Riga Crypto si lapona Enigel

Ion Barbu este un poet modernist, ca si Tudor Arghezi si Lucian Blaga, apartinand
perioadei interbelice a literaturii. Numele sau este un pseudonim literar pentru Dan Barbilian,
un matematician de reputatie europeana, care, initial, cocheteaza cu literatura pentru a-i
demonstra lui Tudor Vianu ca o minte luminata poate transpune liric produsele propriei
imaginatii. Ulterior, se afirma ca poet nou", original, la cenaclul condus de Eugen Lovinescu.
Modernismul este curentul literar, manifestat, cu predilectie, in perioada interbelica,
aparut ca o reactie impotriva traditiilor academice istorice, ale carui trasaturi sunt teoretizate
de Eugen Lovinescu si promovate, in special, prin intermediul cenaclului si al revistei
Sburatorul". Orientarea artistica promoveaza o innoire a literaturii, prin desprinderea de
trecut si prin crearea unei modalitati inovatoare de exprimare. In ceea ce priveste poezia,
sunt formulate urmatoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a
profunzimilor sufletesti si inlaturarea totala a obiectivitatii, ambiguitatea limbajului, prin
utilizarea, in primul rand, a metaforei, inovatia formala, prin renuntarea la prozodia
traditionala.
Publicata in 1924, integrata apoi n volumul Joc secund (1930), balada Riga Crypto
si Lapona Enigel face parte din a doua etapa a creatiei lui Ion Barbu, baladic-orientala, etapa
care indica orientarea poetului spre concretul lumii.
Tema principala a poeziei o reprezinta iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii,
alaturi de tema naturii. Universul poetic este construit cu ajutorul motivelor literare, cum ar fi
cel al fantanii, al trecerii timpului, al somnului, ce ajuta la dezvaluirea existentei celor doua
tipuri umane: de geniu, care aspira spre absolut, care doreste depasirea conditiei proprii, si
de rand, care continua viata alaturi de cei din mediul sau. Trei mituri fundamentale de origine
greaca sunt valorificate in poem: al soarelui (simbol al absolutului), al nuntii si al oglinzii.
Riga Crypto si Lapona Enigel este, de fapt, o poezie de cunoastere, pe deplin caracteristica
lui Ion Barbu, care vede, dincolo de lucruri, Ideea. Ochiul sau ramane fascinat de
spectacolul formelor concrete, de unde plasticitatea extraordinara a poeziei, prin intermediul
careia se evidentiaza drama cunoasterii si a incompatibilitatii dintre doua lumi (regnuri).
Titlul este alcatuit din enumeratia a doua nume proprii, completate de date
reprezentative despre cele doua ipostaze prezentate in text. Denumirea arhaica pentru rege,

1/4 - Riga Crypto si lapona Enigel

riga", este insotita de apelativul Crypto, care sugereaza faptura sa criptica, adica incifrata,
ascunsa. Enigel, nume propriu, care, in limba suedeza inseamna inger" este lapona",
vietuind in tarile nordice. Titlul desemneaza deci membrii cuplului neimplinit: el intruchipeaza
geniul vegetal, iar ea apartine umanului, caracterizat prin aspiratie catre absolutul
reprezentat de
soare.
Relatiile de simetrie sunt reprezentate de cele trei chemari-descantec ale rigai de
cele trei refuzuri ale fetei. In prima chemare-descantec, cu rezonante de incantatie magica,
Crypto imbie aleasa cu dulceata" si cu fragi", elemente ale existentei sale vegetale, dar
care aici capata conotatii erotice. Darul lui este refuzat categoric de Enigel: Eu ma duc sa
culeg/ Fragii fragezi mai la vale".
Relatiile de opozitie sunt evidentiate, in primul rand, la nivelul celor doi protagonisti,
dar si referitor la caracteristicile lor. Opozitia copt" - necopt", reluata in al treilea refuz, prin
antiteza soare" - umbra", pune in evidenta incompatibilitatea celor doi. Soarele este
simbolul existentei spirituale, al implinirii umane, in antiteza cu umbra", simbol al existentei
instinctuale, sterile, vegetative. Riga Crypto si Lapona Enigel nu se pot cunoase, nu se pot
nunti", fiintele lor sunt ireconciliabile, aspiratiile nu coincid. Regele-ciupearca tinde sa
patrunda in lumea laponei, smulgandu-se dintr-un orizont limitat, din teluricul sau trai, iar fata
aspira spre soare, spre spatiul luminii, nelimitat.
Balada este structurata in doua parti, iar fiecare parte face referire la o nunta; tehnica
de compozitie este povestirea in povestire. Rama prezinta o nunta implinita, apartinand
planului real, ca o etapa fireasca a concretizarii unei iubiri integrate sferei cotidianului;
povestirea propriu-zisa dezvolta insa o nunta initiatica, apartinnd planului imaginar si
esuata din incompatibilitate.
Incipitul este o invocatie a menestrelului", artistul medieval ambulant, caracterizat
prin epitetele trist si aburit", mult indaratnic", sugerand melancolia zicerilor sale. Acesta
este solicitat de un nuntas fruntas", un lider al comunitatii din care face parte, sa reia
cantecul larg", povestirea propriu-zisa, cu rol moralizator. Actul spunerii respecta un ritual
prestabilit; momentul ales este unul dilematic, in care auditoriul este pregatit pentru initierea
in taina vechiului cantec.
Partea a doua contine patru secvente lirice, prezentate sub aparenta epica si
dramatica: prezentarea cadrului natural specific lui Crypto, drumul laponei dinspre locurile
natale catre soare, intalnirea celor doi la nivel oniric, dialogul dintre ei si pedeapsa lui Crypto
pentru aspiratia sa superioara. Aceasta se constituie ca o aventura ontologica prezentata
alegoric sub forma unei nunti esuate intre vegetal si uman.
2/4 - Riga Crypto si lapona Enigel

