aceea de "poveste in poveste" sau "poveste in rama", narata de un
cantaret popular la rugamintea unui nuntas, aceasta constituind "rama" sau prologul poeziei:
"Mult - indaratnic menestrel, Un cantec larg tot mai incearca, Zi-mi de lapona Enigel Si Crypto,
regele ciupearca!"
Povestea propriu-zisa o incepe menestrelul prin prezentarea regelui-ciuperca: "imparatea
peste bureti/ Crai Crypto, inima ascunsa",, infatisat ca un inadaptat, cu o fire ciudata, inchisa, pe
care supusii il "barfeau" cu dispret:
"Si rai ghiocei si toporasi Din gropi ieseau sa-1 ocarasca, Sterp il faceau si naravas Ca nu vroia
sa infloreasca." in antiteza cu el, lapona (locuitoare de la pol - n.n.) este prezentata cu tandrete,
sugerand gingasie si fragilitate: "in tari de gheata urgisita, Pe-acelasi timp traia cu el, Lapona
mica, linistita, Cu piei: pre nume - Enigel. "
Tanara Enigel plecase din tinuturile arctice, geroase, spre sud, in cautare de soare si
lumina si poposeste, in drumul sau, ca sa se odihneasca si sa-si adape renii, la "Crypto, mirele
poienii". Ca si in "Luceafarul" lui Eminescu, cei doi, regele-ciuperca si lapona, se intalnesc in
vis, iar Crypto rosteste o chemare ademenitoare, incarcata de dorinte, ca aceea a fetei din poemul
eminescian: "Lin adormi, torcand verdeata, Cand langa san, un riga span, Cu eunucul lui batran,
Veni s-o-mbie cu dulceata."
Fiecare strofa a discursului rostit de Crypto incepe patetic, fiind incarcat de pasiune, prin
repetarea numelui fetei: "Enigel, Enigel", sentimente calde si emotionante, contrare firii reci a
regelui-ciuperca. Lapona ii explica faptul ca el trebuie sa ramana in lumea lui, intrucat orice
incercare de a iesi la soare l-ar distruge: "Si esti umed si plapand/ Teama mi-e, te frangi curand,/
Lasa. Asteapta de te coace". Crypto o roaga pe Enigel sa ramana in lumea lui rece si intunecoasa,
indemnand-o sa uite de idealul spre care ea se indreapta, de soare si lumina. Este prezent aici
motivul soare-umbra, sugerand cele doua lumi incompatibile, carora le apartin cele doua fiinte
care nu pot comunica ideatic si sentimental. Soarele este simbol al vietii spirituale, al luminii
sufletesti, ce sugereaza capacitatea fiintei superioare de a aspira catre absolut. Umbra, intunericul
si umezeala simbolizeaza conditia omului obisnuit, neputinta lui de a se inalta catre aspiratii
spirituale superioare.

Enigel ii marturiseste teama de intuneric -"Eu de umbra mult ma tem"- si aspiratia spre idealul
absolut -"Ma-nchin la soarele-ntelept". Ca orice muritor de rand, Crypto nu poate intelege lumea
omului superior, care traieste cu intreaga fiinta pentru implinirea idealului, sugerat aici de lumina
solara, pe care nu oricine o poate suporta, sufletul fiind asemanat sugestiv cu o fantana, simbol al
aspiratiei spre cunoastere:
"Ma-nchin la soarele-ntelept,

Ca sufletu-i fantana-n piept

Si roata alba mi-e stapana

Ce zace-n sufletul-fantana. "

Omul obisnuit, muritorul neputincios de a avea aspiratii superioare, nu se poate inalta spre
absolutul cunoasterii:
"Ca-i greu mult soare sa indure

Ciupearca cruda de padure,

Ca sufletul nu e fantana

Decat la om, fiara batrana,

Iar la faptura mai firava

Pahar e gandul, cu otrava."



Regele Crypto va cadea victima propriei neputinte si cutezantei de a-si depasi limitele, de a
incerca sa intre intr-o lume pe care n-o intelege si cu care nu se potriveste:
"Si sucul dulce inacreste!

Ascunsa-i inima plesneste,

Spre zece vii peceti de semn, Venin si rosu untdelemn Mustesc din funduri de blestem;"

Riga Crypto devine o ciuperca otravitoare, insotindu-se cu "maselarita mireasa", o fiinta
din lumea lui, o planta medicinala toxica, ce se potriveste cu el si face parte din acelasi regn.
Referirea la "Laurul-Balaurul" sugereaza aceeasi idee a "nuntirii" posibile numai intre doua fiinte
apartinand aceleiasi lumi, deoarece "laur" este o planta veninoasa, cu miros neplacut, cu fructul
tepos:
"Cu Laurul-Balaurul Sa toarne-n lume aurul, Sa-1 toace, gol la drum sa iasa, Cu maselarita-
mireasa, Sa-i tie de imparateasa."
Asadar, conditia omului obisnuit, comun este tragica prin neputinta acestuia de a aspira
catre valori spirituale superioare -"Ca-i greu mult soare sa indure/ Ciupearca cruda de padure"-,
precum si setea de absolut de care este stapanit omul superior, ce aspira catre cunoastere, lumina
spirituala -"Ma-nchin la soarele-ntelept"- a facut ca balada "Riga Crypto si lapona Enigel" a lui
Ion Barbu sa fie numita "un luceafar intors". Incompatibilitatea celor doua fiinte ce apartin a
doua lumi diferite din "Luceafarul" eminescian este si ideea acestei balade, numai ca omul
superior este fata (lapona EnigeL), iar fiinta inferioara este regele-ciuperca (Riga CryptO).
Simbol al fiintei superioare, al omului de geniu, Enigel deplange fiinta umana duala, ce
oscileaza in permanenta intre ideal si material, intre rational si instinctual, intre viata si moarte,
constientizand drama geniului care ar putea fi tentat de o iubire efemera ce stinghereste aspiratia
spre cunoasterea absoluta.
Stilul este dominat de elemente-simbol, exprimate intr-un limbaj oral, familiar, narativ,
ce face din poem o creatie alegorica si filozofica, trimitand la filonul popular prin utilizarea unor
cuvinte ca: iaca, puiaca, adasta, poposi. Modurile de expunere in balada "Riga Crypto si lapona
Enigel" sunt naratiunea si dialogul, alegoria ideatica fiind transpusa intr-o "poveste in rama".
Prozodia. Versurile au masura variabila, de la 5 la 9 silabe, iar rima este o imbinare
savanta intre rima incrucisata, imbratisata si monorima, dupa cum si strofele sunt inegale, avand
intre patru si sapte versuri.
Creatia lirica a lui Ion Barbu apare, asa cum afirma Al.Rosetti, "ca o planta cu radacinile
adanc infipte in solul nostru"