Ea debuteaza cu prezentarea mediului de viata al principiului masculin, locuitor al

mediului intunecat, dominat de umezeala (n pat de ru si huma unsa", printre bureti").
Crypto este caracterizat prin determinarile sterp", naravas" si prin metafora inima
ascunsa", ceea ce denota inchiderea in sine, conturand simbolul increatului, recurent in lirica
barbiana, o entitate suficienta siesi, care inglobeaza esenta pura a universului, intelectul pur
si steril. EI este regele ciupercilor, superior in cadrul regnului sau, dar care fusese blestemat
de o vrajitoare manatarca", de la fantana tineretii", sa nu se poata insoti cu cei asemeni lui,
asa ca nuntirea ii este refuzata pana la caderea predestinarii.
Poemul continua cu prezentarea laponei Enigel, careia ii sunt atribuite epitetele
mica, linistita", semn al superioritatii, dar care traieste in tari de gheata urgisita", aspirand
catre lumina si caldura soarelui. Gheata este un simbol al gandirii pur rationale, care exclude
total imixtiunea sentimentelor. Aspiratia acesteia determina o schimbare a registrului familiar,
un nou an", un timp al devenirii spirituale, tanjind dupa sud", dupa un alt spatiu, al afectului.
Ea reprezinta o ipostaza evoluata, superioara regnului sau, capabila de a-si urma cu orice
pret idealul suprem. Pornind intr-o calatorie initiatica si conducandu-si renii, simbol pentru
reprezentantii comuni ai regnului, care au nevoie de un lider, fata poposeste pe taramul lui
Crypto. Ca si n Luceafarul", comunicarea dintre doua planuri distincte nu poate avea loc
decat n vis. Lapona, aflata pe muschiul crud", pe trei covoare de racoare", in mediul
familiar ciupercii, adoarme torcnd verdeata", caci torsul este un mit cu valente demiurgice.
Visul marcheaza trecerea spre lumea fantastica a intalnirii dintre cele doua principii care
aspira catre implinire, prin intermediul cunoasterii. Totusi, aspiratia celor doi fundamenteaza
o antiteza intre dorinta fetei de a atinge idealul solar si aceea de a se implini prin iubire, a lui
Crypto.
In urma celor trei chemari-descantec esuate, adresate de catre Crypto Laponei
Enigel, soarele il surprinde pe acesta lipsit de aparare, departe de umbra si racoarea in care
vietuieste, iar oglindirea in pielea-i cheala" duce la implinirea blestemului: Si sucul dulce
increteste!/ Ascunsa inima-i plesneste." Dupa aceasta experienta initiatica a iubirii esuate,
nebunul riga Crypto" devine o ciuperca otravitoare, insotindu-se cu plante inferioare din
regnul sau, Laurul-Balaurul" si masalarita mireasa", fapturi neevoluate, ca si el.
Simbolul dominant al poemului este nunta, o proba a initierii in tainele lumii. Nunta umana
este una implinita, membrii cuplului apartinand aceleiasi trepte a evolutiei, pe cand nunta
povestita prezinta esecul nuntirii, din cauza incompatibilitatii intre regnuri. Idealul laponei
este soarele, ultima treapta a initierii, reprezentand puritatea absoluta, conceptuala, de
factura apolinica, pe cand riga aspira pentru implinire de factura dionisiaca, instinctuala.
Conflicul apolinic-dionisiac se soldeaza cu victoria intelectului asupra afectului.

3/4 - Riga Crypto si lapona Enigel

Poemul se remarca printr-un lirism obiectiv, evidenta fiind lirica mastilor. Fiecare
dintre personaje reprezinta o ipostaza a poetului. Balada moderna a fost comparata cu
poemul eminescian, fiind supranumita Luceafar intors. La Eminescu, muritorul apartinand
planului terestru aspira catre o stea, simbol al geniului dintr-o sfera superioara, din planul
cosmic. In poemul barbian, Crypto, personajul masculin de aceasta data, apartinand
regnului vegetal inferior, isi doreste implinirea erotica alaturi de o fiinta umana, evoluata.
Prozodia, la inceput, este traditionala: catrene cu rima incruciasata cu masura de 8-9
silabe. Pe parcursul textului, este schimbata cu o prozodie moderna: versuri cu masura
variabila, de la 5 la 9 silabe, rima savanta - o imbinare de rima incrucisata, imbratisata si
monorima, si strofe inegale, avand intre patru si sapte versuri.
In opinia mea, imaginarul poetic barbian porneste de la premisa ca poezia este un
produs al mintii, ea interferand cu matematica, dupa cum insusi declara: Oricat ar parea de
contradictorii acesti doi termeni la prima vedere, exista undeva, in domeniul inalt al
geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.". El subliniaza, de asemenea,
lirismul pur, inteles ca o contemplare a lumii, ca o comunicare cu universul, preferand astfel
lirica intelectualizata.
In esenta, balada prezinta natura duala a fiintei umane, intr-o maniera alegonca, iar
mastile lirice reliefeaza oscilatia permanenta intre instinctual si rational, intre dionistac si
apolinic.

1427

4/4 - Riga Crypto si lapona Enigel